Vorbește, Doamne, căci robul Tău ascultă!
Ghidul de studiu biblic național pentru perioada iulie – decembrie 2024
În planul divin de mântuire desfășurat în decursul istoriei, Dumnezeu S-a revelat pe Sine Însuși, unui om, unui grup de oameni sau unui popor. Cei care au văzut faptele lui Dumnezeu și au crezut cuvintele Lui, au trăit miracolul nașterii din nou, miracolul vindecării de boala păcatului care a rupt relația dintre cuvinte și fapte. Mai mult, oamenii care au crezut cuvintele lui Dumnezeu care explică faptele Lui au format comunități ale credinței în care cuvintele și faptele lui Dumnezeu au fost întrupate într-o credința vie, experiențială. În timp, pe măsură ce comunitățile credinței s-au răspândit pe fața pământului, sub inspirația Duhului Sfânt, cuvintele lui Dumnezeu care explică faptele Lui au fost scrise pentru a fi păstrate fără adăugiri sau omisiuni.
În prezența lui Isus Hristos prin Duhul Sfânt, comunitatea credinței, Biserica noutestamentară, a transmis, păstrat și practicat revelația deplină a lui Dumnezeu prin cuvinte și fapte, Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament, care a ajuns astfel până în vremea noastră.
Pe măsură ce parcurgem lecțiile acestui studiu biblic, să ne rugăm ca toți, deopotrivă, și fiecare membru al familiilor credincioșilor baptiști, în parte, să ajungem la starea de sănătate și de maturitate spirituală în care să putem spune din toată inima: „Vorbește-mi și mie, Doamne, căci și eu, robul Tău, ascult.” De asemenea, ne rugăm ca bisericile creștine baptiste să devină centre spirituale în care oamenii să audă Cuvântul Domnului. În întunericul spiritual care s-a abătut peste lume în vremea de acum, ne rugăm ca Dumnezeu să aprindă iar lumina Sfintelor Scripturi și, în această lumină, oamenii să intoneze în unitate sfântă imnul ale cărui versuri au fost scrise de Costache Ioanid, iar melodia a fost compusă de Nicolae Moldoveanu:
Vorbește, Doamne, căci sunt rob, și robul Tău ascultă.
Mai toarnă-mi iar ulei în ciob, mai dă-mi din grâul Tău un bob
Și dragoste, și dragoste mai multă!Vorbește, Doamne, căci în piept mi-e inima firavă.
Nebun mă face-orice-nțelept, dar eu cu mai mult dor Te-aștept
În vremea de, în vremea de zăbavă.Vorbește, Doamne, căci sunt gol și-mi bate-n suflet vântul.
Căci mii de corbi îmi dau ocol, de când pe-al inimii pristol
Ți-ai așezat, Ți-ai așezat Cuvântul.Mai dă-mi din pâinea Ta un drob și flacără mai multă.
Chiar dacă-s fiu și nu sunt ciob, dar eu din dragoste sunt rob
Și robul Tău, și robul Tău ascultă.