Tema: Putere Cuvântului în viața poporului lui Dumnezeu
Text biblic: Neemia 8:1–18
Verset cheie: Neemia 8:6
Ideea centrală: Poporul lui Dumnezeu poate avea parte de înnoire spirituală prin puterea transformatoare a Cuvântului lui Dumnezeu. Pentru aceasta, Cuvântul trebuie cunoscut, înțeles, și apoi aplicat în viața individuală și comunitară.
Scopul lecției: Să ne ajute să realizăm legătura dintre Cuvântul lui Dumnezeu și înviorarea spirituală de care avem cu toții nevoie.
Introducere
În perioada când Ezra s-a întors inițial la Ierusalim, condiția morală și spirituală a poporului lui Dumnezeu era deplorabilă (Ezra 9:1–4; 10:2, 10). Însă el a început să le dea învățătură din Cuvântul lui Dumnezeu, iar oamenii au început treptat să asculte de legile Domnului. După câțiva ani de zile, a avut loc întoarcerea la Ierusalim a lui Neemia, pe care Dumnezeu l-a folosit să reconstruiască zidurile cetății. Abia după terminarea acestui proiect, în viața poporului lui Dumnezeu au început să se vadă schimbări majore care au avut la bază puterea transformatoare a Cuvântului lui Dumnezeu.
Explicații
După ce zidul Ierusalimului a fost reconsolidat, a avut loc o reorganizare a vieții comunității poporului lui Dumnezeu din punct de vedere spiritual. Orașul nu avea nevoie numai de ziduri noi ci și de vieți reînnoite. Această înviorare spirituală a avut loc prin puterea Cuvântului lui Dumnezeu. Mai întâi oamenii au dorit să audă Cuvântul, apoi să-L înțeleagă, și în cele din urmă să îl aplice în viețile lor. Astfel au ajuns să se bucure de o înviorare și înnoire spirituală care a cuprins întreg poporul lui Dumnezeu. Aceasta este puterea transformatoare a Cuvântului lui Dumnezeu.
1. Dorința de a auzi Cuvântul (vv. 1–3)
Deși părerile sunt împărțite, mulți comentatori sunt de părere că acest eveniment a avut loc în anul 445 î. Hr., la mai puțin de o săptămână după încheierea reconstrucției zidurilor (v. 6:15). Luna a șaptea este Tișri și cuprinde parte din septembrie și octombrie, în calendarul nostru. Această lună marca începutul anului nou civil și luna în care evreii celebrau Sărbătoarea Corturilor și Yom Kippur (Ziua Ispășirii).
Observați că Neemia este menționat acum la persoana a treia. De aici și până la capitolul 12:31, cărturarul Ezra este personajul principal. El se întorsese în Ierusalim cu aproximativ 14 ani înaintea lui Neemia și își pusese inima să adâncească și să împlinească Legea Domnului, și să învețe pe oameni în mijlocul lui Israel legile și poruncile (Ezra 7:10).
Textul din Neemia 8:1 nu ne spune clar motivul pentru care oamenii ajunseseră să-și dorească atât de puternic să audă Cuvântul lui Dumnezeu. Mulți comentatori cred ca a fost efectul pe care l-a avut asupra lor faptul ca Îl văzuseră pe Dumnezeu la lucru în proiectul reconstrucției zidurilor Ierusalimului. Văzuseră cum Domnul Îl trimisese pe Neemia să inițieze proiectul. Văzuseră cum Domnul le dăduse planul și resursele pentru proiect, cum îi ajutase, cum îi păzise și cum, în ciuda obstacolelor, le dăduse izbândă. Pe scurt, Îl văzuseră pe Dumnezeu la lucru într-un mod extraordinar.
Și este foarte posibil ca acest lucru să fi stârnit în ei dorința de a auzi Cuvântul lui Dumnezeu. Un autor descrie situația în felul următor: „În timp ce se întorceau la îndeletnicirile lor obișnuite, semnificația celor întâmplate a început să li se dezvăluie tot mai mult. Pe măsură ce înțelegeau că Dumnezeu îi ocrotise și îi binecuvântase în timpul celor 52 de zile de muncă intensă, se simțeau copleșiți de vină și recunoștință—vină pentru anii în care ignoraseră Legea lui Dumnezeu, și recunoștință pentru că știau că în pofida neascultării lor, Dumnezeu alesese să-i binecuvânteze. Erau cât se poate de conștienți că fără intervenția lui Dumnezeu nu ar fi existat niciun zid. În consecință, oamenii au început să fie cuprinși de un sentiment profund de remușcare la amintirea anilor de apatie spirituală.” (A. Stanley, Cultivă-ți viziunea, Oradea, p. 255).
În mod evident, Dumnezeu lucrase în mijlocul poporului Său. Le atinsese nu doar cetatea, ci si inimile. În consecință, vin laolaltă și cer să li se citească Legea Domnului. Sarcina îi revenea cărturarului Ezra. Acesta era atât preot, cât și scrib. Bun cărturar… și bun predicator, am putea spune noi astăzi.
În Neemia 8:2, citim că preotul Ezra a adus Legea înaintea adunării alcătuită din bărbați și femei și din toţi cei ce erau în stare s-o înțeleagă. Totodată avem precizat faptul că era întâia zi a lunii a șaptea. Luna a șaptea era foarte specială pentru evrei. În prima zi era Sărbătoarea Trâmbițelor, apoi în a zecea și era Ziua Ispășirii, iar în a cinsprezecea zi începea Sărbătoarea Corturilor(Levitic 23:23–44). Iar potrivit pasajului din Deuteronom 31:10-13, la aceste sărbători, la fiecare șapte ani, Legea Domnului trebuia citită în auzul întregului popor. Însă evreii nu mai făcuseră lucrul acesta de decenii întregi, dinainte de perioada captivității babiloniene.
În versetul următor citim faptul că tot poporul a fost cu luare-aminte la citirea cărții Legii. Nu le-au trecut pur și simplu cuvintele peste cap. Nu le-au intrat pe o ureche și-au ieșit pe cealaltă. Ci au ascultat cu luare aminte. Una din traducerile din limba engleza (NET) folosește expresia „poporul era nerăbdător sa audă citirea”. Este evidentă dorința poporului de a asculta cu atenție citirea Cuvântului lui Dumnezeu. În prima zi, poporul a stat să asculte Cuvântul aproximativ 4–6 ore, de dimineață până la amiază (v. 3). Și au ascultat citirea Legii nu doar în ziua respectivă ci și în zilele care au urmat. Au citit în cartea Legii lui Dumnezeu în fiecare zi, din cea dintâi zi până la cea din urmă (8:18).
Poate că nu în fiecare zi au făcut lucrul acesta, de dimineață până la amiază. Însă reiese clar din acest pasaj că dorința poporului de a asculta Cuvântul lui Dumnezeu era foarte mare. Este foarte posibil ca pe tot parcursul citirii Legii poporul să fi stat în picioare. Citim în versetul 5 că Ezra a deschis cartea înaintea întregului popor, căci stătea mai sus decât tot poporul. Şi când a deschis-o, tot poporul s-a sculat. Nu este clar dacă au stat în picioare doar inițial, când Ezra a deschis cartea Legii, sau pe tot parcursul citirii. Însă un lucru este foarte clar: oamenii își doreau să audă Legea, Cuvântul Domnului dat prin Moise.
Dumnezeu lucrase în mijlocul lor, în proiectul restaurării zidurilor Ierusalimului, iar acum Dumnezeu lucra în inimilor lor, făcându-i să tânjească după Cuvântul Sfânt. Să ne rugăm ca El să lucreze și în viețile noastre și să ne ajute să însetăm după Cuvânt precum cerbul după izvoarele de apă (Psalmul 42:1), să flămânzim după Cuvânt precum bebelușii după lapte (1 Petru 2:2), iar Cuvântul să ne fie dulce chiar mai mult decât fagurul de miere (Psalmul 119:103).
2. Înțelegerea Cuvântului (vv. 4–12)
Citirea Legii lui Dumnezeu s-a făcut de pe o platformă de lemn înaltă pe care se pare că stăteau nu doar Ezra, ci și ceilalți 13 lideri din popor menționați în versetul 4. Legat de numele lor, un pastor spunea odată în glumă că nu recomandă folosirea acestui verset de către părinții care caută nume pentru nou-născuții lor. Nu ar fi cele mai potrivite în cultura noastră! Însă, bineînțeles, că în vremurile de atunci toate au fost nume importante, demne de-a rămâne consemnate pe paginile Sfintelor Scripturi.
De la înălțimea platformei respective, Ezra a deschis cartea sau, mai precis spus, sulul Legii lui Moise dată de Domnul lui Israel. Și când a făcut lucrul acesta, tot poporul s-a ridicat. Ridicarea în picioare era un semn de respect față de Vechiul Testament (vezi Judecători 3:20; Iov 29:8; Ezechiel 2:1).
Citirea Cuvântului lui Dumnezeu s-a desfășurat în cadrul unui act de închinare, atât din partea lui Ezra, cât și din partea întregului popor (v. 6). Ridicarea mâinilor era un semn de dependență de Dumnezeu (vezi Ezra 9:5; Psalmul 28:2; Psalmul 134:2), iar prosternarea demonstra smerirea lor în fața lui Dumnezeu și a Cuvântului Său.
Este foarte important să observăm ce se întâmplă în continuare. În versetul 7 ni se spune că mai multe persoane, printre care și leviții de la Templu, lămureau poporului Legea. Alte traduceri din limba română folosesc expresiile ajutau poporul să înțeleagă Legea (NTR), îi dădeau înțelesul și îi făceau să înțeleagă citirea (BTF), dădeau sensul și explicau ceea ce citeau (VBRC).
Unii comentatori cred că aceasta înseamnă doar faptul că traduceau textul Legii din limba ebraică în limba aramaică. Totuși, cei mai mulți sunt de părere că este vorba de mai mult decât atât. Nu era o simplă traducere, ci erau date explicații, era arătat sensul, Cuvântul era tâlcuit astfel încât oamenii să-L poată înțelege. Nu era suficient ca oamenii doar să stea și să audă citirea Cuvântului. Era nevoie ca ei să-L și înțeleagă și să poată procesa mintal și emoțional cuvintele citite.
Exact asta s-a întâmplat când oamenii au înțeles Cuvântul lui Dumnezeu. Au început să plângă, au fost întristați, mai mult ca sigur cu privire la abaterile lor de la Legea Domnului. Ne-aducem aminte că apostolul Pavel spune că prin Lege vine cunoștința deplină a păcatului (Romani 3:20).
Odată ce înțeleg Cuvântul lui Dumnezeu, oamenii sunt cercetați sufletește si încep să-și plângă starea. De zeci de ani nu mai împliniseră toate rânduirile din Legea Domnului. Părinții și bunicii lor fuseseră robi în Babilon timp de șapte decenii. Deși ascultătorii lui Ezra constituiau rămășița celor care se întorseseră din Babilon, deși Templul fusese reconstruit, erau încă multe alte aspecte din Lege care mai trebuiau reinstituite.
Lucrurile descrise în versetele 9 și 10 au avut loc în timpul Sărbătorii Trâmbițelor. Însă se pare că mulți dintre ei nu mai erau familiarizați cu această sărbătoare. Abia după ce leviții au liniștit poporul spunându-le să nu se întristeze deoarece era o zi sfântă de sărbătoare, textul ne spune că tot poporul s-a dus să mănânce și să bea. Şi au trimis câte o parte și altora, și s-au înveselit mult. Căci înțeleseseră cuvintele care li se tâlcuiseră (v. 12). Din nou accentul este pus pe înțelegerea Cuvântului, nu doar pe auzirea lui. Datorită faptului că au înțeles Cuvântul, s-au înveselit mult. Unii comentatori consideră versetul 10 un pasaj central al întregii cărți pentru că rezumă mijlocul prin care rămășița exilaților a putut să reconstruiască zidul Ierusalimului – bucuria Domnului a fost tăria lor. Într-adevăr, acesta este unul dintre efectele pe care le produce înțelegerea Cuvântului lui Dumnezeu în viața noastră: nu doar întristare pentru păcatele noastre, ci și multă bucurie dată de bunătatea, harul și puterea lui Dumnezeu.
Vedem în multe alte locuri în Scriptură nevoia de explicare a Cuvântului lui Dumnezeu și efectul pe care îl produce înțelegerea adevărului. Unul dintre cele mai relevante exemple este cel în care Domnul Isus le explică Scripturile celor doi ucenici pe care Îi întâlnise pe drumul spre Emaus – a început de la Moise și de la toți prorocii și le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El (Luca 24:27). Mântuitorul le-a tâlcuit Scripturile, iar efectul produs în inima lor a fost exprimat chiar de ei când au zis unul către altul: Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum și ne deschidea Scripturile? (Luca 24:32).
Înviorarea spirituală este strâns legată de înțelegerea Cuvântului lui Dumnezeu, dar și de aplicarea acestuia în viețile noastre de zi cu zi.
3. Ascultarea de Cuvânt (vv. 13–18)
Aspectul ascultării îl putem observa ușor atunci când privim în ansamblu la versetele 13–18. Reiese clar faptul că, după ce au înțeles cuvintele Legii, oamenii și-au arătat ascultarea printr-o acțiune concretă. Mai precis prin faptul că au ținut Sărbătoarea Corturilor, lucru pe care nu-l mai făcuseră de multe decenii. După ce au auzit și au înțeles Cuvântul lui Dumnezeu, oamenii nu au experimentat doar o trăire emoțională de moment. Ascultarea lor a fost arătată în mai multe acțiuni concrete, care au durat timp de șapte zile, mai precis pe toată perioada Sărbătorii Corturilor. Iar potrivit capitolului 9, oamenii au făcut și mai mulți pași concreți ai ascultării de Domnul, precum postul, rugăciunea, mărturisirea păcatelor, și părăsirea unor practici păcătoase.
Sărbătoarea Corturilor trebuia ținută în mod normal în ziua a cincisprezecea din luna a șaptea. În cazul acesta din cartea Neemia, unicitatea celebrării pare să aibă de-a face cu o combinare de tradiții. Leviticul 23:40 îi instruiește pe participanți să adune ramuri, iar versetul 42 le spune să locuiască în colibe. Dar Leviticul nu specifică din ce trebuiau construite acele colibe și nici nu cere un pelerinaj la Ierusalim. Deuteronom 16:15 desemnează sărbătoarea ca una dintre cele trei sărbători cu pelerinaj, dar nu spune nimic despre adunarea ramurilor și locuirea în colibe. Prin urmare, se pare că porunca lui Ezra combină aceste tradiții astfel încât oamenii adună ramuri și construiesc colibe în care locuiesc la Ierusalim pe perioada sărbătorii.
Sărbătoarea Corturilor anticipa și întruchipa acel timp când Israelul vă locui în siguranță în Țara Promisă. Citim în pasajul din Neemia 8 că evreii au făcut toate pregătirile pentru celebrarea sărbătorii, prima dată când aceasta se sărbătoarea din nou cu întreaga adunare, din zilele lui Iosua. Potrivit pasajului din Ezra 3:4, primii exilați repatriați la Ierusalim sub Zorobabel au celebrat doar parțial această sărbătoare, Sărbătoarea Corturilor. De data aceasta, însă, poporul a ascultat în totalitate de Cuvântul lui Dumnezeu.
În concluzie, ne rugăm ca Dumnezeu să ne ajute să conștientizăm cât important este Cuvântul lui Dumnezeu pentru transformarea vieților și comunităților noastre de credință. Fie ca în adunările din care facem parte să punem cel mai mare accent pe predicarea și învățătura Cuvântului. Să nu umplem timpul cu vorbe oarecare, ci să căutăm să explicăm Cuvântul Domnului și să ne încurajăm unii pe alții să îl aplicăm în toate aspectele vieților noastre. Cuvântul lui Dumnezeu este adevărul care ne poate cerceta, ne poate mustra, ne poate încuraja și întări sufletele, ne poate umple de bucurie și poate aduce alinare, ne poate elibera și ne poate transforma într-o mai mare asemănare cu Domnul Isus Hristos.
Suntem atât de binecuvântați să avem Cuvântul lui Dumnezeu scris într-o formă mult mai accesibilă decât au avut copiii Domnului în vechime. Avem Cuvântul lui Dumnezeu în limba noastră, îl putem studia în pace oricând și avem atât de multe unelte care ne ajută să-L înțelegem. Dar mai important decât orice, avem parte de revelația deplină, Cuvântul întrupat, și de Duhul Sfânt care locuiește în viețile credincioșilor. Prin credință, putem avea parte de Cuvântul lui Dumnezeu într-un mod mult mai special decât cei din vremea lui Neemia. Și-aceasta, pentru că Hristos vine să locuiască prin Duhul Sfânt în toți cei ce-L iubesc și Îi păzesc cuvintele. Mântuitorul a spus: Dacă Mă iubește cineva, va păzi Cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el și vom locui împreună cu el (Ioan.14:23). Aceasta este cea mai mare reînnoire spirituală de care putem avea parte pe pământ!
Hristos în noi, viață nouă
Hristos în noi, nădejdea slavei
Hristos în noi, bucurie nemărginită
Hristos în noi, izvor nesecat
Hristos în noi, hrana nepieritoare
Hristos în noi, tărie neclintită
Hristos în noi, mângâiere negrăită
Hristos în noi, iertare nemaiîntâlnită
Hristos în noi, viață nemuritoare!
Aplicații
- Nu e suficient să avem ziduri sau clădiri renovate. Avem nevoie de vieți reînnoite prin Cuvântul lui Dumnezeu.
- Nu este suficient să auzim Cuvântul dacă nu îl și înțelegem. Ca să poți aplica Biblia corect, trebuie mai întâi să o înțelegi corect.
- Cuvântul lui Dumnezeu trebuie citit, interpretat, și aplicat. Altfel spus, Cuvântul trebuie auzit, înțeles, și trăit.
- Predicarea Cuvântului lui Dumnezeu trebuie să fie bazată pe explicarea Cuvântului și pe aplicarea lui la viețile oamenilor.
- Înțelegerea Cuvântului ne aduce atât întristare datorită păcatului nostru cât și bucurie datorită lucrării lui Dumnezeu.
- Ascultarea și înțelegerea Cuvântului lui Dumnezeu au un impact asupra intelectului nostru, a emoțiilor noastre, dar și a acțiunilor noastre.
- Ferice de omul care se teme de Domnul și care are o mare plăcere pentru poruncile Lui (Psalmul 112:1).
Întrebări pentru discuții
- De ce este important uneori să fie remodelate anumite structuri materiale gestionate de oamenii lui Dumnezeu? De ce este și mai important să fie remodelate viețile oamenilor?
- Cum stai cu foamea după Cuvântul lui Dumnezeu? Ce ai putea face practic în acest domeniu?
- Cât de central este poziționat Cuvântul în întâlnirile și adunările la care participi?
- Cât de importantă este înțelegerea Cuvântului pentru tine? Cum se vede asta în viața ta?
- Ce fel de reacții pot avea oamenii atunci când Cuvântul îi conștientizează de păcat? Ce reacție ai tu?
- Ce putem învăța din expresia „bucuria Domnului e tăria noastră”? Exemple concrete? În ce alte surse își caută oamenii bucuria?
- Care este legătura dintre ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu și bucuria din viața noastră?
- Cuvântul lui Dumnezeu ne transformă viețile. Ce diferențe sunt între o experiență de moment și o transformare de lungă durată? Explică și exemplifică.
autor: Beniamin Mogoș, păstor, Biserica Creștină Baptistă „Agapia” din București; benmogos@gmail.com
