Tema: Sursa Cuvântului lui Dumnezeu
Text biblic: 2 Petru 1:16–21
Verset cheie: Galateni 1:11–12
Ideea centrală: Sursa Cuvântului lui Dumnezeu este divino-umană.
Scopul lecției: Să îl determine pe omul credincios să iubească și să prețuiască Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că acesta reprezintă sursa lui pentru creștere spirituală.
Cuvântul lui Dumnezeu este una dintre cele mai mari minuni ale istoriei. Modul în care a fost alcătuit canonul biblic și modul în care Biblia a ajuns până în vremea noastră, în ciuda valurilor de persecuție, este uimitor. Dacă ar fi să ne imaginăm viața creștină în absența Scripturii, ea ni s‑ar părea imposibilă. Chiar dacă am fi născuți din nou, am muri curând, neavând laptele duhovnicesc fără de care nu am putea supraviețui. Apostolul Petru ne spune: „Ca niște prunci născuți de curând, să doriți laptele duhovnicesc și curat, pentru ca prin el să creșteți spre mântuire, dacă ați gustat într-adevăr că bun este Domnul” (1 Petru 2:2–3).
Este extraordinar să guști și să experimentezi ce bun este Domnul, însă mai apoi trebuie să te hrănești cu Cuvântul Lui pentru a crește ca ființă duhovnicească.
Explicații
Este uimitor cum umanul și divinul au conlucrat la scrierea Scripturii. Un număr de peste 40 de autori, cu grade de educație foarte diferite, cu profesii diverse, de vârste diferite, într-o perioadă de aproape două milenii, au pus împreună cele 66 de cărți ale Vechiului și ale Noului Testament, care vorbesc la unison, revelându-L pe Dumnezeu și orientând omul pentru a-și mântui sufletul și apoi hrănindu-l pentru a putea crește și ajunge la maturitate. Acest lucru ar fi imposibil dacă această scriere nu ar fi a lui Dumnezeu, o vorbire răspicată a unicului Dumnezeu Triunic care nu se schimbă, care rămâne același ieri și azi și-n veci.
Sursa este foarte importantă, se știe că sursa de apă este primordială pentru orice așezământ omenesc. Este important în acest context să ne întrebăm despre sursa din care izvorăște Cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu Însuși este un scriitor foarte bun. El a scris tablele Legii (Exod 31:18): „Când a isprăvit Domnul de vorbit cu Moise pe muntele Sinai, i-a dat cele două table ale mărturiei, table din piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu”. El a scris pe zid soarta lui Belșațar, când acesta L-a sfidat chefuind cu vasele sfinte (Daniel 5). Fiul lui Dumnezeu a scris și El, e adevărat că nu Evanghelii, ci a scris pe pământ (Ioan 8:6–8), nu o dată, ci de două ori, ca să fie toți scepticii convinși că știa să scrie, că nu era analfabet. Hristos a adus evanghelia și a trăit-o lăsând pe cei patru evangheliști să o scrie. Este uimitor faptul cum Dumnezeu a ales să ne facă pe noi, oamenii, părtași la lucrările cele mai mari și mai importante precum întruparea (Galateni 4:4), scrierea Scripturii (2 Petru 1:21) și evanghelizarea lumii (2 Corinteni 5:20).
Cuvântul lui Dumnezeu fie el rostit sau scris are două surse importante, o sursă divină și o sursă umană, ambele fiind importante, dar le vom aborda în ordinea importanței lor, începând cu cea mai importantă sursă.
1. Sursa divină a Cuvântului lui Dumnezeu
Scriptura ne lasă foarte clar să vedem faptul că sursa primară a Cuvântului lui Dumnezeu este Dumnezeu Însuși, așa cum se poate vedea chiar din expresia care accentuează faptul că acest Cuvânt este al lui Dumnezeu, adică Îi aparține Lui. Dumnezeu a vorbit de multe ori cu glas audibil, dar este demnă de notat mărturia Lui cu privire la Fiul Lui, așa cum este relatată la botez (Matei 3:17) și pe muntele schimbării la față (Matei 17:5) și cum este citată în 2 Petru 1:17: Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea.
Toată dumnezeirea este implicată în elaborarea și transmiterea Cuvântului cu o acuratețe maximă. Din Biblie înțelegem trei adevăruri majore: Cuvântul este izvorât din inima lui Dumnezeu, Cuvântul este transmis prin Domnul Isus Hristos și Cuvântul este inspirat autorilor umani prin Duhul Sfânt.
a. Cuvântul este izvorât din inima lui Dumnezeu
Dumnezeu Tatăl este întâiul comunicator. El a spus „să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră” (Geneza 1:26). Tatăl nostru este expert în comunicare, El a inventat cuvintele și la El cuvintele au un sens precis, clar, corespunzând perfect realității. Luca 1:37 ne comunică acest adevăr: „Căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere.” Oricât de imposibil pare să fie, orice cuvânt este inspirat, de aceea „nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile” (Matei 5:18).
Dacă vrem să-L cunoaștem pe Dumnezeu și care este voia Lui cea bună plăcută și desăvârșită, dacă vrem să știm ce este în inima Lui și ce Își dorește El de la noi, atunci trebuie să ne apropiem de Scriptură cu multă reverență și cu dorința sinceră să ne lăsăm transformați, privind și împlinind ceea ce Dumnezeu așteaptă de la noi.
b. Cuvântul este transmis prin Domnul Isus
După ce Dumnezeu a vorbit oamenilor în multe rânduri și prin multe chipuri, ne spune autorul Epistolei către evrei în debutul scrisorii, Dumnezeu ne-a vorbit prin Fiul (Evrei 1:2). De fapt prin întruparea Fiului, Tatăl a continuat să ne vorbească prin Acela care era de la început Cuvântul (Ioan 1:1). Cuvântul este Însuși Domnul Isus Hristos, care a venit să aducă lumina și viața, o viață adevărată, veșnică. Cuvântul acesta naște din nou, El aduce vestea bună că oricine care crede poate să aibă viața veșnică.
Cuvântul are substanță, El este din Dumnezeu și El este Dumnezeu. Hristos a venit să împlinească Cuvântul spus de Domnul în Eden atunci când omul a păcătuit și Dumnezeu a promis că va trimite pe Cel ce va zdrobi capul șarpelui (Geneza 3:15).
c. Cuvântul este inspirat autorilor umani prin Duhul Sfânt
Autorii umani nu și-au impus voința lor în scrierea Scripturii, ci „oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânați de Duhul Sfânt” (v. 21). Rolul Duhului Sfânt în scrierea cărților Bibliei, dar și în alcătuirea canonului, a fost unul vital. Secretul unității cărților Cuvântului lui Dumnezeu, atât în Vechiul, cât și în Noul Testament, este Duhul Sfânt, care a chemat scriitorii Sfintelor Scripturi, dar le-a și inspirat cuvintele. Aceasta explică cum de „nicio proorocie din Scriptură nu se tâlcuiește singură” (v. 20). Nu există nimic haotic, nimic în neconcordanță, pentru că Duhul Sfânt i-a inspirat pe toții scriitorii să păstreze un fir roșu care străbate întreaga Biblie și care formează asemeni unui puzzle o singură imagine clară.
Fiind inspirat de Duhul Sfânt, Cuvântul lui Dumnezeu poate fi înțeles și aplicat în viața omului pe deplin doar prin medierea aceluiași Duh. Există un grad de înțelegere a celui necredincios în ceea ce privește înțelesul superficial, de suprafață a Bibliei, dar această înțelegere nu duce la viață pentru că „slova omoară, dar Duhul dă viață” (2 Corinteni 3:6).
2. Sursa umană a Cuvântului lui Dumnezeu
Dacă ne uităm la cealaltă față a monedei, este clar că elementul uman a fost prezent: „oamenii au vorbit de la Dumnezeu” (v. 20). Evanghelia are origini divine, dar a fost transmisă prin viu grai sau prin scris apostolilor (Galateni 1:11; Faptele ap. 1:16), deci are și origine umană.
Acest fapt explică diferențele de stil, de abordare, de limbaj, de vocabular pe care le putem observa atunci când trecem de la o carte a Scripturii la alta. Oamenii nu au fost controlați, rațiunea și cultura lor nu au fost anulate, ci dimpotrivă au fost folosite de Duhul Sfânt, astfel că un strângător de smochine (Amos) scrie alături de împărați (David, Solomon) și un pescar (Petru) dă învățătură la fel de profundă ca un emerit teolog (Pavel), iar doctorul Luca se dovedește a fi nu doar un medic competent, ci și un istoric deosebit atunci când își scrie Evanghelia sau Faptele apostolilor.
Aceste diferențe de abordare îi duc pe unii la dilema de a alege, de exemplu, între importanța harului la apostolul Pavel și importanța faptelor la Iacov; doctrinele nu se exclud una pe cealaltă, ci se completează reciproc. La fel se completează și predestinarea cu liberul arbitru, nu trebuie să uităm ceea ce ne-a spus apostolul Petru: „nicio proorocie nu se tâlcuiește singură”. Cuvântul lui Dumnezeu este un întreg, revelația este progresivă, iar cunoașterea noastră este mediată de Duhul Sfânt care ne vorbește și ne amintește tot ceea ce Domnul Isus ne-a învățat (Ioan 14:26).
Aplicații
- Fiind o carte divino-umană, este important să te rogi ca Duhul Sfânt să-ți ajute să înțelegi și să aplici Scriptura la viața ta.
- Într-o atmosferă de smerenie și de meditație în rugăciune, citește Cuvântul în fiecare dimineață, încercând să-L auzi pe Dumnezeu vorbindu-ți personal.
- Mulțumește-I Tatălui ceresc pentru Domnul Isus Hristos, Cuvântul întrupat, care ne-a deschis calea spre Dumnezeu.
- Fii recunoscător Duhului Sfânt care a inspirat autorii Scripturii și care ne ajută să înțelegem Cuvântul.
Întrebări pentru discuții
- Care sunt implicațiile adevărului că Scriptura își are originea în Dumnezeu?
- Care sunt implicațiile faptului că Scriptura are și origine umană?
- Ce însemnă pentru tine expresia „oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânați de Duhul Sfânt” (2 Petru 1:21)?
- Cum te ajută expresia „nicio proorocie din Scriptură nu se tâlcuiește singură” (2 Petru 1:20) să înțelegi doctrinele mai dificile din Biblie?
autor: Remus Runcan, păstor, Biserica Creștină Baptistă „Maranata” Timișoara
