Tema: Scopul Cuvântului lui Dumnezeu
Text biblic: Ioan 1:1–10
Verset cheie: Ioan 20:31
Ideea centrală: Scopul Cuvântului lui Dumnezeu este de a-L cunoaște pe Isus Hristos ca Domn și Mântuitor, de a ne conștientiza starea de păcat și propria nevoie de mântuire, precum și modalitatea prin care aceasta devine posibilă
Scopul lecției: Să ne ajute să înțelegem de ce ne-a lăsat Dumnezeu Cuvântul Lui și cum putem beneficia la maximum de el pentru a trăi din abundență viața la care ne-a chemat.
Introducere
În introducerea primei sale epistole, apostolul Ioan combate docetismul și gnosticismul, două erezii care începuseră să-i tulbure pe creștini încă din perioada apostolilor. Cea dintâi erezie susținea că Isus Hristos nu a fost o persoană reală și, în consecință, nu avea o natură umană, ci era o simplă aparență fantomatică (gr. dokein – a părea). Cea de-a doua erezie era mult mai complexă și mai dificil de identificat și de definit. Una dintre tezele principale ale acesteia spunea că oamenii sunt sufletele divine închise într-o lume materială pervertită, creată de un Dumnezeu imperfect – Demiurgul, care era frecvent identificat cu Yahve. Prin urmare, dacă materia este murdară și rea, Dumnezeu nu avea cum să Se întrupeze în Isus, pentru că S-ar fi pângărit iremediabil. De aceea, gnosticii susțineau, asemenea docetiștilor, că trupul lui Isus Hristos nu a fost unul real, ci unul fantomatic, iar duhul Său a coborât peste El doar la botez, dar L-a părăsit înainte de crucificare.
Răspândirea acestor învățături eronate în Biserică l-a determinat pe Ioan să scrie această primă epistolă apologetică, în care spune: Preaiubiților, să nu dați crezare oricărui duh, ci să cercetați duhurile dacă sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieșit mulți proroci mincinoși. Duhul lui Dumnezeu să-L cunoașteți după aceasta: Orice duh care mărturisește că Isus Hristos a venit în trup este de la Dumnezeu; și orice duh care nu mărturisește pe Isus nu este de la Dumnezeu, ci este duhul anticristului, de a cărui venire ați auzit. El chiar este în lume acum (1 Ioan 4:1–3). Scopul scrierii acestei epistole este de a ne convinge de câteva lucruri de o importanță cardinală.
1. Isus Hristos a fost o persoană reală
Nu doar scopul acestei epistole, ci și al întregii Scripturi este de a ne convinge că Isus Hristos a fost o persoană istorică, reală, că „S-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr” (Ioan 1:14), că a murit și a înviat în trup, iar apoi S-a înălțat la Tatăl. Ca unul care a fost martor ocular al vieții și lucrării lui Hristos, Ioan spune fără echivoc: Ceea ce era de la început, ce am auzit, ce am privit și ce am pipăit cu mâinile noastre cu privire la Cuvântul vieții – pentru că viața a fost arătată și noi am văzut-o și mărturisim despre ea și vă vestim viața veșnică, viață care era la Tatăl și care ne-a fost arătată – deci, ce am văzut și am auzit, aceea vă vestim și vouă, ca și voi să aveți părtășie cu noi. Și părtășia noastră este cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Hristos (1 Ioan 1:1–3).
Ioan și ceilalți apostoli L-au văzut pe Domnul înviat, au mâncat alături de El în seara învierii și pe țărmul Mării Galileei, de aceea le scrie destinatarilor săi pentru a-i încuraja să nu se îndoiască de veridicitatea persoanei și lucrării lui Isus Hristos.
2. Isus Hristos este Dumnezeu adevărat
Isus din Nazaret a fost infinit mai mult decât o simplă persoană istorică. Potrivit lui Ioan, El a fost „de la început”. Este „viața veșnică, viață care era la Tatăl și care (ne-)a fost arătată” (v. 2). Ioan afirmă cu convingere că Isus pe care L-a cunoscut, pe care L-a văzut zi de zi, timp de trei ani și jumătate, pe care L-a atins, pe pieptul Căruia și-a sprijinit capul în seara Cinei, era Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. Scopul întregii Scripturi este de a-L prezenta pe Isus Hristos ca Fiul unic și veșnic al lui Dumnezeu.
În concluzia evangheliei pe care a alcătuit‑o Ioan scrie: Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne, care nu sunt scrise în cartea aceasta. Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeți că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; și, crezând, să aveți viața în Numele Lui (20:30–31). Doar un Hristos care a venit în trup, a murit în trup pentru păcatele noastre și a înviat într-un trup nesupus putrezirii ne poate salva de la pierzarea veșnică.
3. Isus Hristos a pus bazele unei comunități de credință
Ioan mărturisește: Deci, ce am văzut și am auzit, aceea vă vestim și vouă, ca și voi să aveți părtășie cu noi. Și părtășia noastră este cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Hristos (v. 3). Scopul pentru care Dumnezeu ne-a lăsat Cuvântul Lui este să-L cunoaștem pe Hristos și astfel să avem părtășie cu toți cei răscumpărați. Datorită lucrării Sale de mântuire, Isus Hristos ne-a salvat din păcatele noastre și de la consecințele lor veșnice, ne-a înfiat în familia lui Dumnezeu și ne-a adăugat la Biserica Sa, în cadrul căreia bucuria părtășiei este una dintre valorile fundamentale.
Biserica este fundamentată pe Evanghelia lui Hristos. Când înțelegem Evanghelia, înțelegem cine este cu adevărat Isus Hristos, iar acest fapt ne aduce în părtășie cu apostolii și cu toți cei răscumpărați. Ba mai mult, ne aduce în părtășie cu Însuși Dumnezeu: Și părtășia noastră este cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Hristos. Nu există nimic asemănător pe pământ. Când înțelegi și îți însușești adevărul Evangheliei, ești adus într-o relație nemaivăzută și nemaiîntâlnită cu Dumnezeu Tatăl, cu Isus Hristos și cu toți creștinii adevărați. Cu alte cuvinte, datorită lui Hristos și Evangheliei mântuirii, oameni care nu s-au cunoscut și nu au avut niciodată de-a face unul cu altul alcătuiesc o comunitate de credință, în care părtășia devine fundamentală, iar această realitate produce o bucurie care nu se poate compara cu absolut nimic din lumea aceasta.
Ioan adaugă: Și vă scriem aceste lucruri pentru ca bucuria voastră să fie deplină (v. 4). Iată care este logica apostolului Ioan: cunoașterea personală a lui Isus Hristos ca Fiu veșnic al lui Dumnezeu, reclamă o proclamare clară și convingătoare a Evangheliei, iar aceasta are ca rezultat crearea unei comunități de credință, care are ca valoare fundamentală părtășia, lucru ce produce bucurie. Iar Ioan subliniază că această bucurie a părtășiei cu Tatăl, Fiul și Biserica va fi deplină, adică va fi atât de abundentă încât se va revărsa din inimile celor credincioși.
Francis Schaeffer spunea că: „Dynamis-ul, dinamica explozivă a Bisericii Primare nu se poate explica altfel decât prin faptul că practica în tandem două lucruri: adevărul doctrinei și mărturia adevărată a comunității în mijlocul bisericii vizibile, o comunitate pe care lumea o putea vedea. Prin harul lui Dumnezeu, așadar, biserica trebuie să fie cunoscută pentru puritatea ei doctrinară și pentru realitatea comunității.” Cu alte cuvinte, motivul pentru care Biserica din Faptele apostolilor a crescut și a influențat atât de mult lumea antică este tocmai împlinirea scopului pentru care Dumnezeu a lăsat Scriptura: cunoașterea reală a lui Hristos, proclamarea curajoasă a Evangheliei, crearea unor comunități în care părtășia era autentică și bucuria deplină. Aceste lucruri nu puteau fi explicate de nimic altceva decât de prezența și de puterea lui Dumnezeu.
4. Isus Hristos continuă să cheme oameni la pocăință și sfințire personală
Un alt scop pentru care Dumnezeu ne-a lăsat Cuvântul Lui este cunoașterea adevărului că încă mai cheamă oameni la pocăință și sfințire și, în felul acesta, Împărăția Sa să se extindă până la marginile pământului. Între versetele 5–10 Ioan îi chemă pe oameni să se pocăiască, prin recunoașterea păcatelor și renunțarea la ele, și să umble în lumină. Doar așa este posibilă intrarea în părtășia cu Trupul lui Hristos. Ioan explică limpede că Dacă zicem că avem părtășie cu El și umblăm în întuneric, mințim și nu trăim adevărul. Dar, dacă umblăm în lumină, după cum El Însuși este în lumină, avem părtășie unii cu alții; și sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curățește de orice păcat (vs. 6–7).
5. Alte scopuri ale Cuvântului lui Dumnezeu
Pe lângă scopurile Cuvântului lui Dumnezeu desprinse din cea dintâi epistolă a lui Ioan, ar putea fi util să mai amintim câteva foarte importante.
• Biblia a fost scrisă pentru a ni-L descoperi pe Dumnezeu
Desigur, Dumnezeu Se descoperă pe Sine și prin intermediul creației (Psalmul 19:1; Faptele ap. 14:16–17) și al conștiinței (Romani 1:19), dar tot ce știm în mod specific despre Dumnezeu, știm din revelația Sa specială, din Cuvântul Său. Din Scriptură înțelegem că Dumnezeu ființează în trei Persoane (Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt); că El a creat cerurile, pământul și tot ce există în univers; că omul, creat după chipul și asemănarea Sa, a fost înșelat de Satan să păcătuiască, dar Dumnezeu a pregătit din veșnicie un plan pentru salvarea lui din păcat; că L-a trimis pe unicul Său Fiu să ne răscumpere prin moartea și învierea Sa etc. Cu alte cuvinte, Biblia a fost scrisă pentru a ne descoperi natura, caracterul și lucrarea lui Dumnezeu. Ea ne ajută să înțelegem cine este și ce face Dumnezeu.
• Biblia a fost scrisă pentru a-L cunoaște pe Domnul Isus Hristos
Într-o discuție purtată cu contemporanii Săi evrei, după vindecarea slăbănogului de 38 de ani, Mântuitorul a spus: „Cercetați Scripturile, pentru că socotiți că în ele aveți viața veșnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine” (Ioan 5:39).
• Biblia ne-a fost lăsată pentru conștientizarea nevoii de mântuire și pentru cunoașterea soluției divine pentru mântuirea noastră
În Romani 10:13–17, Pavel scrie: Fiindcă „oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit”. Dar cum Îl vor chema pe Acela în care n-au crezut? Și cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Și cum vor crede în El despre propovăduitor? (…) Astfel, credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos. Credința mântuitoare vine prin citirea și/sau auzirea Cuvântului lui Dumnezeu.
• Biblia ne-a fost lăsată pentru cunoașterea voii lui Dumnezeu
Într-o lume căzută în păcat, în care percepția noastră despre ceea ce este bine și ceea ce este rău este distorsionată, Sfânta Scriptură ne ajută să înțelegem care este voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută și desăvârșită (cf. Romani 12:2). Dumnezeu nu ne-a revelat în Cuvântul Său toate lucrurile, dar ne-a revelat suficient încât să cunoaștem ce dorește de la noi: Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre și ale copiilor noștri, pe vecie, ca să împlinim toate cuvintele legii acesteia (Deuteronom 29:29).
• Biblia ne-a fost lăsată pentru sfințirea personală
În rugăciunea Sa de Mare Preot, Domnul Isus S-a rugat pentru ucenicii Săi (și pentru toți cei ce aveau să facă parte din Biserica Sa): Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul (Ioan 17:17). Când cineva citește Scriptura, Duhul Sfânt, care a inspirat-o, acționează asupra minții și inimii acelei persoane pentru a o conștientiza că trebuie să se depărteze de păcat și să se apropie de Dumnezeu. În felul acesta, viața celui credincios este sfințită.
• Biblia ne-a fost lăsată pentru creștere și maturizare spirituală
În Matei 4:4, citim că Domnul Isus afirmă (citând Deuteronom 8:3) că: Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu. Creșterea spirituală a credinciosului este realizată printr-o hrănire zilnică din Cuvântul lui Dumnezeu. A neglija citirea regulată a Scripturii este tot atât de dăunător sănătății sufletelor noastre pe cât este de dăunătoare sănătății trupului neglijarea hranei. Apostolul Petru consemnează în prima sa epistolă: Și, ca niște prunci născuți de curând, să doriți laptele duhovnicesc și curat, pentru ca, prin el, să creșteți spre mântuire (1 Petru 2:2).
• Biblia a fost scrisă pentru echiparea credincioșilor
În 1 Timotei 3:16–17, Pavel scrie: Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună. Și tot Pavel explică în Efeseni 6:17 că Biblia este o armă care poate aduce biruință în lupta spirituală. Când a fost ispitit de Satan să transforme pietrele în pâini, să Se arunce de pe streașina Templului și să Se închine înaintea lui, Isus Hristos a folosit Cuvântul lui Dumnezeu ca armă: Este scris… (cf. Matei 4:4, 7, 10).
Aplicații
• Cunoașterea adecvată a doctrinelor despre Dumnezeu și despre Cuvântul Lui este de o importanță cardinală pentru orice creștin. Însușește-ți adevărul că numai o teologie corectă poate produce o trăire corectă.
• Dacă părtășia cu cei răscumpărați este rezultatul cunoașterii autentice a lui Dumnezeu, caută să Îl cunoști cât mai bine citind, studiind și memorând Cuvântul Său.
Întrebări pentru discuții
• Cum i-ai răspunde cuiva care afirmă că Biblia este o colecție de mituri și că nu are nicio valoare pentru salvarea omului?
• Apostolul Ioan a combătut ereziile vremii sale într-un mod direct și radical, numindu-i profeți mincinoși și anticriști pe promotorii acestora. Cât de interesat ești să păstrezi nealterat adevărul Cuvântului lui Dumnezeu și să-l aperi în fața celor ce-l răstălmăcesc?
• Scepticii susțin că nu au suficiente dovezi că Isus Hristos a existat ca persoană istorică sau, dacă a existat, nu cred că este Fiul veșnic al lui Dumnezeu. Ioan, care a fost martor ocular al vieții și lucrării lui Hristos, mărturisește despre El spunând că L-a văzut, L-a atins și a mâncat alături de El. Tu cum i-ai răspunde unui sceptic?
autor: Bebe Ciaușu, păstor, Biserica Creștină Baptistă „Harul” Lugoj, Timiș
