Tema: Evanghelia învinge prejudecata
Text biblic: Faptele apostolilor 10:1–20
Verset cheie: Faptele apostolilor 10:34–35
Ideea centrală: Convertirea lui Pavel este o dovadă copleșitoare a puterii Evangheliei lui Isus Hristos. Asemeni lui Pavel, urmașii Domnului Isus nu vor putea să tacă cu privire la lucrarea transformatoare a Evangheliei, ci vor folosi orice ocazie ca să mărturisească despre modul în care Hristos le-a schimbat viața.
Scopul lecției: Să înțelegem care este locul mărturiei personale în procesul de evanghelizare, să fim încurajați și pregătiți să spunem altora despre întoarcerea noastră la Dumnezeu.
Context
În autobiografia sa, Mahatma Gandhi a scris despre faptul că, în timpul studenției, a citit cu seriozitate Evangheliile și s-a gândit să se convertească la creștinism. Credea că, în învățătura lui Isus, a găsit soluția la sistemul castelor care împărțea societatea din India. Așa că, într-o duminică, a decis să participe la serviciul religios dintr-o biserică din apropiere și să discute cu slujitorul acele biserici despre cum poate deveni creștin. Când a vrut să intre în sanctuar, ușierul a refuzat să-i ofere un loc și i-a sugerat să meargă să se închine alături de conaționalii săi. Mahatma Gandhi a părăsit biserica și nu s-a mai întors. „Dacă creștinii au diferențe de castă …”, și-a zis el „… atunci aș putea la fel de bine să rămân hindus”.Și astfel, prejudecățile ușierului unei biserici nu numai că L-au trădat pe Hristos, dar au și înlăturat o persoană de la posibilitatea de a se încrede în Hristos.
Introducere
Ne este extrem de dificil să înțelegem prăpastia de netrecut dintre evreii acelor vremuri și neamuri (chiar și aceia dintre neamuri care erau temători de Dumnezeu). Această prăpastie nu a fost creată de învățătura Vechiului Testament. Dimpotrivă, în repetate rânduri Dumnezeu a făcut cunoscut poporului Său că are un plan pentru neamuri. El a ales și a binecuvântat o familie, cea a lui Avraam, prin care toate familiile pământului să fie binecuvântate (Geneza 12:1–4). Psalmiști și profeți au anunțat venirea lui Mesia, care avea să ia neamurile ca moștenire, să fie Lumina lor și să reverse Duhul Său Sfânt peste orice făptură (Psalmul 2:7–8, 22:27–28; Isaia 2:1, 42:6, 49:6; Ioel 2:28).
Israel a distorsionat, în mod tragic, doctrina alegerii divine, transformând-o într-o doctrină a favoritismului, și s-a umplut de mândrie și dispreț față de restul oamenilor, pe care îi numea „câini”. Evreii au adoptat, cu vremea, tradiții care îi separau de neamuri. Spre exemplu, niciun evreu devotat religiei sale nu avea voie să intre în casa unui neevreu, nici să îl invite la el în casă. Această prejudecată, adânc înrădăcinată în tradiția evreiască, trebuia acum depășită pentru ca cei credincioși dintre neamuri care se întorceau la Hristos să fie primiți în termeni egali în comunitatea credincioșilor evrei, dar și pentru ca Biserica să devină cu adevărat un trup format atât din evrei, cât și din neamuri, o adunare multiculturală și multirasială.
Luca socotește acest episod al convertirii lui Corneliu, un sutaș roman, suficient de important încât să îl includă de două ori în cartea sa, atât în cuvintele lui din Faptele apostolilor 10, cât și în explicațiile pe care Petru le dă bisericii din Ierusalim (Faptele ap. 11:1–18). Pasajul îl prezintă pe Petru, în mod clar, ca un instrument în mâna lui Dumnezeu și nu ca pe un inițiator al luptei împotriva prejudecății rasiale. Corneliu, un om temător de Dumnezeu, a cărui credincioșie este vizibilă în dărnicia lui și în viața lui de rugăciune, este instruit de către un înger să trimită după Petru, în cetatea Iope.
Notabil este și faptul că nu îngerul i-a vestit Evanghelia lui Corneliu, ci a lăsat lui Petru acest privilegiu. Întrebarea principală este: cum va lucra Dumnezeu în inima lui Petru și cum îl va scăpa de prejudecata rasială atât de înrădăcinată în convingerile lui de evreu? De fapt, subiectul principal al acestui capitol nu este atât de mult convertirea lui Corneliu, cât privește, de fapt, convertirea lui Petru.
1. Vedenia lui Petru și schimbarea concepțiilor despre lucrare
Chiar în timp ce slujbașii lui Corneliu erau pe drum spre Iope, Dumnezeu îl pregătea pe Petru pentru a merge împreună cu oamenii trimiși de Corneliu la casa acestuia. În acest răstimp lui Petru i se face foame și, așteptându-și prânzul, are o vedenie neobișnuită: din cerul deschis coboară o față de masă pe care sunt întinse tot felul de animale, printre care și animale necurate.
Orice evreu adevărat s-ar simți dezgustat de o asemenea priveliște, însă Petru aude o voce care îi poruncește: „Petre, scoală-te, taie și mănâncă”. Contrariat, Petru răspunde la fel cum o mai făcuse în timpul lucrării pe pământ a Domnului Isus: „Nicidecum, Doamne!”(Ioan 13:8, Matei 16:22). Petru încearcă să-și justifice refuzul de a mânca din ceea ce era în fața lui, pentru că „… niciodată nu am mâncat ceva spurcat sau necurat…” (Faptele ap. 10:14). Paradoxal însă, glasul îi poruncește să nu numească necurat „ce a curățit Dumnezeu”. După aceasta, viziunea se repetă de trei ori.
În timp ce se gândea ce ar putea însemna această viziune, Petru este îndemnat de Duhul Sfânt să meargă cu cei trei oameni care îl caută. Expresia cheie „meden-diakrinomenos” este tradusă, de obicei, ca „fără șovăire”, „fără ezitare”, însă un alt sens posibil este „fără a face distincție”. Chiar dacă viziunea era o provocare la a nu face deosebire între mâncăruri curate și necurate, Duhul Sfânt extrapolează acest adevăr la percepția lui Petru despre oameni curați sau necurați.
Petru nu ar fi venit în mod voluntar cu ideea ca Evanghelia să fie dusă și la neamuri. O astfel de lucrare ar fi fost ofensatoare în acele vremuri, pentru orice minte evreiască. Deși mandatul dat de Domnul Isus ucenicilor Săi era clar: „Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Matei 28:19–20), totuși, încă obstacolele tradiției evreiești erau adânc înrădăcinate în mintea lui Petru iar acestea trebuiau dezrădăcinate pentru ca el să poată ieși în afara cadrului confortabil al iudaismului. Dumnezeu a lucrat în viața lui Petru astfel încât el să-și poată învinge propria reticență față de predicarea Evangheliei dincolo de granițele poporului evreu.
2. Evanghelia învinge prejudecata, aducând ascultarea de Dumnezeu
Viziunea lui Petru cu „cerul deschis, și un vas ca o față de masă mare, legată cu cele patru colțuri, coborându-se și slobozindu-se în jos pe pământ… [în care] se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare și târâtoare de pe pământ și păsările cerului” (Faptele ap. 10:11–12) a slujit să-l vindece pe Petru de propria-i prejudecată cu privire la predicarea Evangheliei către neamuri, către neevrei, în vederea mântuirii lor în același fel ca și a evreilor.
Faptul că Petru a înțeles mesajul este clar din ceea ce mărturisește el însuși, în versetul 28: „Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe nici un om spurcat sau necurat”. Astfel, Petru învață că Dumnezeu acceptă în Biserica Lui atât evrei, cât și neamuri. Și, în timp ce Petru se gândea și medita la semnificația vedeniei pe care tocmai a avut-o, oamenii trimiși de Corneliu îi bat la poartă. Petru află că oamenii care îl caută sunt dintre neamuri și că este așteptat în casa lui Corneliu să vestească Evanghelia, iar Duhul Sfânt îi spune lui Petru să meargă cu aceștia fără nicio șovăire.
Ceea ce se întâmplă mai departe este dovada faptului că Evanghelia a biruit prejudecata din inima lui Petru. Cei trei trimiși ai lui Corneliu, neevrei, necircumciși, sunt primiți cu ospitalitate în casa în care se afla apostolul și sunt găzduiți peste noapte. În ziua următoare, Petru, în ascultare de Duhul lui Dumnezeu, pornește împreună cu ei spre casa lui Corneliu și ajungând acolo vestește Evanghelia păcii, fiind martor al modului uimitor în care Dumnezeu extinde mântuirea către neamuri. Dumnezeu însuși atestă convertirea casei lui Corneliu, revărsând Duhul Sfânt peste „toți cei ce ascultau Cuvântul”(v. 44).
Petru a înțeles concluzia inevitabilă – din moment ce Dumnezeu îi primește pe acești credincioși dintre neamuri și Biserica trebuie să îi accepte. Prin botezul cu Duhul Sfânt a întregii case a lui Corneliu, Dumnezeu îi oferă lui Petru cel mai puternic argument să boteze și în apă pe cei care au crezut Evanghelia (vv. 47, 48). Petru știa, în mod evident, că nu el este autorul acestei întâmplări, ci fiecare detaliu al ei a fost orchestrat de Dumnezeu prin Duhul Sfânt. Cât de perfect le-a potrivit Dumnezeu pe toate! Disponibilitatea apostolului de a rămâne în casa lui Corneliu pentru alte câteva zile și de a da învățătură noilor convertiți este o nouă dovadă a unității dintre evrei și neamuri pe care Hristos Însuși a stabilit-o.
3. Aplicații practice pentru creștinii de astăzi
1. Eliberează-ți inima de orice tip de prejudecată în relația cu semenii și prezintă-le Evanghelia Domnului Isus Hristos ca și cum aceea ar fi ultima lor șansă la mântuire! Pe 8 octombrie 1871, D.L. Moody a predicat în Chicago uneia dintre cele mari mulțimi de oameni căreia se adresase până atunci. Subiectul mesajului său a fost „Ce să fac cu Isus, care se numește Hristos?” (Matei 27:22). La încheierea predicii le‑a spus: „Aș vrea să luați acest text acasă cu voi și să-l aveți în minte în timpul săptămânii acesteia, iar duminica viitoare vom veni împreună la Calvar, la cruce, și vom decide ce să facem cu Isus din Nazaret”. În noaptea aceea, sute de oameni au murit și mii de oameni au rămas fără adăpost din cauza marelui incendiu din Chicago. Până în ziua morții sale, D.L. Moody a regretat profund că a spus mulțimilor de oameni care l-au ascultat să se întoarcă săptămâna următoare pentru a decide ce să facă cu Isus: „Nu am mai îndrăznit niciodată, zicea el, să ofer celor care mă ascultau o săptămână să se gândească la mântuirea lor. Nu am mai văzut mulțimea aceea de dinaintea incendiului din Chicago niciodată, dar am învățat în acea noapte o lecție pe care nu o voi uita nicodată, și anume, când predic să ofer oamenilor posibilitatea mântuirii atunci și acolo și să încerc să-i ajut să decidă pe loc. Aș prefera să mi se taie mâna dreaptă decât să-mi mai las audiența să amâne o săptămână pentru a decide ce să facă cu Isus”.
2. Obișnuiește-te cu practicarea disciplinelor spirituale! Disciplinele spirituale sunt activități, nu atitudini, sunt practici, nu trăsături de caracter. Disciplinele spirituale sunt acțiuni pe care le facem, precum: a citi, a medita, a ne ruga, a posti, a ne închina, a sluji, a învăța, iar scopul acestor acțiuni nu este doar de „a face”, cît mai degrabă de „a fi” asemenea Domnului Isus. Când disciplinele spirituale devin practici deduse din Evanghelie și nu despărțite de Evanghelie, când sunt practicate corect, ele ne duc mai adânc în Evanghelia Domnului Isus și nu ne îndepărtează de ea.
3. Învață ascultarea imediată de Cuvântul lui Dumnezeu! Când Saul din Tars s-a întâlnit cu Domnul Isus cel Înviat pe drumul Damascului și când Cuvântul Domnului Isus îi vorbește, răspunsul lui Saul este uimitor: „Doamne, ce vrei să fac?” În același timp, când Petru are o vedenie și Cuvântul Domnului îi vorbește: „Petre, scoală-te, taie și mănâncă” răspunsul lui Petru este: „Nicidecum, Doamne…”. Cu siguranță niciunul dintre cei doi apostoli nu a înțeles toate lucrurile din primul moment, dar ar trebui să considerăm că este mult mai bine să zicem: „Doamne, ce trebuie să fac…”, chiar dacă nu înțelegem totul din primul moment, însă, cu siguranță, trebuie să avem încredere că Dumnezeu ne va ajuta să le înțelegem. Dumnezeu se folosește adesea de diferite mijloace prin care ne avertizează și ne atrage atenția cu privire la atitudinile noastre de prejudecată și la acțiunile noastre incompatibile cu statutul de trimiși ai lui Dumnezeu cu Evanghelia
în lume.
Întrebări pentru discuții
- Corneliu este un exemplu de om moral fără Evanghelie. Ce ne învață pasajul despre o astfel de persoană?
- Prin ce metode învinge Evanghelia prejudecata lui Petru?
- În ce mod demonstrează versetele 34 și 35 din capitolul studiat faptul că Petru a înțeles mesajul viziunii pe care a primit-o de la Dumnezeu? Care este ideea principală?
Aplicații
- Societatea de astăzi este divizată în atât de multe aspecte. Separarea este și mai contrastantă atunci când vorbim despre creștini și necreștini. Cu toate acestea, Dumnezeu nu arată părtinire și dorește ca urmașii Lui să fie, de asemenea, lipsiți de prejudecăți. Care sunt câteva din prejudecățile pe care le puteți identifica în propria mentalitate, în biserică și în societate, mai ales când vine vorba de credință?
- Identificați câteva metode practice prin care barierele puse de ideile preconcepute pot fi înlăturate și gândiți-vă care este rolul Evangheliei în acest proces.
- Rugați-vă ca Dumnezeu să vă dea ocazii de a împărtăși Evanghelia acelor persoane cu care nu ați vorbi în mod obișnuit sau despre care prejudecățile personale vă fac să credeți că nu ar fi deschiși să vă asculte vorbind despre credința în Isus.
autor: Vasile Paul, Centrul de Misiune și Evanghelizare din cadrul Comunității Bisericilor Creștine Baptiste Cluj