Tema: Evanghelia și mărturia personală
Text biblic: Faptele apostolilor 9:1–19; 22:1–21; 26:1–20
Verset cheie: Faptele apostolilor 9:15–16
Ideea centrală: Convertirea lui Pavel este o dovadă copleșitoare a puterii Evangheliei lui Isus Hristos. Asemeni lui Pavel, urmașii Domnului Isus nu vor putea să tacă cu privire la lucrarea transformatoare a Evangheliei, ci vor folosi orice ocazie ca să mărturisească despre modul în care Hristos le-a schimbat viața.
Scopul lecției: Să înțelegem care este locul mărturiei personale în procesul de evanghelizare, să fim încurajați și pregătiți să spunem altora despre întoarcerea noastră la Dumnezeu.
Context
Într-o carte relativ scurtă, Luca include de trei ori mărturia convertirii lui Saul din Tars la creștinism. Primul pasaj, Faptele apostolilor capitolul 9, descrie prin cuvintele lui Luca acest eveniment, urmând ca în Faptele apostolilor, capitolele 22 și 26, experiența convertirii să fie expusă în cuvintele lui Pavel însuși, înaintea unei mulțimi de evrei și înaintea împăratului Agripa. Motivul repetării mărturiei apostolului Pavel este dat de importanța acestui eveniment, peste care Luca nu dorește să trecem cu ușurință.
Saul din Tars apare inițial ca un oponent îndârjit al lui Hristos și al urmașilor Lui. Tânărul Saul este păzitorul hainelor celor care aruncau cu pietre în Ștefan (Faptele ap. 7:58), deoarece chiar el aprobase uciderea lui Ștefan (Faptele ap. 8:1) și pornise acerba persecuție împotriva Bisericii lui Hristos (Faptele ap.8:3). Cu învoirea Marelui Preot, a pornit pe urmele credincioșilor care se stabiliseră în Damasc, să îi aducă la Ierusalim pentru a pune capăt acestei mișcări „eretice”.
În drum spre Damasc, însă, se întâmplă ceva ce urma să îl transforme pe Saul din Tars, dușmanul Căii credinței, orbit de ură și fanatism religios, în apostolul Pavel, cel care va proclama Evanghelia lui Hristos și își va da viața pentru credință. O lumină mai puternică decât cea a soarelui (Faptele ap. 26:13) îl orbește pe Saul, iar prigonitorul cade la pământ înaintea lui Isus, care-i vorbește (Faptele ap. 9:4–5). Cel care ar fi trebuit să intre în Damasc stăpân pe sine și „suflând amenințare și ucidere” este dus de mână, smerit, orb și captiv al lui Hristos, împotriva căruia pornise spre Damac. În casa lui Iuda, un ucenic al lui Isus, Anania, se roagă pentru Saul iar acesta își recapătă vederea și este botezat.
1. Anatomia unei convertiri
Dacă ne întrebăm ce anume a dus la convertirea lui Saul, un singur răspuns este posibil: harul suveran al lui Dumnezeu prin Isus Hristos. Saul nu „s-a hotărât pentru Hristos”, cum spunem noi adesea, ci hotărârea de convertire a lui Saul, a fost a lui Hristos.
În Ioan 6:44 Isus zice: „Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl”,iar în Ioan 15:16 Isus le spune ucenicilor: „Nu voi m-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi și v-am rânduit să mergeți și să aduceți roade”. Elementul care se evidențiază în aceste versete este că noi nu putem, de la noi înșine, să Îl căutăm pe Dumnezeu decât dacă, mai întâi, Dumnezeu ne caută pe noi. De fapt, în starea noastră naturală, „nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu” (Romani 3:11). Scriptura explică într-un mod categoric că aceia care îl caută pe Domnul o fac pentru că, mai întâi, Dumnezeu lucrează în inimile lor. Dumnezeu este Cel ce deschide inimile (Faptele ap. 16:14).
Întoarcerea lui Saul la Dumnezeu este o dovadă extrem de sugestivă în această direcție. Saul nu doar că nu era „deschis” sau „în căutare” ci era extrem de ostil învățăturii Evangheliei și îi persecuta pe cei care o urmau. Convertirea lui Saul este o dovadă a puterii suverane a lui Dumnezeu care poate să intervină în viețile oamenilor și să le dea jos „solzii” de pe ochi.
Pe drumul Damascului, Isus îi spune lui Saul că i-ar fi greu să arunce înapoi cu piciorul într-un țepuș (Faptele ap. 9:5; 26:14). Țepușele erau niște obiecte ascuțite pe care agricultorii le foloseau ca să conducă animalele într-o anumită direcție. Să dea înapoi cu piciorul în țepuș ar fi durut mult mai tare decât ascultarea de îndrumarea stăpânului.
Oare ce vrea Domnul Isus să spună să spună prin acest exemplu? Care ar putea fi țepușul lui Saul?
Este posibil ca această imagine să indice faptul că Saul se lupta, în mintea sa, cu îndoieli și convingeri referitoare la credința creștină. Conștiința lui apăsată îi alimenta zelul de prigonitor al credincioșilor. Știm că Saul avea mustrări de conștiință din modul în care explică acest fapt în Romani 7:7–8 când vorbește despre imposibilitatea în care se afla să împlinească legea. Tocmai el, fariseul, care se vedea neprihănit prin ascultarea de lege, descoperea în el „tot felul de pofte”, prin care încălca cea de-a zecea poruncă. Ba mai mult, mărturia lui Ștefan ar fi putut reprezenta o mustrare în plus pentru conștiința încărcată a lui Saul.
Știm că a fost de față la mărturia lui Ștefan, prin care a arătat că Isus este singurul care a împlinit legea în mod desăvârșit (Faptele ap. 7:52–53). Saul a văzut chipul lui Ștefan (Faptele ap. 6:15), curajul său în fața morții, rugăciunea pentru cei ce aruncau cu pietre în el și afirmația cutremurătoare că Îl vede pe Isus în picioare la dreapta lui Dumnezeu (cap. 7:55–60).
S-ar putea așadar, ca țepușul la care Isus face referire să fie chiar conștiința lui Saul, apăsată de convingerea propriei inadecvări morale și de mărturia puternică a lui Ștefan despre adevărata cale de acces la Dumnezeu. În acest context, revelația de pe drumul Damascului este doar punctul culminant al unui proces de pregătire divină a inimii lui Saul, care începuse cu mult timp mai înainte.
Explicația convertirii lui Saul și, până la urmă, a fiecăruia dintre noi, este harul suveran al lui Dumnezeu. În cuvintele teologului John Stott, acest har suveran este un har gradual și blând. Treptat, Isus a cercetat conștiința lui Saul, apoi i S-a revelat în Persoană, dar nu ca să îl dărâme, ci astfel încât să îi ofere posibilitatea unui răspuns liber. Harul divin nu anulează personalitatea, nici demnitatea umană, dimpotrivă, îi face pe oameni capabili să fie cu adevărat liberi. Păcatul încătușează, harul eliberează. Harul lui Dumnezeu ne face liberi de legăturile mândriei, prejudecăților și egoismului într-o manieră care ne face capabili de pocăință și de credință.
Răspunsul nostru ar trebui să fie adorare la adresa harului lui Dumnezeu, care Și-a îndreptat mila spre un persecutor fanatic cum era Saul din Tars. Același har a lui Dumnezeu s-a îndreptat și spre ființe atât de mândre, răzvrătite și pierdute cum suntem noi înșine.
2. Roadele convertirii
Pasajul din Faptele apostolilor, capitolul 9, surprinde transformarea imediată ce urmează după întâlnirea cu Domnul Isus. Este minunat să observăm schimbările care au loc în atitudinea și caracterul lui Saul, în special în relația cu Dumnezeu, apoi în relația cu Biserica și cu cei necredincioși.
• În relația cu Dumnezeu
Reverența lui Saul față de Dumnezeu este înnoită. Când Domnul îl trimite pe Anania în casa lui Iuda, îi spune că îl va găsi pe Saul din Tars rugându-se (Faptele ap. 9:11). În cele trei zile care trecuseră de la revelația de pe drumul Damascului, Saul a postit și s-a dedicat rugăciunii. Cu siguranță postise și în trecut după obiceiul fariseilor, dar acum Saul este un om împăcat cu Dumnezeu, despre care Însuși Duhul adeverește că este un copil al lui Dumnezeu (Romani 8:16).
Și astăzi adevărata convertire este urmată de o conștientizare reală a lui Dumnezeu ca Tată (Romani 8:15), de recunoștință pentru mila arătată și de o tânjire de a-L cunoaște, iubi și sluji pe Salvatorul nostru. Aceasta este adevărata evlavie, fără de care prezumția convertirii nu este valabilă.
• În relația cu Biserica
Anania este, pe bună dreptate, uimit și ezitant când trebuie să creadă că Saul a devenit un credincios al Domnului Isus (Faptele ap. 9:13–14). Dar, cu toate acestea, Anania ascultă porunca lui Dumnezeu de a merge la Saul și chiar îl numește „frate Saule” (Faptele ap. 9:17).
Gestul este semnificativ. Saul ucisese oameni pe care Anania i-a cunoscut și i-a iubit. Însă Evanghelia transformă vechile legături și identități iar acum, pentru că Saul este un ucenic al lui Isus, devine totodată și fratele lui Anania.
Noul convertit îi caută pe ucenicii din Damasc și din Ierusalim (Faptele ap. 9:19, 26). Chiar dacă Biserica a avut rețineri la început, temându-se că întoarcerea lui Saul la Dumnezeu ar putea fi doar un pretext pentru o persecuție devastatoare, totuși, l-a acceptat cu brațele deschise în sânul ei. Convertirea i-a schimbat lui Saul cele mai profunde relații și asocieri. Credincioșii au devenit noua lui familie. În mod similar, fiecare om născut din nou primește un loc în marea familie a Domnului nostru Isus Hristos care este Biserica Lui (Marcu 10:29–30).
• În relația cu cei necredincioși
În Saul se naște un puternic sentiment al datoriei de a spune și altora mesajul Evangheliei. El începe „îndată” să propovăduiască în sinagogi că Isus este Fiul lui Dumnezeu și să dovedească că Isus este Hristosul, chiar dacă aceasta îi pune viața în pericol (Faptele ap. 9:20–23). Saul este cuprins de o dorință înflăcărată ca toți oamenii să fie mântuiți și mai ales, rudele sale trupești.
3. Mărturia convertirii
Capitolele 22 si 26 din cartea Faptelor apostolilor redau mărturia convertirii lui Pavel în propriile sale cuvinte rostite înaintea iudeilor și înaintea regelui Agripa. În aceste pasaje observăm cum Pavel folosește mărturia personală pentru a deschide o ușă înspre propovăduirea Evangheliei. Este important să înțelegem că mărturia personală nu este Evanghelia și nici nu o poate înlocui, însă este un mijloc și o dovadă vie a puterii Evangheliei care poate trezi interesul pentru ascultarea ei. În ambele contexte Pavel demonstrează o înțelepciune extraordinară în modul cum relatează convertirea sa la creștinism, adaptând mesajul la audiența prezentă și vestind cu îndrăzneală Vestea Bună despre Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
Gloatei ostile de iudei se adresează cu respect, politețe și cu mare grijă, numindu-i „frați și părinți” (Faptele ap. 22:1) și vorbind în limba evreiască (cap. 21:40).
Mulțimii din Ierusalim care îl acuza pe Pavel că învață, pretutindeni și pe toți, împotriva poporului evreu, a legii și împotriva templului (cap. 21:28), îi demonstrează loialitatea sa față de originea și credința evreiască. Le amintește despre creșterea și educația lui în tradiția evreiască sub îndrumarea lui Gamaliel, un învățător eminent din vremea respectivă, și despre zelul lui pentru Dumnezeu, în Numele căruia persecutase pe cei care urmau Calea credinței (Faptele ap. 22:2–5). Apoi, le arată cum întoarcerea lui la Hristos nu a fost nicidecum din propria inițiativă, ci o intervenție divină căreia nu i s-a putut împotrivi.
Îl menționează apoi, în mod intenționat, pe Anania, pe care îl descrie ca pe un om ascultător de lege și respectat de toți evreii din Damasc. Abia acum introduce mesajul Evangheliei, despre Isus „Cel neprihănit” (titlu mesianic) și de asemenea, mesajul despre iertarea păcatelor chemând Numele Domnului. În esență, Pavel le-a demonstrat că nu s-a lepădat de Dumnezeul părinților lui, ci dimpotrivă, lucrarea lui Hristos este continuarea directă a planului lui Dumnezeu pentru omenire, Isus Hristos fiind împlinirea profețiilor, iar a-L recunoaște pe Hristosul cel înviat ca Mesia nu este ideea lui excentrică ci o revelație divină care i-a schimbat viața în mod complet.
Înaintea regelui Agripa, fiul lui Irod Agrippa, cel responsabil de moartea lui Iacov (Faptele ap. 12) și nepot al lui Irod cel Mare, cunoscut pentru încercarea de a-L ucide pe pruncul Isus, Pavel nu a fost nici înfricoșat, nici intimidat de fastul și de prezența regală. El își dorea mântuirea regelui, nu favorul lui. Așa se face că nu s-a oprit la a-și istorisi convertirea proprie, ci de trei ori, introduce detalii legate de mesajul Evangheliei.
Care este structura mărturiei lui Pavel?
- Mai întâi, el face referire la lucrarea lui Hristos de a aduce oamenii din întuneric la lumină, de a le ierta păcatele și de a-i așeza sub autoritatea lui Dumnezeu (Faptele ap. 26:18).
- În al doilea rând, el scoate în evidență nevoia pocăinței și întoarcerii la Dumnezeu a fiecărui om (cap. 26:20).
- În al treilea rând, el mărturisește cum, după Scripturi, Hristosul a pătimit, a murit și a înviat, proclamând vremea mântuirii pentru toate națiunile (cap. 26:23).
Cu fiecare pas pe care îl face, Pavel își dă silința să prezinte Evanghelia celor de față într-o asemenea manieră încât ei să creadă. Astfel, chiar dacă Festus l-a numit „nebun”așa cum s-a spus și despre Isus (Marcu 3:21), Pavel a știut că mărturia lui, nu doar că era adevărată ci și că a avut un impact asupra lui Festus (Faptele ap. 26:25). Apoi, când i se adresează direct lui Agripa, Pavel era convins nu doar că acesta credea în profeți ci și că regele era suficient de familiarizat cu detaliile despre viața lui Isus încât să poată crede mesajul Evangheliei.
Cel mai adesea vorbim cu mult entuziasm despre lucrurile care ne produc o anume bucurie cum ar fi un loc de muncă bun sau un eveniment fericit în familie, deoarece acestea ne împlinesc într-o oarecare măsură. Oare nu ar trebui să considerăm că îndrăzneala de a ne spune mărturia personală a întoarcerii la credință – ca rezultat al unei întâlniri autentice, personale, intime și pline de bucurie cu Hristosul cel înviat – este o datorie și o împlinire a chemării pe care El o adresează fiecărui credincios?
Aplicații
- Adu-ți aminte de întoarcerea ta la Dumnezeu. Meditează la lucrurile care îți aduceau bucurie când L-ai cunoscut în mod personal pe Domnul Isus. Care erau acestea?
- Faptele ap. 4:29 ne îndeamnă să ne rugăm pentru îndrăzneală. Ești pregătit să faci o astfel de rugăciune? Fă o listă cu persoane nemântuite din anturajul tău. Roagă-te, trăiește și vestește cu îndrăzneală Evanghelia! Observi cum Dumnezeu lucrează în viețile lor?
- Fii convins că Dumnezeu dorește să fii entuziasmat și încrezător în rugăciune și în mărturia Fiului Său! Roagă-te împreună cu cei din biserica ta pentru motivele pe care Duhul Sfânt vi le pune pe inimă și împărtășiți experiențele în care ați avut ocazia să vorbiți despre Domnul.
Întrebări pentru discuții
- Ce detaliu important este menționat în toate cele trei pasaje despre convertirea lui Saul din Tars?
- Cum poți aplica principiile mărturiei personale a lui Saul în propria viață și în modul cum împărtășești credința celor din jurul tău?
- Ce accentuezi, pe cine evidențiezi atunci când îți prezinți mărturia personală? Se află Dumnezeu și lucrarea Harului Său în centrul mărturiei tale?
autor: Marius Sabou, Centrul de Misiune și Evanghelizare din cadrul Comunității Bisericilor Creștine Baptiste Cluj