Explicații studiu biblic 20 octombrie

Tema: Evanghelia răspunde adevăratelor nevoi

Text biblic: Faptele apostolilor 8:26–40

Verset cheie: Faptele apostolilor 8:35

Ideea centrală: Nevoile fundamentale ale omului nu pot fi împlinite de satisfacții pământești precum bogăție, statut social sau putere, cu toate că există mulți oameni a căror viață pare îndestulătoare, chiar de invidiat, din exterior. Evanghelia lui Isus Hristos este singura care poate să împlinească adevăratele nevoi și înțelegerea acestei Evanghelii va transforma viețile celor care caută un răspuns pentru nevoia neîmplinită din sufletul lor.

Scopul lecției: Să înțelegem cum viața, moartea și Învierea lui Hristos împlinesc nevoile noastre fundamentale și cum predicarea Evangheliei, ca o rezolvare a acestora, duce la eliberare, transformare și vindecare.


Introducere

În capitolele precedente ale cărții Faptele apostolilor, am asistat la o creștere spectaculoasă a Bisericii, datorată curajului ucenicilor și puterii lui Dumnezeu care îi însoțea în predicarea adevărurilor Evangheliei. De asemenea, am putut observa intensitatea opoziției cu care această creștere a fost întâmpinată de către liderii religioși ai vremii. 

Omorârea lui Ștefan – primul martir creștin – a fost evenimentul ce a declanșat răspândirea Bisericii din Ierusalim înspre ținuturile vecine, atât în Iudeea, cât și în Samaria. Prin aceste împrejurări neprielnice, Dumnezeu Și-a condus Biserica înspre teritoriile pe care Domnul Isus le menționase în Marea Trimitere, înainte de Înălțare. Trezirea din Samaria marchează începutul convertirilor printre neamuri și extinderea Bisericii în afara Ierusalimului. Tot pe linia acestor evenimente se înscrie și trimiterea lui Filip la famenul etiopian, pentru ca Evanghelia lui Isus Hristos să ajungă, încă din primele capitole ale cărții, până spre marginile pământului. 

1. Adevăratele nevoi rămân adeseori neîmplinite

Privind la discuția dintre Filip și famenul etiopian, ne-am putea întreba cum a fost posibil ca un om important și bine educat să ajungă atât de puternic influențat de o întâlnire, aparent banală, cu un necunoscut? Pentru a înțelege cum s-a produs această convertire miraculoasă, suntem invitați să analizăm viața și experiențele prin care acest om a trecut, până aici. 

Momentul descris în Faptele apostolilor, capitolul 8, constituie punctul culminant al vieții famenului etiopian, fapt relativ ușor de remarcat dacă privim indiciile pe care autorul le presară în text. 

Mai întâi observăm, că famenul la care este trimis Filip avea o mare influență în guvernul de atunci al Etiopiei, fiind însărcinat de împărăteasa Candace cu administrarea tuturor bogățiilor împărăției. Evident, nu este vorba despre un om oarecare, ci un om care a reușit să ajungă în vârful ierarhiei sociale, un om realizat atât din punct de vedere profesional, cât și financiar. 

În al doilea rând, acest etiopian trebuie să fi plătit un preț considerabil pentru a obține râvnitul statut. Studiind textul original descoperim că, în limba greacă, atât termenul pentru „famen” cât și termenul pentru „prim ministru” sau pentru „om cu mare autoritate politică” se suprapun. Acest aspect ne ajută să înțelegem că în acele vremuri un om care își dorea să ajungă în vârful ierarhiei socio-politice, trebuia să devină famen pentru a se putea implica în guvernarea respectivei țări. Doar astfel putea fi considerat inofensiv. Detaliul, aparent șocant, nu ar trebui să ne surprindă întrucât pentru a-și atinge scopul, în orice domeniu,  și astăzi oamenii sunt gata să-și sacrifice căsnicia, familia sau relațiile apropiate. 

În al treilea rând, deși famenul etiopian a ajuns în vârful ierarhiei și credem că a plătit un preț mare pentru poziția pe care o deținea, se pare că era totuși, nefericit, iar sufletul îi era gol. Privind spre locul din care provine, aflăm că Etiopia era considerată de mulți evrei din vremea aceea, drept o țară la „capătul pământului”. Pentru a ajunge la Ierusalim, famenul a făcut o călătorie plină de primejdii, a trebuit să-și delege responsabilitățile și să-și părăsească astfel atribuțiile slujbei. Călătoria famenului etiopian a durat, cel mai probabil, câteva luni de zile, făcând aceasta doar pentru a ajunge să se închine în Templul de la Ierusalim.

Pe de altă parte, venirea la Ierusalim era, cu siguranță, privită ca o nebunie de cei mai mulți, și probabil, cei apropiați i-au spus de mulțimea templelor din Etiopia și de inutilitatea călătoriei sale. Cu toate acestea, famenul etiopian a fost hotărât să găsească acel ceva care ar putea să umple golul din inima lui. Un gol lăuntric pe care nici un dumnezeu sau lucru din țara sa nu au putut să-l umple. Nicio altă explicație nu justifică cei peste 1 500 de kilometri parcurși pentru a ajunge la Ierusalim.

Unul dintre motivele pentru care puțini oameni au aceeași căutare disperată după răspunsuri precum cea a famenului, este teama că, odată atinse realizările la care visăm, golul din inima noastră nu va fi umplut și nu vom fi fericiți. Famenul etiopian își împlinise visul, avea belșug, se afla într-o poziție socială de vârf și ar fi avut toate motivele să se simtă împlinit, dar iluzia i-a fost sfărâmată de o realitate dezamăgitoare. Cei ce ating asemenea poziții și ajung în astfel de situații conștientizează curând că nevoile lor psihologice, emoționale și spirituale nu pot fi împlinite prin aceste realizări.

Un ultim aspect pe care îl putem deduce din acest text este că, deși parcurge tot acest drum în căutarea sa disperată după împlinire, la destinație famenul va constata că nici măcar nu i se permite să intre în Templul lui Dumnezeu din Ierusalim pentru a se închina (Deuteronom 23:1).

2. Doar Evanghelia are puterea de a transforma și împlini

Dezamăgirea de la destinație ar fi trebuit să fie suficientă pentru famen încât să-l determine să plece înfuriat de la Ierusalim spre casă.  Dar, întrucât golul din inima sa era atât de mare și neîmplinirea atât de adâncă, el nu renunță și reușește să-și procure un sul al cărții prorocului Isaia. Cu siguranță un astfel de manuscris, în vremea aceea, costa foarte mult. Chiar pe drumul de întoarcere spre casă, îl vedem citind din cartea prorocului Isaia, căutând răspunsuri la întrebările sale. În această carte, mai mult decât în oricare alta, citim promisiuni minunate ale Lui Dumnezeu pentru poporul Său, dar nu numai pentru poporul Său, ci chiar și pentru unii precum acest famen etiopian.

Citim în Isaia 56:3–8:  „Străinul care se alipește de Domnul să nu zică: «Domnul mă va despărți de poporul Său!» și famenul să nu zică: «Iată, eu sunt un copac uscat!» Căci așa vorbește Domnul: «Famenilor care vor păzi Sabatele Mele, care vor alege ce-Mi este plăcut și vor stărui în legământul Meu, le voi da în Casa Mea și înăuntrul zidurilor Mele un loc și un nume mai bun decât fii și fiice; le voi da un nume veșnic, care nu se va stinge. Și pe străinii care se vor lipi de Domnul ca să-I slujească și să iubească Numele Domnului, pentru ca să fie slujitorii Lui […] îi voi aduce la muntele Meu cel sfânt și-i voi umple de veselie în Casa Mea de rugăciune. Arderile-de-tot și jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu»”.

Acest pasaj s-ar fi aflat foarte aproape de locul de unde famenul etiopian citea, chiar în câmpul său vizual, ceea ce poate explica foamea lui pentru răspunsuri și pentru o împlinire a dorului ce-i ardea în inimă. Căutând răspunsuri, famenul ajunge la pasajul din Isaia 53 unde citește despre un om, un rob al Domnului care, de bună voie, își dă viața pentru poporul Său. Un rob al Domnului care, nevinovat fiind, este pedepsit și lovit pentru păcatele altora. Un rob al Domnului care este alungat din templul lui Dumnezeu și care este privat de urmași printr-o moarte prematură și violentă. În acest moment, Duhul lui Dumnezeu intervine prin Filip și, învățat de Domnul Hristos, acesta începe să îi explice Scriptura, atingând fiecare nevoie a famenului, arătându-i cum întreaga Scriptură poate fi înțeleasă prin moartea înlocuitoare a lui Isus Hristos. 

Păcatul are ca origine dorința omului de a se așeza în locul lui Dumnezeu. Omul dorește să fie stăpân pe propria soartă și să trăiască ca și cum ar avea autoritatea supremă. Tocmai în aceasta constă păcatul omului, în dorința mistuitoare de a-L înlocui pe Dumnezeu cu propria-i persoană. De aceea și mântuirea trebuia să fie realizată de Dumnezeu, în același fel. Astfel, prin Domnul Isus Hristos, Dumnezeu a venit și S-a așezat în locul nostru pe cruce și a plătit El întregul preț pentru păcat. El a fost făcut păcat pentru noi, El a fost făcut necurat pentru ca noi să fim curați, El a fost nimicit pentru a ne da nouă un nume nou și veșnic.

Momentul în care ajungem să credem adevărul Evangheliei și înțelegem implicațiile practice pe care Evanghelia le aduce în viețile noastre, viața, moartea și Învierea Domnului Isus Hristos transformă întreagă noastră existență. Evanghelia ajunge să cucerească inimile noastre și să vindece rănile atâtor căutări zadarnice și dezamăgitoare pentru sufletele noastre. Evanghelia pe care Filip o prezintă famenului are puterea să-i împlinească nevoia de semnificație, arătându-i că a fost creat pentru Hristos. Are puterea să-i ofere acea iubire pe care a căutat-o întreaga viață. O dragoste demonstrată în jertfa necondiționată și sacrificială a Mântuitorului nostru, oferindu-i speranță pentru viitor. O speranță ancorată în promisiunea lui Hristos că va restaura toate lucrurile și promițându-i o viață veșnică împreună cu El.

Când famenul înțelege că Hristos a venit și a trăit, a suferit și a plătit totul în locul lui, când Îl vede pe Dumnezeul creator identificându-Se cu nevoia lui și primindu-l cu brațele deschise, deodată căutarea sa disperată găsește răspuns. Aceasta îl determină să-l întrerupă pe Filip cu întrebarea: „Uite apă, ce mă împiedică să fiu botezat?” Din predicarea lui Filip, famenul înțelege nevoia de a fi primit în familia lui Dumnezeu prin actul botezului. Astfel, vedem împlinită chiar și nevoia sa de comunitate și de familie care, din punct de vedere biologic ar fi fost imposibilă, dar care este satisfăcută acum prin primirea lui în familia răscumpărată a lui Hristos.

Evanghelia lui Isus Hristos, a Dumnezeului care a venit să moară în locul nostru, ajunge să schimbe întreaga noastră identitate. Aceasta nu se mai bazează pe lucrurile pe care le avem sau le facem și care produc în noi fie mândrie, fie deznădejde, ci se bazează pe harul bogat și eliberator al Domnului nostru Isus Hristos. Acum, identitatea noastră se bazează pe dragostea nemărginită a Domnului Isus Hristos. Astfel are loc convertirea famenului și întoarcerea sa de la o viață de păcat la o viață din belșug, cu Hristos. Așa cum Evanghelia a împlinit nevoile profunde ale famenului etiopian, în aceeași măsură ea împlinește nevoile tuturor celor care ajung să o primească.

Avem certitudinea că el a găsit răspunsul pe care îl căuta datorită versetului 39: „Când au ieșit din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip și famenul nu l-a mai văzut. În timp ce famenul își vedea de drum, plin de bucurie. Așadar, deși Filip nu se mai află lângă famenul etiopian pentru a-i explica Scripturile în continuare, acum el își vede de drum plin de bucurie. O bucurie ce vine din umplerea acelui gol lăuntric. De acum, Duhul lui Dumnezeu îl ajuta în înțelegerea Scripturilor. 

Acest adevăr se aplică fiecăruia dintre noi. Când noi ajungem să înțelegem însemnătatea colosală a adevărului Evangheliei, atunci inimile noastre vor fi vindecate, transformate și întărite știind că Evanghelia nu se rezumă la „oare ce ar face Isus în situația aceasta?”, ci mai degrabă la „ce a făcut Isus pentru mine!”

Aplicații

  1. Indiferent câte realizări am avea sau cât de sus am aspira să ajungem, la un moment dat vom conștientiza că aceste lucruri nu oferă o împlinire reală.
  2. Oamenii pe lângă care trecem în fiecare zi sunt într-o căutare continuă după dragoste, semnificație și înțelegere pe care doar Isus le-o poate da. 
  3. Isus Hristos este Cel care cunoaște toate nevoile noastre; El vrea ca prin viața, moartea și Învierea Sa să ne restaureze și să ne împlinească prin prezența Sa în viața noastră.
  4. Doar atunci când Îl vedem pe Hristos trăind și murind pentru noi și când înțelegem însemnătatea colosală a acestor adevăruri, inimile noastre vor fi cu adevărat vindecate, transformate și fericite.

Întrebări pentru discuții:

  1. Care sunt lucrurile despre care ai crezut că, odată obținute, îți vor aduce fericirea pe care o cauți? 
  2. Ai realizat vreodată că promisiunile lumii acesteia nu vor putea să-ți satisfacă niciodată adevăratele nevoi? 
  3. Cum poți să folosești cunoștințele acumulate azi pentru a duce Evanghelia celor din jurul tău, care au aceleași căutări pe care le-ai avut și tu odată? 
  4. Care este chemarea pe care Hristos ți-o face, citind aceste versete și văzând impactul pe care Evanghelia l-a avut în viața acestui famen? 
  5. Cum crezi că te-ai putea implica, practic, în lucrarea de evanghelizare? 

autor: Marius Sabou, Centrul de Misiune și Evanghelizare din cadrul Comunității Bisericilor Creștine Baptiste Cluj 


Revista Crestinul Azi