Explicații studiu biblic 29 decembrie

Tema: Cine sunt eu să mă duc, atunci când mă trimite Dumnezeu?

Text biblic: Exodul 3:1–15; 4:1–5

Verset cheie: Marcu 16:15–16

Ideea centrală: Chemarea, alegerea și călăuzirea lui Dumnezeu sunt elementele necesare și care trebuie să ne convingă că suntem potriviți pentru lucrarea Lui.

Scopul lecției: Să ne motiveze în a fi implicați, preocupați și pasionați în lucrarea de evanghelizare, în special, și în lucrarea lui Dumnezeu, în general.


Introducere

Înainte de a intra în subiectul acestui pasaj biblic, trebuie spus că, indiferent de rolul pe care-l au personajele umane în această istorie a Exodului, iniția­tiva mântuirii a fost a lui Dumnezeu. Textul din cartea Exodul asupra căruia ne vom apleca prezintă acest principiu care este evident de-a lungul întregii Scripturi: inițiativa în actele mântuirii Îi aparține lui Dumnezeu. 

Acțiunea despre care vorbește cartea Exodul, începe descrindu-ne faptul că: „Dumnezeu a auzit gemetele lor, și și-a adus aminte de legământul Său făcut cu Avraam…, a privit spre copiii lui Israel, și a luat cunoștință de ei” (Exodul 2:24–25). Mai apoi, în manifestarea din rugul aprins, Dumnezeu îi spune lui Moise: Am văzutasuprirea poporului Meu […], [și]M-am pogorât ca să-l izbăvesc din mâna egiptenilor […], vino, Eu te voi trimite […], și vei scoate din Egipt pe poporul Meu” (Exodul 3:7–10). 

În urma acestei prezentări a situației din partea lui Dumnezeu, Moise vine înaintea lui Dumnezeu cu două întrebări extrem de importante pentru fiecare dintre noi: „Cine sunt eu să mă duc?” (v. 11)și „Cine ești Tu (v. 13) ca să Te ascult? Le vom aborda în ordinea importanței lor.

1. Cine ești Tu…?

Deoarece Moise a fost crescut în mijlocul unui popor care credea în mulți dumnezei, fiecare dintre ei fiind mai presus de om, nu a fost suficient ca Dumnezeu să-și semnaleze prezența ci a fost necesar ca El să-i dea lui Moise câteva detalii despre Sine. Era important pentru Moise să înțeleagă cine este Dumnezeul cu care stătea de vorbă Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov” (Exodul 3: 6) Faptul că Moise a înțeles cine este Cel care-i vorbea, ne este descoperit în atitudinea pe care o are: „Moise și-a ascuns fața, căci se temea să privească pe Dumnezeu” (Exodul 3:6). 

Modul în care Dumnezeu se prezintă pe Sine, „Eu Sunt” era ceva cu totul nou, ceva ce până în acel moment Moise nu mai auzise. De aici curg toate frământările și întrebările ascunse din mintea și inima lui Moise: „Cine ești Tu ca să Te ascult?”, „Cum este caracterul Tău?” „Cum ești Tu în Tine însuți?” „La ce ne putem aștepta din partea Ta?”. Zeii Egiptului au un nume, prin urmare „Care este Numele Tău?” Comparat cu idolii Egiptului, pe care Moise îi cunoștea foarte bine, răspunsul lui Dumnezeu trebuia să acopere pe deplin toate întrebările și frământările lui Moise.

a. „Eu sunt Cel ce sunt”  – adică Eu nu depind de nimeni și de nimic

• Moise trebuia să priceapă că Dumnezeu poate exista fără să aibă nevoie de ceva sau cineva și se bizuie doar pe Sine și puterile Sale, pentru că „Dumnezeu, care a făcut lumea și tot ce este în ea, este Domnul cerului și al pământului, și nu locuiește în temple făcute de mâini. El nu este slujit de mâini omenești, ca și când ar avea trebuință de ceva, El, care dă viața, suflarea și toate lucrurile” (Faptele ap. 17:24–25).

• Cu alte cuvinte Moise trebuia să conștientizeze, ca și noi dealtfel, că existența și caracterul lui Dumnezeu sunt determinate doar de El Însuși și nu sunt dependente de nimeni și nimic altceva.

b. „Eu sunt Cel ce sunt”  – adică Eu nu mă schimb

• Moise trebuia să priceapă că Dumnezeu nu Se schimbă în ființa, scopul și promisiunile pe care El le-a făcut, pentru că în El „nu este nici schimbare, nici umbră de mutare” (Iacov 1:17).

• Moise trebuia să fie sigur de faptul că din moment ce Dumnezeul cu care sta de vorbă a hotărât să facă și să ducă ceva la îndeplinire, scopul Lui este neschimbător și va realiza în mod sigur ceea ce Și-a propus. „Am văzut asuprirea […], am auzit strigătele […], îi cunosc durerile […], M-am pogorât ca să-i izbăvesc […], să-l scot […], să-l duc […], vino, Eu te voi trimite […] și vei scoate din Egipt pe poporul Meu” (Exodul 3: 7–10). 

c. „Eu sunt Cel ce sunt”  – adică Eu sunt Cel care există etern

• Moise, trebuia să fie conștient că Dumnezeu este deasupra timpului și că El vede toate lucrurile la fel de limpede și clar de la început până la sfârșit. Asta înseamnă că pentru Dumnezeu toată istoria Exodului este văzută cu claritate și exactitate ca și cum ar fi un timp care tocmai s-a petrecut, deoarece „pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani și o mie de ani sunt ca o zi” (2 Petru 3:8) și, de asemenea, „înaintea Ta o mie de ani sunt ca ziua de ieri care a trecut, și ca o strajă din noapte” (Psalmul 90:4).

• Moise trebuia să știe că Dumnezeul care tocmai i se descoperise, vede și cunoaște nu doar toate evenimentele trecute ci și pe cele viitoare cu aceeași acuratețe. „Cine a proorocit aceste lucruri de la început și le-a vestit de demult? Oare nu Eu, Domnul? Nu este alt Dumnezeu afară de Mine, Eu sunt singurul Dumnezeu drept și mântuitor, alt dumnezeu afară de Mine nu este” (Isaia 45:21).

• De acee Dumnezeu este sigur de ceea ce se va întâmpla și-i poate spune lui Moise: „vino, Eu te voi trimite […], și vei scoate din Egipt pe poporul Meu…”

d. „Eu sunt Cel ce sunt”  – adică Eu sunt Dumnezeul care are un caracter desăvârșit

• Moise, era în punctul în care trebuia să lucreze cu Cel ce i Se descoperise și trebuia să cunoască și să-L înțeleagă pe Dumnezeul tatălui său, pe Dumnezeul lui Avraam, pe Dumnezeul lui Isaac și pe Dumnezeul lui Israel, și să priceapă că Dumnezeu este același în orice aspect al ființei Sale. 

• În acest sens, Moise Îi cere Domnului „Arată-mi slava Ta” și, ca răspuns la cererea acestuia, „Domnul a trecut pe dinaintea lui și a strigat: «Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare și milostiv, încet la mânie, plin de bunătate și credincișie, care Își ține dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea și păcatul, dar nu socotește pe cel vinovat drept nevinovat, și pedepsește fărădelegea părinților în copii și în copiii copiilor lor până la al treilea și al patrulea neam»” (Exodul 34:6–7).

• Moise, trebuia să înțeleagă că Dumnezeu era în întregime dragoste, în întregime milos, în întregime drept, în întregime bun și că Cel pe care trebuia să‑L cunoască, să-L asculte și să-L iubească era Dumnezeu Însuși în întreaga Sa ființă.

Fiindcă Dumnezeul care Se descoprise pe Sine în rugul aprins era „Eu Sunt”, El avea să mai clarifice câteva aspecte pentru Moise:

Limitele familiarismului. Dacă Dumnezeu avea să facă o lucrare de izbăvire prin mâna lui Moise, acesta trebuia să știe că Dumnezeu era și pentru el Dumnezeu. De aceea sfințenia lui Dumnezeu impune limite familiarismului de care adesea suntem tentați: „Nu te apropia de locul acesta; scoate-ți încălțămintea din picioare căci locul pe care calci este un pământ sfânt” (Exodul 3:5).

Prezența lui Dumnezeu sfințește locul. Dumnezeu zice: „Nu te apropia de locul acesta […], căci locul pe care calci este […] sfânt”. Moise a trecut probabil pe lângă locul acela și pe lângă rugul acela de mai multe ori în acea zi, deoarece textul ne spune că „Moise s-a întors să vadă”, adică s-a întors la locul pe lângă care tocmai trecuse ceva mai devreme. Este evident că nu locul, ci prezența lui Dumnezeu în locul respectiv a schimbat situația. Iar dialogul dintre Dumnezeu și Moise focalizează atenția lui Moise nu asupra locului, ci asupra Celui care-i vorbea în locul acela, din mijlocul rugului aprins.

Promisiunile lui Dumnezeu și „întârzierea” împlinirii lor. Nu în ultimul rând, putem observa că, aparent, Dumnezeu „întârzie” uneori în a răspunde așteptărilor noastre. Din cei aproape 430 de ani de robie, probabil ca ultimii 100 de ani au fost perioada în care robia a devenit mai aspră și mai grea. Moise intervine pentru a face ceva în sensul ușurării acestei robii, dar… în loc ca Dumnezeu să susțină și să încurajeze tentativa lui Moise, îl dă deoparte și mai lasă să treacă încă 40 de ani. Deși poate părea ciudat, dar ca să ne poată elibera din robie, Dumnezeu trebuie să ne dea timp să ne scârbim de situația în care ne-am complăcut și să simțim apăsarea poverii într-o asemenea măsură încât să fim gata să ieșim din ea atunci când El ne cheamă. Astfel, este necesar să înțelegem că promisiunile și chemarea lui Dumnezeu n-au fost făcute pentru ca să-L coboare pe Dumnezeu în sfera planurilor noastre, ci ca să ne ridice pe noi în sfera planurilor Lui.

Să nu uităm că Biblia este mijlocul prin care Dumnezeu ni Se descopere pe Sine și lucrările Lui, iar cartea Exodul există între copertele Scripturii nu doar ca să admirăm diversele personaje descrise în ea, ci istoria Exodului ne este relatată tocmai ca să-L cunoaștem pe Dumnezeu și să ascultăm de El. 

Dar, mai este o întrebare pe care Moise, în fața rugului aprins, o ridică înaintea lui Dumnezeu:

2. Cine sunt eu să mă duc?

Dumnezeu vine la Moise cu o chemare directă și simplă care conține două aspecte. Primul aspect ține de Cel care-l va trimite pe Moise: „Eu te voi trimite” Cel de al doilea aspect ține de scopul acestei trimiteri: „vei scoate pe poporul Meu”. 

Moise, a vrut să elibereze poporul din robie în urmă cu patruzeci de ani și trecuse printr-o situație traumatizantă și a scăpat fugind în Madian. Acum, i se cerea să se întoarcă și să scoată pe Israel din Egipt dar refuză, pentru că nu se uita la sine în același fel în care se uita Dumnezeu. El credea ca și altădată că el trebuia să fie izbăvitorul luin Israel și asta l-a speriat. Doar că Dumnezeu îi spune că el va fi instrumentul, dar Izbăvitorul va fi Însuși Dumnezeu.

Moise aduce mai multe argumente în favoarea faptului că nu este potrivit pentru acestă lucrare pornind de la probleme personale, relaționale, de exprimare sau de abilități. Dumnezeu demontează fiecare scuză a lui Moise și-i arată de ce să meargă să scoată pe Israel din Egipt.

Pentru că este un om chemat de Dumnezeu (vv. 1–4). 

„…Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului aprins, și a zis: Moise! Moise!” 

Chemarea este personală și, în cazul lui Moise, este și specială. Chemarea lui Moise, vine din partea lui Dumnezeu și cuprinde în ea mandatul clar și distinct al voii lui Dumnezeu cu privire la ceea ce avea el de făcut. Moise trebuia să ducă la bun sfârșit lucrarea pe care i-a încredințat-o Dumnezeu, pe de o parte, pentru că Dumnezeu l-a chemat special pentru a face aceată lucrare, iar pe de altă parte pentru că Dumnezeu i-a promis că va fi cu el. 

Dacă ne gândim la noi ca și credincioși chemați de Hristos să fim ucenicii Lui, Dumnezeu ne cere sa avem o inimă disponibilă să asculte de El. Nu Se așteaptă ca noi să avem toate răspunsurile, să dăm dovadă de tot curajul și să avem toate abilitățile și nici măcar nu ne cere să dăm explicații pentru fiecare detaliu al chemării noastre. Dar, El ne cere să fim disponibili și să pășim prin credință în direcția ascultării de El. Doamne, ajută! Doamne, dă izbândă! „Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt. […] Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.” (Matei 28:19–20) 

Pentru că este omul ales de Dumnezeu (vv. 5–10).

„Eu sunt Dumnezeul tatălui tău […], vino, Eu te voi trimite […]

Am putea să ne întrebăm: De ce nu l-a ales Dumnezeu pe Aaron, fratele lui Moise, sau pe oricine altcineva din Israel ca să se folosească de el? Nu putea? Ba da, cu siguranță. De ce totuși Dumnezeu îl alege pe Moise?

• Moise era un om educat din toate punctele de vedere, avea capacitatea și era instruit să fie un bun conducător. „Și Moise era învățat în toată înțelepciunea egiptenilor și era puternic în cuvinte și fapte” (Faptele ap. 7:22). 

• Moise era un om cu convingeri puternice Deși s-ar putea să fi avut dificultăți în vorbire, în conversațiile sale cu Faraon a fost îndrăzneț, puternic în cuvinte și în convingeri. Prin credință Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului” (Evrei 11:24–25). 

• Moise era un om dornic și gata mereu să facă binele. Aceasta a fost o trăsătură de personalitate a lui Moise. El a sărit în ajutorul unuia dintre frații lui atunci când acesta era bătut și a făcut-o conștient fiind că intervenția aceasta l-ar putea costa scump. „Moise crescând mare, a ieșit pe la frații lui […] A văzut pe un eșgiptean, care lovea pe un evreu, unul din frații lui […], a omorât pe egiptean […] Faraon a aflat ce se petrecuse și căuta să omoare pe Moise” (Exodul 2:11–12, 15). 

• Moise avea respect și reverență față de Dumnezeu. În clipa în care Dumnezeu Se prezintă pe Sine și Moise află cu cine are de-a face, textul biblic ne spune că „Moise și-a ascuns fața, căci se temea să privească pe Dumnezeu” (Exodul 3: 6).

• Moise era un om al credinței. Dumnezeu știa cine era Moise, dar știa și ce poate deveni el sub călăuzirea și îndrumarea Duhului Domnului. Moise s-a dovedit a fi „…credincios în toată casa lui Dumnezeu” (Evrei 3:2).

Oare suntem noi suficient de conștienți de alegerea pe care o avem în Hristos? Suntem noi conștienți de faptul că Domnul Isus ne-a încredințat nouă taina Evangheliei și că astfel noi suntem responsabil să o ducem și să o răspândim până la marginile pământului? Motivația de a ne implica în lucrarea de evanghelizare stă în faptul că Domnul Isus ne-a chemat și ne-a ales pe noi să credem în Evanghelie pentru ca prin noi ea să ajungă la cei de lângă noi. Doamne, ajută! Doamne, dă izbândă!

Pentru că Dumnezeu Se angajează să-l însoțească (vv. 11–14; 4:1–4).

Înainte de toate, trebuie să pornim la drum cu adevărul că adevărații credincioși trăiesc o viață călăuzită de Dumnezeu. Dumnezeu îi promite lui Moise prezența Sa: „Dumnezeu a zis: „Eu voi fi negreșit cu tine; și iată care va fi pentru tine semnul Eu te-am trimis: după ce vei scoate pe popor din Egipt, veți sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta” (Exodul 3:12) Prezența lui Dumnezeu în viața și lucrarea l-a care Dumnezeu l-a chemat pe Moise s-a văzut din momentul în care ele se prezintă în fața bătrânilor poporului Israel și până în ziua morții lui.

În aceste zile în care Dumnezeu ne-a trimis Vestea cea mai bună „Astăzi în cetatea lui David vi S‑a născut un Mântuitor care este Hristos Domnul”, poate și noi ne întrebăm: „Cine sunt eu să mă duc…” cu Evanghelia la orice făptură? Tu ești un om care te-ai bucurat de chemarea și de alegerea pe care Dumnezeu a făcut-o în dreptul tău prin Isus Hristos. Tu ești un om nu doar chemat și ales, ci ești un om călăuzit și însoțit de Dumnezeu Duhul Sfânt ca să fii un slujitor credincios în casa lui Dumnezeu. Dumnezeu este cu tine, fii credincios în lucrul care ți s-a încredințat. Doamne, ajută! Doamne, dă izbândă! Amin.

Aplicații

  1. În perioada următoare probabil vor fi seri de evanghelizare și în biserica ta, cum crezi că te-ai putea implica în lucrarea de evanghelizare?
  2. Așa după cum Dumnezeu l-a trimis pe Moise să facă o lucrare, nu crezi că Dumnezeu te trimite și pe tine în lucrarea de evanghelizare din satul, comuna, orașul sau țara ta.?
  3. Așa după cum Dumnezeu l-a însoțit pe Moise în lucrarea în care a fost trimis, nu crezi că Dumnezeu te va însoți și pe tine în lucrarea de evanghelizare a oamenilor de langă tine.?
  4. Da, Moise a avut temerile lui cu privire la greutatea lucrarii la care era chemat dar…, Dumnezeu i-a promis că va fi cu el. Tot așa, Dumnezeu ne promite ca va fi cu noi în lucrarea de evanghelizare. Să mergem dar și să îndrăznim în Numele Domnului. Doamne ajută! Doamne dă izbândă!

autor: Vasile Paul, Centrul de Misiune și Evanghelizare din cadrul Comunității Bisericilor Creștine Baptiste Cluj 


Revista Crestinul Azi