Tema: Ineranța Cuvântului lui Dumnezeu
Text biblic: Psalmul 119:89–102
Verset cheie: Psalmul 119:96
Ideea centrală: Întrucât Dumnezeu este Adevărul absolut și El nu poate minți sau induce în eroare pe nimeni, rezultă faptul că El ni S-a revelat într-un mod infailibil, fără greșeală, în Sfintele Scripturi, în manuscrisele originale. Doctrina ineranței biblice nu este însă o doctrină rece, abstractă, ci una cu implicații spirituale serioase asupra credinciosului biblic.
Scopul lecției:
Să ne întărească convingerea în caracterul infailibil, absolut demn de încredere al Cuvântului lui Dumnezeu, dar nu ca un exercițiu teoretic sau ca un adevăr dogmatic de asimilat, ci mai degrabă, ca o realitate spirituală cu implicații majore pentru credința și practica creștină de zi cu zi.
Explicații contextuale și exegetice
Psalmul 119 este unul dintre cele mai sublime pasaje biblice care descriu frumusețea și valoarea inestimabilă a Cuvântului lui Dumnezeu. Deși este cel mai lung capitol din Scriptură (176 de versete), unicitatea lui nu stă în acest aspect, ci în maniera compoziției sale. Este împărțit în 22 de secțiuni, fiecare dintre ele începând cu una din literele alfabetului ebraic. Psalmul este o declarație de dragoste față de Scriptură a unui om realmente pasionat de Cuvânt.
Identitatea precisă a autorului este încă motiv de dezbatere printre cercetătorii Scripturii. Unii spun că este vorba despre un evreu credincios, alții spun că psalmul reprezintă cugetările unui evreu post-exilic, martor al unei perioade in care lipsea închinarea centralizată de la Templu, însă alții îl indică pe Ezra drept autor. Identificarea cu Ezra nu este surprinzătoare, având în vedere rolul pe care Ezra l-a jucat în sistematizarea canonului Vechiului Testament, dar mai ales a pasiunii sale proverbiale pentru Scripturi. Acest preot și cărturar s-a dedicat să aprofundeze, să practice și să îi învețe pe alții Legea Domnului (cf. Ezra 7:10).
Printre adevărurile exprimate în acest psalm se află și acela al ineranței Scripturii – faptul că Dumnezeu ne-a dăruit în Cuvântul Său o revelație perfectă, fără greșeală, liberă de orice erori umane. (Doctrina ineranței în forma ei modernă a fost formulată de apărătorii ortodoxiei evanghelice de la sfârșitul secolului al XIX-lea, apărată în cadrul luptelor dintre conservatori și liberali de la începutul secolului XX, însă conceptul biblic al ineranței a fost susținut în toată istoria bisericii de adevărații credincioși. Ea trebuie sa rămână o caracteristică definitorie a lor până la capăt.)
Psalmul 119:89–102 nu oferă o definiție teologică a doctrinei ineranței Scripturii, ci mai degrabă, o susținere indirectă, bazată pe caracterul cuvântului și efectele lui în viața celor credincioși. Cum susține pasajul de studiat (Psalm 119:89–102) ineranța Scripturii?
1. Cuvântul lui Dumnezeu este durabil și etern relevant (vs. 89–92)
Psalmistul declară: Cuvântul Tău, Doamne, dăinuiește în veci, în ceruri (v. 89). O interpretare posibilă ar fi că este întotdeauna relevant, pentru că nu se schimbă niciodată. În contradicție cu opiniile adesea contradictorii și trecătoare ale oamenilor sau cu tendințele care sunt în vogă și apoi dispar, Cuvântul lui Dumnezeu rămâne mereu relevant, pentru că are un conținut fix, nu in stare de flux. Pentru că este Cuvântul unui Dumnezeu care nu Își schimbă mintea, nici Scriptura nu se poate schimba. Revelația divină pentru om are un conținut clar definit, nefiind posibilă vreo adăugire sau scoatere (Deuteronom 29:29; Apocalipsa 22:18).
a. Ineranța Scripturii a fost înțeleasă ca având de-a face cu manuscrisele originale. Acestea s-au pierdut, fiind înlocuite de copiile lor, iar noi putem reconstitui azi versiuni care să aproximeze originalul în cea mai mare parte. Însă credem că „originalul” divin există! După cum alte lucruri pe pământ sunt copia (reprezentarea) originalului ceresc (Evrei 8:5), putem crede că și Cuvântul dăinuie în ceruri, în prezența lui Dumnezeu. 1 Petru 1:25 declară caracterul etern, permanent durabil al Cuvântului lui Dumnezeu: rămâne în veac. Nicio mână răufăcătoare nu poate ajunge acolo pentru a-l desființa, după cum nici pe pământ, încercările celor care au încercat să-l anihileze s-au dovedit un eșec. Oameni ca Dioclețian, Voltaire sau liderii comuniști, care au urât Biblia și au vrut să o distrugă, au rămas toți o amintire urâtă la coșul de gunoi al istoriei, dar Biblia rămâne încă cea mai citită și iubită carte din lume.
b. Durabilitatea creației. Pentru că Cuvântul divin prin care au fost aduse în ființă tot ce există este durabil, efectul creat de acesta este durabil. Tu ai întemeiat pământul și el rămâne tare. Psalmul 93:3 proclamă suveranitatea divină care face ca pământul să fie tare și să nu se clatine. (v. 90b). Coloseni 1:15 Îl proclamă pe Hristos ca fiind liantul creației – Cel care face ca toate să se țină împreună prin El, iar Evrei 1:3 vorbește despre Fiul care ține toate lucrurile prin Cuvântul puterii Lui. Chiar Petru ne asigură ca acest pământ și cerurile sunt ținute și păstrate prin cuvânt pentru ziua judecății (2 Petru 3:7). Deși există multe amenințări serioase care pot amenința specia umană cu extincția (arme nucleare, încălzire globală), ce face ca pământul să fie tare este Cuvântul etern și durabil al lui Dumnezeu.
După legile Tale stă în picioare totul astăzi, căci toate Îți sunt supuse. O scurtă privire în capitolele care descriu creația (Geneza, cap. 1, 2) este suficientă. De câteva ori în relatarea creației, apare expresia: Dumnezeu a zis: să fie… și a fost. Creația universului material, atât de complexă și extraordinară cât a putut fi ea, a fost împlinită prin Cuvântul lui Dumnezeu. În prima zi a creației Dumnezeu a creat lumina, a separat-o de întuneric, i-a dat proprietățile ei specifice (ex. viteza de deplasare) și de atunci, alternanța zi-noapte a rămas valabilă. În ziua a doua, Dumnezeu a creat firmamentul, separând apele de sub de cele deasupra întinderii. În ziua a treia, Dumnezeu a separat marea de uscat și a creat vegetația (iarba, pomii, arbuștii etc.), pe fiecare după soiul lor. (Din ziua aceea până azi, deși există variații în interiorul speciilor, aceste specii de natură vegetală își păstrează caracteristicile unice cu care le-a înzestrat Dumnezeu). Ziua a patra a însemnat creația și stabilirea funcției luminătorilor cerești în ce privește iluminarea pământului și stabilirea coordonatelor cronologice. Ziua a cincea a însemnat crearea vietăților marine, precum și a păsărilor cerului. Toate aspectele acestor creaturi fascinante ale lui Dumnezeu (ex. instinctele pe care le au păsările migratoare etc.) au fost stabilite atunci și ele rămân valabile și azi. Iar creația a culminat cu ziua a șasea, ziua în care au fost create animalele terestre, târâtoarele și omul. Toate aceste forme creatoare își îndeplinesc funcțiile pentru care au fost create, după „legile” stabilite de Cuvântul inerant a lui Dumnezeu. Toate sunt supuse aceluiași cuvânt din prima zi a existenței lor (v. 91). Dar, pentru un credincios adevărat, Cuvântul inerant nu este numai despre legi naturale fixe, ci este și o resursă personală demnă de încredere care produce efecte spirituale deosebite. Cum afectează Scriptura inerantă sufletele noastre?
2. Cuvântul inerant al lui Dumnezeu este o sursă de desfătare spirituală (vs. 92–97)
În consonanță cu instrucțiunea divină pentru Iosua (Iosua 1:8) sau cu prioritatea celui neprihănit (Psalm 1:2), psalmistul vorbește despre efectul pe care delectarea și desfătarea în cuvântul inerant a produs-o în propria viață. Mai întâi, i-a oferit protecție spirituală: aș fi pierit în ticăloșia mea (v. 92). Cuvântul sfânt l-a salvat pe psalmist de mizerie spirituală rezultată din propriile alegeri greșite și nepotrivite. De câte ori nu ne-a salvat oare și pe noi? Apoi, Cuvântul i-a adus prospețime spirituală: niciodată nu voi uita poruncile Tale, căci prin ele mă înviorezi (v. 93).Scriptura are capacitatea de a înviora partea invizibilă, imaterială a ființei umane. David declară același adevăr practic în Psalmul 19: Legea Domnului este desăvârșită și înviorează sufletul (Psalm 19:7). Este un adevăr dovedit în experiența a milioane de cititori ai Bibliei și anume capacitatea acesteia de a împrospăta viața spirituală atunci când lâncezește sau lasă de dorit. Cuvântul oferă celui care îl iubește și protecție spirituală (vs. 94–95), de dușmani și pericole de care nu ne putem apăra. Autorul psalmului este uimit de întinderea nemărginită a poruncilor Domnului, de aceea este hotărât să facă din Cuvânt o prioritate spirituală (vs. 96–97): Cât de mult iubesc Legea ta! Toată ziua mă gândesc la ea. Convingerea neclintită că Dumnezeu ne-a dat un Cuvânt demn de încrederea noastră care poate fi experimentat în toate situațiile vieții au condus psalmistul la această dedicare. Ce rezultate practice produce Scriptura inerantă în raport cu cei care nu cred în valoarea ei?
3. Cuvântul inerant al lui Dumnezeu oferă distincție în raport cu înțelepciunea lumii (vs. 98–100)
Psalmistul continuă să etaleze efectele practice pe care le are Cuvântul lui Dumnezeu în propria viață, mutându-și atenția acum spre ceilalți oameni. Constatarea este una simplă, pe care o face cu modestie (fără aroganță): înțelepciunea divină este superioară înțelepciunii omenești. Așadar, Cuvântul îl face să fie mai priceput decât vrăjmașii lui (v. 98). Este de la sine înțeles acest lucru, deoarece un credincios adevărat are în Biblie perspectiva divină asupra lucrurilor și deci, întotdeauna este în avantaj chiar față de oponenții săi.
Însă, Cuvântul îl face să gândească într-un mod superior decât învățătorii săi. (Trebuie spus, în contextul oriental al vremii antice, unde se accentua respectul față de dascălii sau mentorii care ți-au influențat viața – o asemenea afirmație poate să treacă ușor ca o manifestare de aroganță, dar nu este așa). Cuvântul este cel care face diferența și produce în învățăcel o gândire mai sănătoasă decât chiar a dăscăliilor lui sau chiar a bătrânilor (v. 100), cei care erau considerați exemplare umane ale înțelepciunii acumulate într-o viață de om. În ce mod anume putem onora valoarea inestimabilă a Scripturilor sacre?
4. Cuvântul inerant al lui Dumnezeu ne obligă la
o decizie personală (vs. 101–102)
Un asemenea demers care glorifică virtuțile de neegalat ale Scripturii, obligă cititorul la niște decizii radicale. În final, Cuvântul nu ne-a fost dat să ne mărească cunoștințele, ci să ne schimbe viața. El are putere asupra vieții noastre în măsura în care îi permitem să ne transforme. Autorul acestui psalm decide în dreptul său să se separe de rău: îmi țin piciorul departe de orice drum rău. La fel ca omul neprihănit din Psalmul 1, el nu se duce pe o cale rea, ci o detestă și, mai degrabă, își găsește plăcerea în Legea Domnului și cugetă la ea mereu. Apoi, el decide să se lase învățat de Cuvânt: nu mă depărtez de legile Tale, căci Tu mă înveți. Considerația înaltă față de poruncile Domnului („sunt fără margini”, v. 96b) îl obligă pe psalmist să se lase învățat de cuvânt, de fapt de autorul Cuvântului: Dumnezeu. El este convins că atunci când Scriptura vorbește, vorbește Însuși Dumnezeu.
Nu există modalitate mai potrivită de a-L cinsti pe Dumnezeu decât de a fi dispuși să ne lăsăm învățați și transformați în gândire, în valori, în etica noastră și în comportament de Cuvântul Său. Totul pornește de la o concepție înaltă despre inspirația și autoritatea Scripturilor pe care trebuie să o împărtășim și noi, credincioșii acestei generații. Ineranța Scripturii este urâtă și contestată de dușmanii ei, dar iubită și apreciată de cei care se tem de Domnul și Îl iubesc. Ei au ajuns să înțeleagă acest adevăr nu din cărți de teologie, ci din experiența personală cu un Cuvânt care le-a schimbat viața și continuă să o facă pentru că nu este cuvântul oamenilor, ci al Dumnezeului care nu se schimbă și care nu poate minți sau induce în eroare pe nimeni.
Aplicații
- Doctrina ineranței Scripturii este o doctrină importantă a credinței biblice, un corolar al inspirației Scripturii cu implicații majore în doctrină și practică. Este Biblia inspirată in totalitate sau parțial? Are dreptate în tot ce afirmă sau doar în aspectele „religioase”? O bună cunoaștere teoretică a acestei doctrine este importantă pentru credinciosul simplu, dar și pentru lucrătorul creștin. Recomand secțiunea despre ineranță din Doctrinele Bibliei1.
- Trăim o vreme în care mulți aleargă după tendințele vremii, în căutarea după „relevanță”, însă nimic nu este mai relevant ca adevărul divin. Motivul acestei căutări este neîncrederea în suficiența Scripturilor. Dacă ai abandonat încrederea în faptul că Biblia este suficientă pentru tot ce înseamnă viața și slujirea creștină și ai căutat răspunsuri mai degrabă în trendurile mereu schimbătoare ale lumii de azi, mărturisește, pocăiește-te și roagă-L pe Domnul să îți redea încrederea în Cuvânt.
- Caută să îți redobândești plăcerea de Scripturi, dacă ai pierdut-o. Dacă nu ai pierdut-o și ești încă pasionat de ea, ajută-i pe cei din jurul tău să se îndrăgostească de Cuvânt. Poți face acest lucru cu un membru al bisericii botezat de curând sau unul din tinerii din biserică, sau chiar cu membrii familiei tale.
- Într-o lume ca a noastră în care cei necredincioși își etalează de multe ori cunoștințele cu aroganță, este ușor pentru credincioși să fie timorați sau complexați. (Mai ales, tinerii creștini pot simți o anume inferioritate în discuțiile legate de chestiuni științifice sau filozofice). Atunci când știi că autoritatea la care apelezi este infailibilă, nu este motiv de teamă.
- Deși înțelepciunea oferită de Scripturi ne oferă o perspectivă pe care înțelepciunea lumească nu o are, aceasta nu este motiv de mândrie. Ferește-te de capcana aroganței atunci când îți exprimi opiniile biblice pe rețelele de socializare sau în alte contexte de interacțiune cu oameni care au perspective diferite. Spune adevărul cu smerenie și în dragoste.
- Decide să lași Scriptura inerantă să te păzească de căi greșite și alegeri păcătoase. Ori Cartea acesta te va separa de păcat, ori păcatul te va separa de această Carte este un dicton bine cunoscut despre Biblie. Lasă ca doar prima parte a acestui vechi dicton creștin să fie adevărată în dreptul tău.
Întrebări pentru discuții
- Ce sfaturi i-ai da unui tânăr creștin sincer care are probleme legate de aparentul conflict între Biblie și teoriile „științifice” pe care le învață la școală (de exemplu, evoluționismul)?
- Cum ai putea explica anumite neconcordanțe între diferite părți ale Bibliei (de exemplu, liste genealogice diferite, detalii geografice sau istorice diferite)? Cum afectează ele credința în ineranța Scripturii?
- De ce nu ar trebui să ne lăsăm complexați sau timorați de înțelepciunea acestei lumi?
- Cum am putea încuraja un credincios să se încreadă mai mult în suficiența Scripturii?
Notă:
1. MacArthur, John, Mayhue, Richard, ed., Doctrinele Bibliei. O prezentare sistematică a adevărului biblic (vol. 1), Editura Făclia, Oradea, 2019, pp. 123–131
autor: Marius Birgean, păstor, Biserica Creștină Baptistă „Emanuel“ Timișoara;
e-mail: marius.birgean@gmail.com
