Tema: Evanghelia și responsabilitățile slujirii
Text biblic: Faptele ap. 6:1–6; Iosua 1:1–8
Verset cheie: Faptele ap. 6:3–4
Ideea centrală:
Fiind copii ai lui Dumnezeu, avem privilegiul de a ne afla în slujire alături de celelalte mădulare ale Trupului lui Hristos. Pentru a-Și împlini voia prin noi, în domeniul de slujire al fiecăruia, Dumnezeu ne-a înzestrat cu tot ce este necesar pentru a ne împlini chemarea și rolul pentru zidirea Trupului lui Hristos, Biserica, și slăvirea Capului ei.
Scopul lecției:
Să ne motiveze la a fi întotdeauna disponibili pentru lucrarea lui Dumnezeu, ținând cont de provocările, promisiunile și principiile slujirii la care am fost chemați.
Introducere
Atât cartea Iosua cât și cartea Faptele apostolilor prezintă începutul unei noi etape în planul lui Dumnezeu. Nevoia de oameni care să conștientizeze provocarea lucrării este evidentă, astfel cucerirea țării Canaan trebuia asumată de un om, în acest caz Iosua fiul lui Nun care este chemat și responsabilizat de Dumnezeu pentru a conduce poporul în această direcție.
Faptele apostolilor ne arată cum, înaintea Bisericii se deschide un câmp imens de predicare a Evangheliei și de misiune. Această responsabilitate este așezată pe umerii lui Petru, om pe care Dumnezeu l-a ales pentru această lucrare specială de lărgire a Împărăției Sale în lume. Dar, lucrarea Lui Dumnezeu se diversifică odată cu creșterea Bisericii, și astfel apar provocări noi și diverse. Biserica, prin călăuzirea Duhului Sfânt, propune așezarea de responsabilități pe umerii unor oamenii recunoscuți în comunitate ca fiind dedicați și cu o viața curată.
Pe de o parte, poporul lui Dumnezeu se afla în momentul cel mai important al călătoriei lui, acela de a intra în posesia țării promise. Moise, conducătorul de până atunci, omul prin care Dumnezeu a adus minunea eliberării de sub robia egipteană, a murit și a fost îngropat de însuși Dumnezeu. Iosua este chemat de Dumnezeu să devina conducătorul prin care poporul va duce la îndeplinire planul lui Dumnezeu cu privire la cucerirea țării făgăduite.
Pe de altă parte, Biserica se afla, la rândul ei, înaintea unei provocări imense. Evanghelia era în expansiune, oameni se întorceau la credința în Isus Hristos, iar nevoile erau din ce în ce mai multe. Chestiunile administrative ale Bisericii riscau să împieteze asupra vestirii Evangheliei. Duhul lui Dumnezeu indica oamenii potriviți pentru a propovădui Vestea Mântuirii, dar nici celelalte nevoi ale poporului Domnului nu trebuiau neglijate. Aceste două exemple biblice sunt o motivație pentru fiecare credincios de a vedea slujirea ca o mare provocare, de a fi conștienți de promisiunile slujirii, dar și de a ne preocupa cu principiile slujirii.
1. Provocarea slujirii
Iosua se află înaintea unei responsabilități imense. Dumnezeu îl chemă la o lucrare pe care el o percepe a fi peste puterile sale. Chemarea de a conduce poporul în luptele de cucerire a țării Canaan, este o provocare care îl face să se teamă și să fie îngrijorat. Aceasta este frica de a sta în fruntea unui popor care, pe de o parte este un popor sfânt pentru că este poporul lui Dumnezeu dar, pe altă parte este îndărătnic și trece foarte ușor de la mulțumire și închinare înaintea lui Dumnezeu la cârtire, nemulțumire și idolatrie.
De asemenea, războiul pe care îl are de purtat este un alt motiv de frică și îngrijorare pentru Iosua. Dincolo de Iordan sunt armate bine organizate, soldați antrenați și cetăți puternice, fortificate. Tocmai de aceea Dumnezeu trebuie să îi repete lui Iosua, de câteva ori, îndemnul să nu se teamă și să nu se îngrijoreze.
Chemarea la slujire este întotdeauna o provocare. Biserica își continuă mandatul pe care i l-a dat Dumnezeu, acela de a duce Evanghelia mântuirii, oamenilor care trăiesc în robia păcatului. Dumnezeu înfăptuiește toate aceste lucruri prin oameni chemați, încurajați, disponibili și dedicați. Ducerea Evangheliei este o responsabilitate pentru fiecare credincios. Domnul a pus în fiecare om mântuit daruri suficiente și puterea de a mărturisi Evanghelia ca astfel, să poată duce la îndeplinire mandatul și chemarea din partea lui Dumnezeu.
Frica și îngrijorarea induse de vrășmașii cu care poporul lui Dumnezeu are de luptat, constituie o parte din provocarea lucrării. Indiferent cât de puternice sunt zidurile Ierihonului, cât de mari sunt uriașii din armatele cananite, ori cât de multe sunt sau vor fi problemele cu care se confruntă Biserica, poporul Domnului va avea mereu biruință datorită prezenței lui Dumnezeu în noi și cu noi (Iosua 1:9).
2. Promisiunile slujirii
Mandatul de slujire și chemarea pe care o face Dumnezeu slujitorilor Lui sunt fundamentate pe promisiunile și garanțiile pe care le avem din partea Sa.Iosua primește chemarea lui Dumnezeu de a duce poporul în țara promisă. El va trebui să conducă, în Canaan, un popor îndărătnic, nemulțumitor și în același timp, să ducă o luptă cu vrăjmași mult mai puternici decât el. Dar, Dumnezeu îl asigură de biruință prin câteva promisiuni.
Promisiunea împuternicirii
Dumnezeu îi promite lui Iosua „nimeni nu va putea să stea împotriva ta, cât vei trăi” (v. 5/a). Chiar dacă vrăjmașul pare mai puternic, chiar dacă sunt uriași și armate mult mai antrenate, Dumnezeu promite lui Iosua că nimeni nu va putea sta împotriva lui. Această promisiune se împlinește, evident, nu prin capacitățile umane de care dispune Iosua, ci printr-o împuternicire divină, venită de la Dumnezeu, adevăr susținut și de afirmația lui Ioan în prima sa epistolă când zice: „Cel ce este în voi, este mai mare decât cel ce este în lume” (1 Ioan 4:4–6).
Domnul Isus își aseamănă Biserica cu o turmă de oi pe care El o trimite în mijlocul lupilor. Este imposibil să presupui o reușită a unei turme de oi împotriva unei haite de lupi, dar cu toate acestea, Biserica reușește într-un mod supranatural să reziste de două mii de ani sub atacurile potrivnicului nostru diavolul, „…care dă târcoale ca un leu care răcnește și caută pe cine să înghită…”(1 Petru 5:8).
Un alt exemplu biblic de împuternicire divină este al lui Ștefan despre care evanghelistul Luca ne spune că nici unul dintre oponenți „nu puteau să stea împotriva înțelepciunii și Duhului cu care vorbea el”(Faptele apostolilor 6:10). Sunt și alte exemple biblice care să susțină această promisiune dar, important este faptul că în lucrarea lui Dumnezeu de mărturisire a Evangheliei, El ne garantează puterea care se manifestă în și prin credincioși, pentru a face lucrarea și a ne duce mandatul până la capăt: „Ci voi veți primi o putere, când se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria, și până la marginile pământului” (Faptele ap. 1:8).
Promisiunea însoțirii
Dumnezeu îi face lui Iosua o altă promisiune grandioasă: „Eu voi fi cu tine, cum am fost cu Moise; nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi”(v. 5/b). Prezența lui Dumnezeu este de fapt, cheia biruinței în luptele pe care Iosua le poartă. Frica și îngrijorarea sunt risipite de această asigurare că Domnul nu-l trimite singur la luptă ci Îl va însoți în tot ce are de făcut.
În Marea Trimitere, prin care Domnul Isus încredințează Evanghelia ucenicilor Săi, El își asigură ucenicii: „…iată Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârșitul veacului” (Matei 28:19–20). Astfel, în lucrarea de propovăduire a Evangheliei, Biserica are nevoie de oameni care trăiesc în prezența lui Dumnezeu. De altfel, această relație de însoțire a slujitorului de către Domnul trebuie să fie vizibilă și ea condiționează autoritatea lui în lucrarea la care a fost chemat.
În ce privește poporul Israel, acesta condiționează supunerea față de Iosua, prevalându-se tocmai de acest principiu: „Te vom asculta în totul, cum am ascultat pe Moise. Numai Domnul, Dumnezeul tău, să fie cu tine, cum a fost cu Moise!” (Iosua 1:17). Astfel, narațiunea biblică ne demonstrează faptul că însoțirea oamenilor lui Dumnezeu de către Domnul a fost elementul esențial care a determinat reușita slujitorilor Lui în lucrarea încredințată „…căci despărțiți de Mine nu puteți face nimic” (Ioan 15:5) Astfel este important să ne asigurăm, ca slujitori ai lui Dumnezeu, că lucrările în care suntem implicați sunt lucrările lui Dumnezeu și că El ne însoțește în acestea.
Promisiunea împlinirii mandatului
Dumnezeu îi mai face o promisiune lui Iosua: „Întărește-te și îmbărbătează-te, căci tu vei da în stăpânire poporului acestuia țara pe care am jurat părinților lor că le-o voi da” (Iosua 1:6). Astfel, practic, Dumnezeu îi promite lui Iosua că lucrarea va fi dusă la capăt. Adică, poporul chiar va lua în stăpânire Țara Promisă datorită implicării Lui Dumnezeu. El a jurat că așa se va întâmpla (Iosua 1:6), El a hotărât acest lucru și nimeni nu poate să se opună planurilor lui Dumnezeu.
Acest adevăr este exprimat clar de către Isaia: „Eu am vestit de la început ce are să se întâmple și cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: «Hotărârile Mele vor rămânea în picioare, și Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea” (Isaia 46:10).
Dumnezeu îi promite lui Iosua că va duce poporul în țara Canaanului. Este o promisiune pe care Domnul o face prin jurământ: „…țara pe care am jurat părinților lor că le-o voi da” (Iosua 1:6). Această promisiune și acest angajament a lui Dumnezeu este asigurarea că Iosua va ajunge la destinație, că va ajunge la final.
Când Domnul Isus a încredințat Evanghelia ucenicilor lui El nu le-a spus doar „…iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului…”(Matei 28:20), ci le-a spus și că „…Eu […] voi zidi Biserica Mea, și porțile Locuinței morților nu o vor birui.” (Matei 16:18). De ce va face El toate aceste lucruri? Pentru că în El avem siguranța victoriei, nu doar în toate bătăliile în care „…suntem mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit” (Romani 8:37), ci siguranța că lucrarea pe care ne-a dat-o El va fi dusă până la capăt: „…ca să înfățișeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă și fără prihană”(Efeseni 5:27).
3. Prioritățile slujirii
Când ne referim la prioritățile slujirii trebuie să avem în vedere acele aspecte de la care slujitorul lui Dumnezeu nu poate face rabat în raport cu lucrarea lui Dumnezeu. Domnul leagă promisiunile Lui și asigurarea biruinței în lucrarea încredințată de câteva aspecte pe care atât slujitorul cât și poporul trebuie să le așeze, ca priorități, în viețile lor: „Întărește-te numai, și îmbărbătează-te, lucrând cu credincioșie după toată legea pe care ți-a dat-o robul Meu Moise; nu te abate de la ea nici la dreapta nici la stânga, ca să izbutești în tot ce vei face”(Iosua 1:7). Astfel, găsim în acest verset câteva aspecte care trebuie considerate priorități pentru viața oricărui credincios și cu atât mai mult a celor chemați să se implice în lucrarea Domnului.
Credincioșia
„…Întărește-te…, lucrând cu credincioșie…”: îndemnul lui Dumnezeu pentru Iosua este să facă o prioritate din lucrarea cu credincioșie. Poate că unul dintre elementele care lipsește cel mai adesea, astăzi, din lucrarea de mărturisire a Evangheliei, este credincioșia. Ne-am obișnuit să obținem totul în regim de urgență, „fast”; totul să se întâmple cu rapiditate, nu mai avem răbdare, veghere, nici așteptare. Nu mai considerăm important să facem și noi ceea ce făcea Habacuc: „M-am dus la locul meu de strajă, și stăteam pe turn ca să veghez și să văd ce are să-mi spună Domnul și ce-mi va răspunde….” (Habacuc 2:1).
Această credincioșie trebuie să fie strâns legată de ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu. Slujitorul este chemat să facă o prioritate din auzirea și cunoașterea Cuvântului prin studierea și aplicarea la propria viață. Cu toții ne putem afla în pericolul de a trata cu indiferență, nepăsare, detașare și superficialitate Cuvântul lui Dumnezeu, neglijând aplicarea lui în nevoile noastre din lucrare.
Caracterul
„…Întărește-te…, nu te abate… nici la dreapta nici la stânga”:Iosua are obligația să nu se abată defel de la ascultarea și aplicarea Cuvântului Domnului, atât în viața lui privată cât și în viața lui publică, indiferent de contextul în care se află. Curăția caracterului trebuia să fie o prioritate, o responsabilitate a lui, ca slujitor ales și chemat de Dumnezeu. Iosua trebuie să rămână ferm în fața provocărilor și plăcerilor oferite de lumea pe care o va întâlni dincolo de Iordan.
Slujirea lui Dumnezeu fără sfințenia caracterului este o batjocură adusă sfințeniei Lui. De aceea, când Biserica trebuie să aleagă câteva persoane pentru slujirea administrativă aceștia vor fi aleși dintre cei ce fac dovada unui caracter cârmuit de Duhul Domnului în toate aspectele vieții și că sunt înțelepți: „…vorbiți de bine, plini de Duhul Sfânt și înțelepciune…”(Faptele apostolilor 6:3).
Curajul
„Întărește-te numai, și îmbărbătează-te…, ca să izbutești în tot ce vei face”. Este clar că Iosua avea nevoie de mult curaj. Dacă ar fi dat dovadă de slăbiciune ori era lipsit de curaj, dacă s-ar fi plecat sau ar fi dat înapoi în fața popoarelor cananite, poporul ar fi fost demoralizat.
Iosua trebuia să facă din „a fi plin de curaj” o prioritate. Nimeni nu avea voie să vadă în Iosua vreun moment de slăbiciune. El trebuia să fie bine ancorat în promisiunile Domnului, în împlinirea poruncilor Domnului și să rămână plin de încredere în Dumnezeu.
Curajul lui Iosua era legat de încrederea lui în Dumnezeu, de faptul că dincolo de pericolele ce-i pândeau, se ridica maiestuos planul, resursele și mai ales, prezența lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său.
Aplicații:
- Noi știm că Dumnezeu ne-a încredințat Evanghelia și ne-a înzestrat cu daruri pentru a duce Evanghelia pretutindeni. Trebuie să ne cunoaștem și să ne facem, fiecare dintre noi, slujba, cu credincioșie.
- Deși putem avea și momente de descurajare, nu ar trebui să renunțăm niciodată la lucrarea la care Dumnezeu ne-a chemat.
- În situațiile de necredință, lipsă de caracter, necredincioșie, de lipsă de curaj a unora de lângă noi, este important ca noi să rămânem ancorați în promisiunile Domnului și să fim implicați în războaiele Domnului.
Întrebări pentru discuții:
- Care este slujirea pe care Dumnezeu ți-a încredințat-o? Cum împlinești lucrarea încredințată ție?
- Cum ai grijă de curăția caracterului tău? Ce faci atunci când îți vezi slăbiciunile?
- Ținând cont de faptul că noi suntem chemați să ducem și să propovăduim Evanghelia la orice făptură, ai curajul să confrunți oamenii cu Evanghelia?
autor: Marius Mureșan, păstor, Biserica Creștină Baptistă Ardud