Tema: Evanghelia și trezirea spirituală în familie
Text biblic: Faptele ap. 10:1–47
Verset cheie: Iosua 24:14–15
Ideea centrală:
„Nu este posibil să vedeți vreo trezire spirituală generală până când nu veți obține trezirea spirituală în familie. S-ar putea să existe puțină religie, ici și colo; dar, dacă se limitează la persoane singulare și nu este promovată în familii, nu va prospera și nici nu va promite mari treziri viitoare.”1
Scopul lecției:
Să conștientizăm nevoia unei treziri spirituale autentice care să pornească din căminul nostru, să continue în biserica locală pentru ca, mai apoi, să atingă societatea în care Dumnezeu ne-a rânduit să trăim.
Introducere
„Trezire” este un cuvânt folosit foarte frecvent, dar adeseori înțeles greșit, mai ales de Biserica modernă. Credem că trezirea are loc dacă putem crea și adopta formula potrivită. Dacă putem aduce pe scenă oratorul potrivit și să creăm atmosfera potrivită pentru o chemare în față sau o ridicare de mână. Când ne va interesa cu adevărat să vedem trezire în orașele noastre, atunci vom începe să investim în mântuirea și ucenicizarea familiilor noastre, în special în casele noastre.
Poți fi cel mai bun angajat la locul de muncă, poți avea cea mai frumoasă locuință, poți chiar să conduci o mașină nouă și să fii un lider al comunității, dacă nu ai o familie evlavioasă, nu ai reușit prea multe!
1. Când Dumnezeu dorește să înceapă trezirea într-o familie, mai întâi o mântuiește.
Ca sutaș, Corneliu a fost angajat în armata romană. Sutașii sau centurionii erau responsabili de cea mai mare parte a activității militare și reprezentau coloana vertebrală a legiunii romane, comandând un număr de 100 de soldați, dar în anumite împrejurări numărul putea crește de la 300 până la 600 de soldați.
Textul îl descrie pe Corneliu ca „om cucernic și temător de Dumnezeu […] și se ruga întotdeauna lui Dumnezeu.” Ca orice roman, era obișnuit cu zeitățile romane, Jupiter, Zeus, Marte, Venus, însă de-a lungul vieții a constatat că aceștia nu puteau face nimic pentru el, nefiind reali. În timpul petrecut în Palestina, Corneliu a intrat în contact cu preceptele și credința iudaică, devenind monoteist. Drept urmare, el, un militar roman, făcea milostenii pentru nevoiașii din poporul evreu.
A fost Corneliu un păcătos? Desigur, însă, cu toate că era ofițer al armatei romane, avea o inimă religioasă, nobilă, care tânjea după adevăratul Dumnezeu „cu toată casa lui”. Ca răspuns la dorințele profunde ale inimii acestui sutaș, Dumnezeu i S-a descoperit lui Corneliu într-o vedenie.
Prezența incontestabilă a lui Dumnezeu trebuie să fie evidentă în familie, aceasta conferind gust și o aromă de rai în casă. De fapt, căminul nostru pământesc, mai mult decât orice alt loc, ar trebui să ne pregătească pentru căminul ceresc. Casa ar trebui să fie cel mai drag loc de pe pământ și cel mai apropiat loc de cer. Acesta este planul lui Dumnezeu!
Observăm cât de încrezător este Corneliu în viziunea pe care a primit-o. El a ascultat imediat mesajul îngerului de la Dumnezeu, trimițând trei bărbați să-l invite pe Petru acasă la el (Faptele ap. 10:7–8). Ajungând la casa în care găzduia Petru (v. 10:9), i-au spus care le este misiunea, apoi au revenit în Cezareea, însoțiți de Petru și de încă șase bărbați evrei (Faptele ap. 10:23–24; 11:12).
În așteptarea întoarcerii lor, Corneliu și-a chemat rudele și prietenii apropiați să asculte mesajul pe care Petru urma să îl împărtășească (Faptele ap. 10:24, 33). Corneliu era un militar bogat, nobil. Petru, însă, era un pescar evreu care devenise predicator. Totuși planul lui Dumnezeu i-a inclus pe amândoi și astfel, atunci, în casa lui Corneliu, se scrie un nou capitol din istoria creștină. Corneliu avea nevoie de Petru și de Evanghelie pentru a cunoaște calea spre mântuire. Petru avea nevoie de Corneliu și de experiența lui de mântuire pentru a afla că neamurile au fost incluse în planul lui Dumnezeu. Tu și un alt credincios este posibil să aveți nevoie unul de celălalt pentru a înțelege cum lucrează Dumnezeu!
2. Dumnezeu aduce trezirea în timp ce oamenii se roagă.
Dumnezeu Însuși a fost Cel care a inițiat trezirea prin trimiterea unui înger. El a pornit lucrarea de trezire (Faptele ap. 10:3–8). Dumnezeu, însă folosește anumite mijloace ale harului Său, în suveranitatea Sa, pentru a declanșa trezirea spirituală. Unul dintre mijloacele harului Său este rugăciunea: „Starea bisericii poate fi măsurată foarte precis prin adunările ei de rugăciune. Întâlnirea de rugăciune revelează măsura harului și prin aceasta putem constata amploarea lucrării divine între oameni. Dacă Dumnezeu este într-o biserică, aceasta trebuie să se roage” (Ch.H. Spurgeon)2.
Corneliu, ale cărui rugăciuni și milostenii pentru săraci au fost auzite și primite de Dumnezeu (Faptele ap. 10:4) a avut o vedenie, la fel ca și Petru care se afla la o distanță considerabilă de Cezareea, în orașul de coastă Iope (Faptele ap. 10:9–17).
Trezirea nu poate exista fără rugăciune, iar puterea vieții noastre de rugăciune depinde, în mare măsură, de sănătatea căsniciilor noastre. Textul biblic din 1 Petru 3:7 ne învață: „Bărbaților, purtați-vă și voi, la rândul vostru, cu înțelepciune cu nevestele voastre, dând cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele cari vor moșteni împreună cu voi harul vieții, ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre”. Este un avertisment solemn pentru soț, că puterea vieții sale de rugăciune va fi influențată în mod direct de sănătatea căsniciei lui. Fără îndoială, acest avertisment poate fi aplicat și soției, în anumite cazuri. Ar trebui să privim cu mare seriozitate la gravitatea acestei consecințe: rugăciuni împiedicate. Toate rugăciunile, cererile noastre pentru orice nevoie individuală, mare sau mică, importantă sau mai puțin importantă, rămân în așteptare, dacă viața de căsnicie nu este trăită în neprihănire înaintea lui Dumnezeu.
Cu toții ne rugăm pentru trezire și știm că trezirea nu poate avea loc fără rugăciune. Totuși, câte milioane de rugăciuni pentru trezire sunt marcate ca „împiedicate” pentru că relațiile de familie nu sunt sănătoase? Oare există ceva care vă împiedică rugăciunile în acest moment? Ești supărat pe soția ta? Ești neiertător și crud față de soția ta? Ești lipsită de respect și cicălitoare cu soțul tău? Flirtezi cu cineva care nu este soțul tău sau soția ta? Ești atins de imoralitate? Participi la bârfe? Flirtezi cu ispite care îți vor ruina căsnicia?
3. Trezirea spirituală presupune expunere la Cuvântul lui Dumnezeu și încredere în acest Cuvânt.
În lunga sa experiență din serviciul militar, Corneliu învățase să se supună. Așa că și-a chemat imediat slujitorii de încredere și i-a trimis la Iope. Ceea ce s-a întâmplat apoi este memorabil, pentru că Însuși Dumnezeu a orchestrat totul, în mod divin în felul său unic. Corneliu îl aștepta pe Petru cu rudele și prietenii de aproape: „Am trimes îndată la tine, și bine ai făcut că ai venit. Acum dar, toți suntem aici înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ți-a poruncit Domnul să ne spui” (v. 33).
Trezirea nu poate exista fără predicarea Evangheliei și cum am putea predica lumii dacă nu am predicat, mai întâi, în propriile noastre case? Așadar, predicarea Evangheliei nu începe de la marginile pământului, ci în localitatea ta, ba mai mult, predicarea Evangheliei nu poate începe nici măcar acolo dacă nu a început, mai întâi, în casa ta. Oare ne-am putea aștepta vreodată la o trezire în localitatea noastră, dacă nu am fost mai întâi credincioși s-o obținem în casele noastre? „Un bărbat ar trebui să trăiască astfel încât toată lumea să știe că este creștin… și mai ales familia lui ar trebui să știe asta”, spunea evanghelistul american D.L. Moody. Trezirea nu vine acolo unde domnește ipocrizia, iar aceasta este cu atât mai rea cu cât ajungem să neglijăm convertirea și ucenicia propriilor copii.
4. Modalități de a aduce trezirea în familiile noastre3:
I. Faceți din familia dumneavoastră o prioritate! Gândiți-vă că sufletele copiilor voștri sunt eterne. De asemenea, luați în considerare realitatea că familia este singurul lucru pe care îl poți lua cu tine, în rai.
II. Urmați porunca lui Dumnezeu! Ca soț și tată, bărbatul trebuie să‑și iubească și să‑și conducă familia înspre Dumnezeu (Efeseni 5:25–28, 33; Coloseni 3:19, 21). Ca soție și mamă, femeia trebuie să se supună soțului și să slujească în familia ei (Efeseni 5:22, 33; Coloseni 3:18; 1 Timotei 5:14). Copiii trebuie să-și asculte și să-și onoreze părinții (Efeseni 6:1–3; Coloseni 3:20). Aceasta este rânduiala lui Dumnezeu, conform Cuvântului Său.
A construi o familie fără a urma planul lui Dumnezeu înseamnă să ratezi scopul și, implicit, binecuvântarea pe care Dumnezeu o intenționează pentru familie.
III. Țineți-vă gardurile ridicate! Gardurile au două utilități: păstrează înăuntru ceea ce nu ar trebui să iasă și ține afară ceea ce nu ar trebui să intre. Fiecare familie are nevoie de garduri sau granițe bazate pe Cuvântul lui Dumnezeu. Una dintre cele mai mari responsabilități ale părinților este cea de a-și proteja familia de păcat. Suntem vigilenți ca să ne protejăm copiii de boli, accidente și chiar de a fi răpiți. Este mare nevoie de mame și de tați care să spună: „Dacă diavolul își va ridica mâinile murdare asupra copiilor noștri, va avea de-a face cu rugăciunile și postul nostru!”
IV. Învățați-vă copiii obiceiurile evlavioase! Mulți părinți fac marea greșeală de a se baza pe școala duminicală sau pe grupul de tineri din biserică ca să le învețe copiii obiceiuri evlavioase. Dumnezeu a încredințat părinților responsabilitatea să-și învețe copiii cum să trăiască după Biblie. Potrivit Cuvântului Sfânt, mama și tata trebuie să-și învețe copiii cum să umble în ascultare de Domnul.
V. Păstrați închinarea în familie! Foarte puține elemente sunt atât de importante pentru sănătatea spirituală a familiei precum închinarea în familie. Avem timp pentru cumpărături, pentru sport și recreere și totuși, părem a fi prea ocupați să ne întâlnim ca familie pentru a ne închina lui Dumnezeu. Ar trebui să ne mire atunci când, în aceste condiții, ne vedem copiii crescând și crezând că Dumnezeu este doar o opțiune pentru viața lor?
VI. Rezolvați-vă rapid conflictele! Timpul nu vindecă cu adevărat toate rănile. În mediul de acasă, conflictele apar adesea rapid, deoarece trăim atât de aproape unul de celălalt. Nimic nu este ascuns. Cuvintele, atitudinile, reacțiile și dezamăgirile pot produce răni care, dacă nu sunt tratate rapid, vor duce la o rădăcină de amărăciune (Evrei 12:15). Ca părinți, trebuie să ne asumăm, personal, responsabilitatea pentru greșelile noastre, mai întâi în căsătorie și apoi în relațiile de familie. Acest pas al onestității și smereniei ar putea preveni multe relații rupte, atât de frecvente astăzi. O rană trebuie curățată înainte de a putea fi vindecată (Iacov 5:16). Fiecare membru al familiei trebuie să învețe să folosească aceste trei expresii: ”Îmi pare rău, am greșit”, „Te rog să mă ierți” și „Te iert”.
VII. Creați o atmosferă iubitoare! La Matei 22:34–40, Isus a reiterat cele mai mari două porunci. În primul rând, trebuie să-L iubim pe Dumnezeu cu tot ce suntem și avem, iar apoi, să iubim pe alții așa cum ne iubim pe noi înșine. Aplică mai întâi aceste porunci acasă! Un cămin iubitor este un loc în care toți membrii Îl iubesc pe Dumnezeu împreună și apoi se iubesc unii pe alții așa cum îi iubește Dumnezeu. Iubirea lui Dumnezeu este necondiționată, altruistă și nesfârșită. Acest tip de iubire trebuie să ne umple casele. Copiii noștri trebuie să știe că, chiar și atunci când greșesc, vor fi în continuare iubiți. Acesta este modul în care Tatăl nostru Ceresc Își iubește copiii.
VIII. Dezvoltați valori biblice! Multe dintre valorile după care trăim sunt valorile cu care am fost crescuți. Valori precum moralitatea, modestia, decența, onestitatea, trebuie predate în casă. Chiar și cei mai mici dintre copii pot învăța lucrurile pe care Dumnezeu le consideră importante. Pavel îi scrie lui Timotei: „Din pruncie cunoști Sfintele Scripturi” (2 Timotei 3:15). Valorile biblice pe care Timotei le-a învățat în copilărie au rămas cu el de-a lungul vieții.
IX. Căutați-L pe Dumnezeu în rugăciune! Familia care se roagă împreună, rămâne împreună! Există foarte puține lucruri care Îl vor prezenta pe Dumnezeu mai real, familiei tale, decât răspunsul la rugăciune. Copiii pot fi învățați să se roage de la o vârstă fragedă. Rugăciunea la culcare, la masă, în luarea deciziilor și în momente de nevoie, vă așază familia pe genunchi. Când o familie experimentează răspunsuri la rugăciuni, Dumnezeu devine foarte real între ei.
X. Slujiți împreună lui Dumnezeu! Astăzi, relativ puțini copii și tineri mai cresc crezând că este important să-L slujească lui Dumnezeu, pentru că foarte puțini părinți consideră că este important să slujim pe Dumnezeu. A sluji lui Dumnezeu nu este o chemare de mâna a doua, ci mai degrabă, oportunitatea vieții noastre. Rugăciunea părinților pentru copiii ar trebui să fie ca Dumnezeu „să ridice lucrători la secerișul Său”, chiar din familia lor (Matei 9:38). A sluji lui Dumnezeu ca familie este o mare binecuvântare.
Întrebări pentru discuții:
- În ce fel este sau nu este familia o prioritate pentru tine?
- Sunt familiile din biserică o piedică sau un instrument pentru trezirea bisericii din care faci parte?
- Oare s-ar putea ca cea mai bună metodă de a predica Evanghelia să nu fie evanghelizarea din ușă în ușă, ci ucenicia de la părinte la copil, în propriile noastre familii?
- Cum ar fi dacă cea mai importantă strategie pentru trezirea spirituală ar fi să petrecem mai mult timp de calitate, investind în căsniciile noastre și în copiii noștri?
NOTE:
1. Richard Baxter, The Reformed Pastor, capitolul 2, secțiunea 1
2. Tom Carter, Spurgeon at His Best, Baker, Grand Rapids, Michigan, 1988, p. 155, compilări din ediția din 1873 a Metropolitan Tabernacle Pulpit, p. 218.
3. Tom Palmer, Ten Ways To Bring Revival To Your Family, (2021) în articolul on-line https://tafj.org/2010/04/29/ten-ways-to-bring-revival-to-your-family/autor: Marius Stroia, Centrul de Misiune și Evanghelizare din cadrul Comunității Bisericilor Creștine Baptiste Cluj; păstor al Bisericii Creștine Baptiste nr.1 Zalău
