Tema: Prioritățile slujitorului lui Dumnezeu
Text biblic: Neemia 1:1–11
Verset cheie: Neemia 1:5
Ideea centrală: Restaurarea spirituală a unei națiuni conduce la restaurarea socială, economică și politică a acesteia, atunci când prioritățile spirituale modelează viața conducătorilor care slujesc cu credincioșie lui Dumnezeu și semenilor lor.
Scopul lecției: Să ne ajute să identificăm prioritățile lui Dumnezeu pentru viața noastră astfel încât să rămânem statornici în credință, chiar și atunci când ne confruntăm cu dificultăți și pericole care ne amenință în lucrarea la care am chemați.
Introducere
Viața cotidiană în goana după satisfacții ne stoarce de energia spirituală necesară și ne distorsionează prioritățile. Toți avem nevoie de un timp în care să ne oprim din alergarea zilnică pentru a medita, pentru a reflecta asupra lucrurilor care contează cu adevărat în viață. De multe ori trebuie sa trecem printr-o perioadă de criză pentru a aprecia lucrurile cu adevărat importante. Poate fi vorba de o problemă de sănătate, de pierderea cuiva drag, de pierderea slujbei sau orice altă tragedie cu care ne confruntăm. Ce folosește Dumnezeu pentru a ne determina să ne reevaluăm prioritățile? Care sunt lucrurile care ne modelează prioritățile: familia, situația financiară, cariera, o relație anume?
Cartea Neemia surprinde un moment de criză din istoria poporului Israel, din jurul anului 445 î.H, în perioada în care Neemia, paharnicul împăratului Imperiului Persan, devine guvernatorul lui Iuda. Situația de criză în care se afla poporul l-a determinat pe Neemia și pe cei din poporul lui Dumnezeu să se întrebe ce contează cu adevărat pentru ei, evreii care rămăseseră în Babilon și pentru aceia din popor care s-au întors din exil?
Explicații contextuale și exegetice
Cartea Neemia poartă numele personajului principal, paharnicul împăratului persan Artarxerses I, trimis cu scopul de a conduce lucrările de reconstrucție a cetății Ierusalim. Neemia, un evreu născut în Babilon a cărui nume înseamnă mângâiere, de tânăr ajunge în importanta funcție de paharnic al împăratului Artaxerxes I al Persiei. La curtea împăraților din Orientul Apropiat antic poziția de paharnic era una importantă. El avea acces direct la rege și ca urmare avea și o mare influență.
După 70 de ani de exil în Babilon, grupuri mici de evrei s-au întors la Ierusalim sub conducerea lui Zorobabel și mai apoi sub conducerea lui Ezra și Neemia. La aproximativ 13 ani după întoarcerea celui de-al doilea grup din robie, sub conducerea lui Ezra, Neemia paharnicul împăratului Artaxerxe I, a condus cel de-al treilea convoi din exil al rămășiței lui Iuda. Atât cadrul istoric cât și cel geografic sunt aproape identice cu cele ale cărții Ezra. Evenimentele se petrec în Susa, capitala imperiului Persan pe vremea împăratului Artarxerses I, (465–425 î. Hr.) În anul 444 î. Hr. Artarxerses I a dat un decret la cererea lui Neemia, paharnicul său, permițând iudeilor să se întoarcă și să reconstruiască zidurile cetății Ierusalim care erau dărâmate și deveniseră o rușine pentru națiunea iudaică. Neemia s-a întors cu un grup mic de oameni la Ierusalim, având intenția clară de a îndeplini slujba încredințată. După o inspecție a stării zidurilor făcută în timpul nopții, Neemia a reușit să mobilizeze cu înțelepciune poporul din Ierusalim să înceapă reconstruirea zidurilor cetății Ierusalim.
Cartea Neemia ne arată cum zidurile dărâmate ale Ierusalimului sunt rezidite, în mijlocul opoziției externe și interne, prin devotamentul și conducerea competentă a lui Neemia. Cartea demonstrează clar că o reală restaurare spirituală a poporului duce la restaurarea acestuia din punct de vedere social, economic și politic. Mesajul practic pe care îl transmite cartea Neemia, este că Dumnezeu poartă de grijă în mod providențial poporului Său, atunci când poporul lucrează în ascultare și credincioșie pentru a împlini scopurile Sale, în ciuda opoziției pe care o întâmpină. Primele două capitole din Neemia ilustrează prioritățile care au modelat viața lui Neemia, în contextul declinului spiritual al poporului Israel și al falimentului moral al acestuia. Aceste priorități îl ajută pe Neemia în exersarea credinței în fața pericolelor care-l amenință pe el și lucrarea la care a fost chemat.
1. Prioritatea chemării divine (Neemia 1:1–4)
Capitolul 1 îl prezintă pe Neemia slujind ca paharnic în Susa, la palatul de iarnă al împăratului Persiei, Artarxerses Longimanus, localizat la 160 km de Golful Persic, în sudul Irakului de astăzi. Neemia s-a născut în exil dar la fel ca alți evrei înaintea lui (Daniel, cei trei prieteni ai lui Daniel din Babilon, Estera, Mardoheu) și el a ajuns să ocupe o poziţie importantă în conducerea imperiului care l-a luat captiv. Istorisirea lui Neemia fiul lui Hacalia. În luna Chișleu, în al douazecilea an, pe cand eram în capitata Susa, a venit Hanani, unul din fraţii mei, și câţiva oameni din Iuda… (Neemia 1:1-2a). Când a aflat despre ţara lui și despre Ierusalim, orașul părinţilor lui, Neemia se afla într-o poziţie favorabilă din care putea să acţioneze. Dar el a înţeles chemarea divină. Chemarea lui n-a fost una dramatică. El nu a fost preot sau levit sau profet. El a fost un slujitor de încredere al unui împărat păgân, departe de ţara sa. Chemarea divină l-a ajutat pe Neemia să-și facă slujba cu responsabilitate. Dacă ne gândim că împăratul Xerses fusese ucis de unul dintre slujitorii lui, chiar în patul lui, putem înţelege de ce Neemia devenise unul dintre cei mai demni de încredere oficiali din Susa. Slujba de paharnic al împăratului l-a pregătit pe Neemia pentru o responsabilitate mai mare, aceea de conducător al poporului Israel.
Ce putem învăţa din exemplul lui Neemia? Dumnezeu ţi-a dat o anumită slujbă. Mulţumește-I lui Dumnezeu pentru slujba pe care o ai și gândește-te că El te pregătește pentru responsabilităţi mai mari, mai târziu în viaţă. Fiecare credincios trebuie să folosească oportunităţile în locul în care Dumnezeu l-a chemat să slujească. Dumnezeu ne cheamă să trăim o viaţă sfântă în toate domeniile: individual, vocaţional și social. Trăiește pentru Hristos, promovează valorile împărăţiei lui Dumnezeu oriunde lucrezi.
Prioritatea chemării divine l-a ajutat pe Neemia să-și păstreze pasiunea spirituală chiar dacă slujba lui era mai puţin spirituală. Ei mi-au spus: cei ce au mai rămas din robie sunt acolo în ţară în cea mai mare nenorocire și ocară; zidurile Ierusalimului sunt arse de foc. Când am auzit acest lucru am șezut jos și am plâns și m-am jelit multe zile. Am postit și m-am rugat înaintea Dumnezeului cerurilor (Neemia 1:3–4). Reacţia lui Neemia în urma mesajului primit, tipică pentru un iudeu ce se confruntă cu o tragedie, dezvăluie în același timp o inimă receptivă la nevoile celor din jur dar și speranţa că Dumnezeu poate schimba situaţia deplorabilă în care se afla poporul. Preocuparea lui Neemia faţă de Numele Domnului l-a determinat să se roage și să postească. Postul era adesea adăugat la rugăciune, astfel încât omul se concentra în întregime pe problema arzătoare, uitând de nevoile fizice. Neemia a postit și s-a rugat înaintea Dumnezeului cerurilor. Verbele din text sugerează acţiuni repetate. Neemia nu a încetat să se roage și să postească înaintea Dumnezeului cerurilor, exprimându-și deopotrivă jalea dar și speranţa în Dumnezeul. Expresia Dumnezeul cerurilor apare de nouă ori în Vechiul Testament și se referă a faptul că Dumnezeu are controlul deplin asupra tuturor lucrurilor, inclusiv asupra lucrurilor imposibile.
De multe ori reacţiile noastre faţă de declinul spiritual și moral al naţiunii noastre sunt paralizate de descurajare. Trăim într-o cultură ostilă lui Dumnezeu și celor ce-L slujesc pe El. În astfel de situaţii, ne-am putea pierde destul de ușor pasiunea pentru spiritualitate și sensibilitatea față de nevoile celor din jur. Tocmai de aceea exemplul lui Neemia este încurajator pentru toți credincioșii cărora le pasă dacă Dumnezeu este onorat sau nu în societate. Asemenea lui Neemia, și aceștia sunt gata să-și exprime jalea, să se roage și să postească punându-și speranța în Dumnezeu care deține controlul tuturor lucrurilor. Această atitudine a lui Neemia faţă de situaţia deplorabilă a poporului scoate în evidență cea de-a doua prioritate a slujitorului lui Dumnezeu, rugăciunea.
2. Prioritatea rugăciunii (Neemia 1:5–11)
Una dintre cele mai interesante trăsături ale cărții lui Neemia este menționarea frecventă a rugăciunii. Dependența lui Neemia de Dumnezeu în rugăciune a fost vitală pentru descoperirea scopurilor lui Dumnezeu și a voii Lui cu privire la lucrarea ce-i stătea înainte. Chuck Swindoll l-a numit pe Neemia conducătorul care se ridică de pe genunchi. Cu siguranță Neemia poate fi caracterizat ca un om al acțiunii. Dar înainte de a fi un om al acțiunii Neemia a fost un om al rugăciunii.
Prima reacție a lui Neemia la aflarea veștilor teribile din țară a fost să se roage lui Dumnezeu. El a dedicat un timp special, de câteva luni (din luna Chișleu, noiembrie/decembrie până în Nisan, martie/aprilie). Exemplul lui Neemia, dependenţa lui de Dumnezeu, dedicarea lui faţă de Dumnezeu, dorinţa și preocuparea lui pentru gloria lui Dumnezeu l-au determinat să se roage cu pasiune pentru a descoperi voia lui Dumnezeu și scopurile lui Dumnezeu pentru el și naţiunea lui.
Versetul 5 ne introduce într-o rugăciune model, o rugăciune de mijlocire în situaţii limită. Neemia plasează provocările cu care se confruntă el și cei din generaţia lui într-un context mai larg al relaţiei lui Dumnezeu cu poporul Israel. Felul în care își începe Neemia rugăciunea pune lucrurile într-o perspectivă clară. Rugăciunea de mijlocire a lui Neemia scoate în evidenţă câteva lucruri care subliniază imaginea lui despre Dumnezeu. Expresia Doamne Dumnezeul cerurilor, Dumnezeule mare și înfricoșat, accentuează atotputernicia lui Dumnezeu. Dumnezeul cerurilor este titlul atribuit lui Dumnezeu care are controlul asupra tuturor lucrurilor.
Astfel ar trebui să înceapă și rugăciunile noastre, cu o focalizare pe atotputernicia lui Dumnezeu și nu pe situaţia în care ne aflăm, oricât ar fi de disperată. Neemia este conștient că se roagă unui Dumnezeu care are supremaţia în univers. El este Dumnezeu Creatorul care are puterea să-și ducă la îndeplinire scopurile. În același timp, Neemia se roagă unui Dumnezeu personal. Dumnezeul spre care se îndreapta rugăciunea lui este Iahve, Dumnezeul care ne este prezentat în Vechiul Testament ca un Dumnezeu al legămintelor. Expresia ei sunt robii tăi și poporul tău pe care l-ai răscumpărat (v. 10) descoperă natura relaţiei personale dintre Iahve și poporul Său.
Pe de altă parte formularea Tu care ţii Legământul Tău și ești plin de îndurare faţă de cei ce Te iubesc și păzesc poruncile Tale subliniază credincioșia lui Dumnezeu în păstrarea legămintelor Sale. Legămintele lui Dumnezeu se bazează pe harul Său. El l-a ales pe Israel să fie poporul Său și să-I poarte Numele printre popoare. El l-a salvat din Egipt și de aceea nu-Și va abandona promisiunile pe care i le-a făcut. Dumnezeu a promis să-și iubească poporul și a făcut-o chiar și când poporul I-a fost necredincios, mai mult chiar și atunci când l-a pedepsit cu robia.
În Sfânta Scriptură legămintele lui Dumnezeu subliniază credincioșia lui Dumnezeu în împlinirea promisiunilor făcute. De aceea atunci când mijlocește pentru poporul Israel, Neemia se bazează pe capacitatea lui Dumnezeu de a-și păstra promisiunile în ciuda necredincioșiei poporului. De multe ori trăim cu sentimentul că nu ne putem ruga datorită falimentelor spirituale. Atunci când suntem tentaţi să gândim că Dumnezeu nu ne mai ascultă rugăciunile, trebuie să privim cu încredere spre Dumnezeu ca și Neemia și să afirmăm dragostea și credincioșia lui Dumnezeu: Tu, Doamne, care ţii legământul Tău plin de dragoste… (v. 5) Pentru noi creștinii, beneficiari ai legământului cel nou în Hristos, cuvintele rostite de Neemia au un ecou și mai puternic pe paginile Noului Testament, în Epistola către evrei. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie. (Evrei 4:16) Prin urmare, oricare ar fi starea noastră emoţională sau spirituală putem veni în rugăciune, înaintea lui Dumnezeu, pe baza harului Său.
În continuare, Neemia trece la mărturisirea păcatului, în rugăciunea lui. El îi cere lui Dumnezeu să ia aminte la rugăciunea lui pe care o face zi și noapte pentru copiii lui Israel, mărturisind păcatele copiilor lui Israel, păcatele făcute de noi împotriva Ta; căci eu și casa tatălui meu am păcătuit… (v. 6). Expresia zi și noapte scoate în evidenţă faptul că, rugăciunea de mijlocire pentru poporul Israel devenise o practică obișnuită și persistentă pentru Neeemia. El mărturisește păcatele poporului Israel, ale familiei lui și păcatele personale. Prin aceasta el se indentifică cu poporul și cu păcatele poporului, cu toate că nu este în mod direct responsabil de acele păcate. Aceasta atitudine a lui Neemia contrastează cu tendinţa multor conducători de azi, de a evita să se identifice cu păcatele poporului. Neemia mijlocește în continuare pentru popor, folosind pluralul: Te-am supărat și n-am păzit poruncile Tale… (v. 7). El vorbește despre neascultarea poporului ca și cum ar fi vorba despre propria sa neascultare. Apoi menţionează cuvântul transmis de Dumnezeu prin Moise, prin care a avertizat poporul cu privire la consecinţele neascultării. Adu-Ți aminte de cuvintele acestea pe care le-ai dat robului Tău Moise: Când veţi păcătui vă voi risipi printre popoare (v. 8). Cunoașterea Cuvântului lui Dumnezeu l-a ajutat pe Neemia să aibă o perspectiva corectă asupra situaţiei poporului Israel și a speranţei pentru viitor. Rugăciunea lui de mijlocire pentru popor exprimă încrederea că, pocăinţa și ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu îl determină pe Dumnezeu să acţioneze. Faptul că poporul Israel deja se întorsese în ţara lui, l-a convins pe Neemia cu privire la puterea, credincioșia și harul lui Dumnezeu. În v 10 putem observa un ecou al rugăciunii lui Moise din Deuteronom 9:29, prin care acesta cerea lui Dumnezeu să ierte răzvrătirea poporului Israel.
În final, într-o atitudine de supunere, Neemia își aduce cererea înaintea lui Dumnezeu pe baza convingerilor exprimate anterior pe parcursul rugăciunii. Din nou, încrederea lui se bazează pe acțiunile lui Dumnezeu din trecut și pe puterea Lui. Ei sunt robii Tăi și poporul Tău, pe care l-ai răscumpărat prin puterea Ta cea mare și prin Mâna Ta cea tare (v. 10).
Concluzii
Cartea Neemia ridică printre altele întrebarea legată de prioritățile slujitorului și ale slujirii lui Dumnezeu în vremuri dificile. Experiența guvernatorului Neemia ne arată că ceea ce a modelat viitorul lui și al națiunii lui pe care a slujit-o nu a fost diplomația sau calitățile sale politician și conducător, ci dependenţa lui totală de Dumnezeu în rugăciune. Rugăciunea l-a ajutat pe Neemia să aibă o imagine corectă despre Dumnezeu și să-și îndeplinească misiunea la care Dumnezeu l-a chemat. Așa cum am văzut și în cazul lui Neemia, chemarea lui Dumnezeu nu se limitează doar la slujitorii angajaţi ai bisericilor, ci include scopurile lui Dumnezeu cu fiecare credincios. Fiecare credincios trebuie să folosească oportunitățile la locul de muncă, să trăiască pentru Hristos și să promoveze valorile Împărăției lui Dumnezeu oriunde ajunge. Suntem chemaţi să trăim o viaţă sfântă în toate domeniile, la nivel personal, la locul de muncă și în societate.
Aplicații
- Dumnezeu răspunde rugăciunilor care sunt în conformitate cu planurile sale
- Pentru realizarea oricărui proiect inspirat de Dumnezeu trebuie să avem un plan, să ne rugăm cu perseverență, să ne punem încrederea în Dumnezeu și să lucrăm cu credincioșie
- Obstacolele și opoziția constituie ocazii de a ne practica încrederea în Dumnezeu
- Dacă vrem să-I fim plăcuți lui Dumnezeu, trebuie să aplicăm Cuvântul Său în viața noastră
Întrebări pentru discuții
- Cum se reflectă prioritățile vieții tale în modul în care îți folosești timpul ?
- Care sunt lucrurile specifice care indică faptul că slujba pe care o ai este importantă pentru cauza împărăției lui Dumnezeu?
- De ce creștinii de azi sunt prea puțin preocupați dacă numele lui Dumnezeu este onorat sau nu în societatea noastră?
- Care sunt lucrurile pe care suntem tentați să ne bazăm în vremuri de criză?
autor: conf. univ. dr. Daniel Mariș, pastor, Biserica Creștină Baptistă „Golgota” București; rector, Institutul Teologic Baptist București
