Tema: Inspirația Cuvântului lui Dumnezeu
Text biblic: 2 Timotei 3:14–17
Verset cheie: 2 Timotei 3:16
Ideea centrală: Inspirația Bibliei reprezintă credința profundă că textul ei este rezultatul comunicării dintre Dumnezeu și poporul său, oferind învățătură pentru viața de credință.
Scopul lecției: Să înțelegem că Scriptura este Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu.
Introducere
Inspirația Cuvântului lui Dumnezeu este un concept fundamental în cadrul credinței creștine. Ea reprezintă credința că textul Scripturii a fost creat și transmis sub influența și îndrumarea lui Dumnezeu. Inspirația este esențială pentru a înțelege modul în care credincioșii consideră Scriptura ca fiind sursa cunoașterii adevărului lui Dumnezeu.
Prin grija lui Dumnezeu, Cuvântul său, Scriptura, a ajuns la noi. Ea este sursa adevărului și a înțelepciunii care vine la noi direct de la Dumnezeu. Doctrina despre Sfânta Scriptură este foarte importantă, deoarece ea este singura sursă autentică a întregului adevăr creștin. Ea pretinde despre ea că este Cuvântul lui Dumnezeu. În ce privește învățătura, mustrarea, îndreptarea și instruirea, Biblia se pretinde a fi autoritate spirituală.
1. Definirea inspirației Cuvântului lui Dumnezeu
Ce este inspirația?
Scriindu-i lui Timotei despre aceasta, apostolul Pavel spune că Scriptura este insuflată de Dumnezeu, adică ea este suflarea lui Dumnezeu. Inspirația este influența divină asupra autorilor umani ai Bibliei în procesul scrierii ei. Creștinii cred că Biblia a fost scrisă de oameni, dar acești oameni au fost inspirați sau ghidați de Duhul Sfânt pentru a scrie ceea ce Dumnezeu dorea să fie consemnat. Inspirația biblică se referă la faptul că textele biblice sunt considerate a fi nu doar creații umane, ci și cuvântul lui Dumnezeu.
Inspirația se referă la faptul că Dumnezeu a influențat în mod divin pe autorii umani ai Scripturii într-o astfel de modalitate încât ceea ce ei au scris reprezintă chiar Cuvântul lui Dumnezeu. Inspirația ne comunică faptul că Biblia este cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu, așa încât aceasta face Biblia unică față de toate celelalte cărți scrise vreodată.
2. Modalitatea prin care s-a făcut inspirația Cuvântului lui Dumnezeu
Cum i-a inspirat Dumnezeu pe scriitorii Bibliei? Le-a dictat El tot ce au scris ei, în așa fel încât ei au fost doar niște scriitori care au scris mecanic după dictare? Sau i-a lăsat Dumnezeu să scrie ce vor? Le-a dat El doar niște idei, niște principii, iar ei le-au dezvoltat, punându-le în scris?
Inspirația Cuvântului lui Dumnezeu s-a făcut în mai multe feluri. Dumnezeu prin Duhul Sfânt a inspirat fiecare cuvânt scris de autorii umani ai celor 66 de cărți ale Bibliei în documentele originale (autografe). Dumnezeu a acționat direct asupra autorilor umani, Duhul Sfânt lucrând în mod tainic, folosind personalitatea, limbajul, stilul și contextul istoric individual al fiecărui scriitor pentru a scrie Cuvântul Său. Duhul Sfânt a supravegheat tot procesul scrierii Bibliei și astfel au rezultat cuvinte care au autoritate divină și care nu au greșeli.
Moise a scris Pentateuhul sub directa coordonare a lui Dumnezeu. Uneori, Dumnezeu i-a dictat cuvintele pe care să le-a scris (Exod 34:27). În cărțile profetice, găsim expresia: „Așa vorbește Domnul”. Când profeții vorbeau în acest fel în numele lui Dumnezeu, fiecare cuvânt pe care-l spuneau venea direct de la Dumnezeu (Deuteronom 18:18–20; Ieremia 1:9). În alte situații se spune că Dumnezeu vorbea prin acel profet (1 Împărați 16:7; Ieremia 37:2; Hagai 1:1). În felul acesta, ceea ce spune profetul în numele lui Dumnezeu, Dumnezeu Însuși spunea.
Când apostolul Ioan L-a văzut pe Domnul Isus pe Insula Patmos, Isus i-a vorbit în felul următor: Îngerului Bisericii din Efes scrie-i … (Apocalipsa 2:1). Aceeași exprimare este pentru toate cele șapte biserici menționate în Apocalipsa. Aici avem exemple clare de dictare, în care Domnul Isus i-a spus lui Ioan exact ce să scrie.
Alteori, Moise a scris propriile gânduri (Deuteronom 3:23–26). David a scris mulți psalmi născuți în urma multor experiențe de viață. Alții au făcut anumite cercetări înainte să scrie. Solomon a adunat multe proverbe. Matei și Ioan au scris evangheliile pe baza experiențelor personale cu Domnul Isus, în timp ce Luca a făcut investigații amănunțite înainte ca să scrie. Aici nu avem un proces direct de dictare din partea lui Dumnezeu. El a avut discuții cu martorii oculari și a strâns informațiile istorice în așa fel încât să poată să facă un rezumat exact al vieții și învățăturii lui Isus (Luca 1:1–4).
Avem situații când scriitorii au scris Scriptura în urma unor vise, viziuni, auzirea vocii Domnului sau participarea la viața Domnului Isus. Apostolul Petru, în 2 Petru 1:20–21 spune: Fiindcă mai întâi de toate, să știți că nici o prorocie din Scriptură nu se tâlcuiește singură. Căci nici o prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânați de Duhul Sfânt. El afirmă că profețiile Vechiului Testament n-au venit la noi prin voia omului, ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânați fiind de Duhul Sfânt. Aici Petru nu anulează aportul uman în scrierea Scripturii, ci mai degrabă, el spune că sursa ultimă a fiecărei profeții a fost în acțiunea Duhului Sfânt în viața profetului în așa fel ca să transmită înseși cuvintele lui Dumnezeu. În Matei 1:22 expresia: „ce vestise Domnul prin prorocul” arată că Isaia a transmis cuvintele Domnului.
Domnul Isus Însuși a confirmat inspirația verbală plenară a Sfintelor Scripturi atunci când a spus Să nu credeți că am venit să stric Legea sau Proorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul și pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile (Matei 5:17–18). În aceste versete Isus a întărit acuratețea Sfintelor Scripturi până la cel mai mic detaliu, pentru că ele reprezintă Cuvântul autentic al lui Dumnezeu.
La ce se referă apostolul Pavel când spune: „toată Scriptura”? S-a referit el doar la Vechiul Testament? În ce măsură se poate aplica această expresie și Noului Testament? Putem socoti Noul Testament alături de Vechiul Testament ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu?
În Noul Testament putem vedea că și scrierile din el sunt numite ca fiind Scriptură alături de scrierile Vechiului Testament. În 2 Petru 3:16, observăm că Petru știe de existența epistolelor scrise de Pavel și le pune alături de „celelalte Scripturi”. Astfel, putem observa că, foarte devreme, în istoria Bisericii, epistolele lui Pavel a fost socotite ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu în aceeași măsură în care era socotit Vechiul Testament. Așadar, putem considera că, atunci când Pavel spune că toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu, acest lucru se referă la întreg canonul ei.
În 1 Timotei 5:18, Pavel citează cuvintele Domnului Isus așa cum sunt ele în Luca 10:7 și le numește „Scriptură”. Un alt text care arată că scrierile Noului Testament reprezintă Cuvântul lui Dumnezeu este 1 Corinteni 14:37, unde Pavel spune că: Dacă crede cineva că este prooroc sau însuflat de Dumnezeu, să înțeleagă că ce vă scriu eu este o poruncă a Domnului. Aici Pavel instituie o serie de reguli de închinare în Biserica din Corint și pretinde că ceea ce spune el este Cuvântul lui Dumnezeu.
În Ioan 14:26 și 16:13, Domnul Isus promite că Duhul Sfânt le va aduce aminte ucenicilor despre tot ceea ce a vorbit El și îi va călăuzi în tot adevărul. Astfel Duhul Sfânt va supraveghea lucrarea ucenicilor în așa fel încât ceea ce ei vor transmite mai departe prin vorbire sau prin scris să fie transmis fără greșală.
3. Implicațiile inspirației Cuvântului lui Dumnezeu pentru viața noastră
Întrucât este inspirată de Dumnezeu, Sfânta Scriptură are autoritatea necesară în ceea ce privește doctrina și este suficientă pentru ca oamenii să învețe cum să aibă o relație corectă cu Dumnezeu. Biblia nu numai că pretinde a fi inspirată de Dumnezeu, ci ea are și puterea de a ne schimba și a ne face compleți, echipați pe deplin pentru orice lucrare bună.
Care sunt implicațiile faptului că Scriptura este inspirată de Dumnezeu? Pentru a răspunde la această întrebare ne vom uita în textul din 2 Timotei 3:14–17. Deoarece Scriptura este inspirată de Dumnezeu, ea are autoritate divină în ce privește învățătura și practica creștină.
Pentru că Biblia este inspirată de Dumnezeu, ea este folositoare pentru viața noastră.
1. Scriptura este folositoare pentru a fi mântuit.[…] Sfintele Scripturi, care pot să-ți dea înțelepciunea care duce la mântuire, prin credința în Hristos Isus. Mântuirea vine în urma auzirii Evangheliei, care, primită în viața omului produce credința, care duce la mântuire. Astfel, fără cunoașterea Scripturii, noi nu putem fi mântuiți.
2. Scriptura este folositoare pentru a învăța adevărul lui Dumnezeu: „de folos ca să învețe”. Cuvântul lui Dumnezeu este sursa și standardul suprem și ultim despre adevăr. Ne dă înțelepciune ca să găsim răspuns la cele mai grele întrebări existențiale: Există Dumnezeu? Cum este El? Cum putem să-L cunoaștem? Cine suntem noi? De ce suntem pe pământ? De ce există suferință? Există ceva după moarte? Ce se va întâmpla în viitor? Cum deosebesc binele de rău?
În Biblie avem principii și porunci practice cu privire la viața de zi cu zi: Cum să mă relaționez la partenerul de viață? Cum să mă relaționez la ceilalți? Cum să-mi cresc copiii? Cum să-mi cheltui banii? Cum să-mi conduc afacerea? Cum să iau decizii? Cum ar trebui să gândesc? Cum să-mi controlez emoțiile, mânia, depresia, teama, impulsivitatea? Cum să înving ispitele?
Biblia vorbește practic în aceste aspecte ale vieții. În acest sens, ea este pentru om precum este un manual de instrucțiuni pentru un aparat. Ca să putem trăi viața pe care a intenționat-o Dumnezeu pentru noi, trebuie să luăm seamă la instrucțiunile Lui pentru noi.
3. Scriptura este folositoare ca să ne confrunte cu păcatul: „să mustre”. Biblia are puterea de a arăta păcatul din viața noastră și de a ne convinge că greșim. Ca să putem să ne mărturisim păcatele, noi trebuie să le vedem întâi. Biblia este ca o oglindă în care ne vedem exact cum suntem.
4. Scriptura este folositoare pentru corectare: „să îndrepte”. Biblia nu doar ne arată greșelile, ea ne învață și cum să le reparăm, cum să facem binele în așa fel ca să nu mai cădem în aceleași greșeli. Cum își va ține tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău (Psalmul 119:9).
5. Scriptura este folositoare ca să ne învețe în neprihănire: „să dea înțelepciune în neprihănire”. Odată ce am ajuns pe cale, ea ne învață cum să rămânem acolo și să creștem: Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta! (Psalmul 119:11).
4. Rezultatul folosirii Scripturii este maturizarea și slujirea
1. Folosind Scriptura te vei maturiza: „Pentru ca omul lui Dumnezeu să fie în stare”. A fi în stare înseamnă a fi capabil, adecvat. Având în vedere faptul că Dumnezeu ne-a făcut pentru scopul Său, doar Cuvântul Său este potrivit să împlinească acest scop. Scriptura ne va face în stare să avem o perspectivă creștină asupra lumii, ca să putem gândi și răspunde la fel cum ar intenționa Dumnezeu să o facă. Dar maturizarea nu este finalul.
2. Folosind Scriptura vei sluji: „Destoinic pentru orice lucrare bună”. Scriptura ne va ajuta să fim echipați, ne va oferi resursele necesare pentru a-i sluji pe ceilalți și pe Dumnezeu. Poți sluji cu încredere pentru că nu împarți ideile tale, ci Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu.
Concluzie
Inspirația Bibliei este un concept fundamental care a avut un impact profund asupra vieții credincioșilor. Credința că Biblia a fost inspirată de Dumnezeu conferă textului Scripturii o autoritate și o semnificație speciale.
Prin intermediul inspirației, Biblia este mai mult decât o colecție de cuvinte scrise, ea devine un instrument prin care Dumnezeu comunică cu oamenii, oferindu-le adevărul Său mântuitor. Dar acest concept aduce cu sine și responsabilitatea credincioșilor de a cerceta, de a înțelege și de a aplica Scriptura la viața lor.
autor: Cristi Vidican, păstor, Biserica Creștină Baptistă din Hidișelu de Sus, jud. Bihor
