Tema: Când ni se pare că Dumnezeu este înfrânt
(Învierea Domnului)
Text biblic: Faptele apostolilor 2:22–36
Verset cheie: Coloseni 2:15
Ideea centrală: Dumnezeu este biruitor în istorie. El lucrează prin puterea Sa, după planul Său, împlinind Cuvântul Său.
Scopul lecției: Să întărească în inima celor credincioși, convingerea că Dumnezeu este biruitor în toate lucrurile și tot ceea ce El face atât în istorie, cât și în viața omului este în acord cu planul și înțelepciunea Lui veșnică.
Introducere
Pasajul aflat în atenție aici face parte din predica apostolului Petru, rostită în fața poporului adunat cu ocazia sărbătorii Cincizecimii la Ierusalim. În timpul acelei sărbători Duhul Sfânt se coboară peste ucenici, iar urmările acelui eveniment stârnesc diferite reacții în rândul celor prezenți acolo (Faptele apostolilor 2:12–13).
Acesta este contextul în care Petru ia cuvântul și pornind de la prorocia lui Ioel aduce explicații cu privire la ceea ce tocmai se întâmplase sub ochii și în auzul celor prezenți atunci, acolo. Un alt aspect destul de controversat între evrei și abordat de Petru este învierea Domnului Isus din morți. Îndrăzneala și autoritatea apostolului în cuvântarea rostită sunt date de prezența Duhului Sfânt și mărturia Scripturii.
1. Dumnezeu lucrează întocmai după sfatul hotărât și știința Lui (Faptele ap. 2:22–24)
Chiar dacă uneori poate părea că Dumnezeu a scăpat lucrurile de sub control, chiar dacă în anumite situații oamenii ar putea crede că Dumnezeu a ieșit în pierdere, adevărul este că întreaga istorie se află sub controlul Lui și se desfășoară după planul Său veșnic. În versetele 22–24, Petru aduce în atenția celor care-l ascultau tocmai această idee a puterii lui Dumnezeu prezentă în împlinirea exactă a voii și planului divin. Întreaga viață a Domnului Isus pe pământ și toată lucrarea Sa între oameni a fost împlinirea în detaliu a voii lui Dumnezeu (Ioan 5:30; Ioan 6:38; Matei 26:42; Evrei 10:7).
i. Domnul Isus dovedit că este Mesia (v. 22)
Petru pornește de la identitatea Domnului Isus, personajul atât de controversat în rândul iudeilor. Dar acest Isus din Nazaret pe care unii îl socoteau doar fiul tâmplarului (Matei 13:55), sau un Învățător venit de la Dumnezeu (Ioan 3:2), este Fiul lui Dumnezeu (Matei 14:33), Mesia cel așteptat (Ioan 1:41). Argumentul apostolului în favoarea identității mesianice a Domnului Isus constă în minunile, semnele și lucrările pline de putere pe care le-a făcut Dumnezeu prin El. Toate aceste minuni, semne și lucrări pline de putere din viața lui Isus au fost o manifestare în lumea noastră naturală a puterii supranaturale a Dumnezeului atotputernic (Ioan 5:17). Dumnezeu a dovedit înaintea israeliților că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, folosind mijloace pline de har. Cine este Isus? Petru ne spune că este Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu! (Matei 16:16).
ii. Domnul Isus dat în mâinile păcătoșilor (v. 23)
Contrar așteptărilor pe care le aveau evreii cu privire la Mesia, Domnul Isus a fost dat în mâinile păcătoșilor, răstignit pe cruce și omorât. Petru spune că acestea s-au întâmplat după sfatul hotărât și după știința mai dinainte a lui Dumnezeu. Acest aspect este deosebit de important în înțelegerea suferințelor și a morții Domnului Isus. Judecarea, condamnarea, răstignirea și moartea Lui nu au fost un accident al istoriei, nu au însemnat scăparea de sub control a lucrurilor, ci totul s-a desfășurat conform sfatului hotărât (planul) și științei lui Dumnezeu. Lucrurile nu au fost la întâmplare, ci au făcut parte din ceea ce Dumnezeu hotărâse în suveranitatea și înțelepciunea Lui încă din veșnicia trecută. Un al doilea aspect surprins în versetul 23 este legat de responsabilitatea oamenilor. Manifestarea suverană a voii lui Dumnezeu în împlinirea a ceea ce El a hotărât (a planificat), nu absolvă de responsabilitate ființa umană. Atât evreii (voi L-ați răstignit și L-ați omorât) cât și păgânii (mâna celor fărădelege) poartă vina înaintea lui Dumnezeu.
iii. Domnul Isus dezlegat de puterea morții (v. 24)
Versetul 24 întoarce din nou atenția înspre Dumnezeu: Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morții, pentru că nu era cu putință să fie ținut de ea. Acest adevăr este fundamental. Hristos a înviat din morți, moartea nu putea să-L țină legat, moartea a fost înfrântă, viața a triumfat! Dacă venirea în lume a Domnului Isus, lucrările Sale, suferințele și moartea Sa, au fost după planul și voia lui Dumnezeu, nu mai puțin învierea Sa din morți a fost o dovadă a mesianității Lui și manifestarea puterii lui Dumnezeu. Moartea nu L-a putut ține, deoarece El este Domnul vieții (Faptele apostolilor 3:15: Ați omorât pe Domnul vieții, pe care Dumnezeu L-a înviat din morți; noi suntem martori ai Lui.) Moartea nu L-a putut ține pentru că El este Mântuitorul lumii (1 Ioan 4:14: Și noi am văzut și mărturisim că Tatăl a trimis pe Fiul ca să fie Mântuitorul lumii.) Moartea nu L-a putut ține întrucât El este Cel prin care suntem socotiți neprihăniți (Romani 4:25: care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre și a înviat din pricină că am fost socotiți neprihăniți.) Moartea nu L-a putut ține pentru că El este mijlocitorul (Romani 8:34: Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a și înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu și mijlocește pentru noi!) Învierea Domnului Isus din morți a fost manifestarea divină a puterii învierii care a înghițit moartea în cazul lui Isus, și o va face și în cazul celor credincioși (1 Corinteni 15:54: Când trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire și trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghițită de biruință.) Toate acestea sunt în conformitate cu planul și voia lui Dumnezeu, care se împlinesc în viața omului și în istorie.
2. Dumnezeu lucrează împlinind Scripturile (Faptele ap. 2:25–36)
În versetele 25–36 apostolul Petru aduce înaintea poporului care-l asculta argumentul Scripturii referitor la învierea Domnului Isus. Referirile sunt la texte din Vechiul Testament, Scripturi pe care atât Domnul Isus cât și apostolii mai târziu le-au recunoscut și folosit ca Biblie, sursă plină de autoritate. Cuvântul scris al lui Dumnezeu este parte a revelației speciale (Cuvântul scris și Cuvântul întrupat) prin care Dumnezeu se face de cunoscut ființei umane și își descoperă planul și voia Sa. Atât în Vechiul Testament cât și în Noul Testament este descoperit Domnul Isus, Răscumpărătorul promis de Dumnezeu. Venirea și lucrarea Lui au fost prevestite încă din Vechiul Testament: (Ioan 5:39 – Cercetați Scripturile, pentru că socotiți că în ele aveți viața veșnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine. Luca 24:27 – Și a început de la Moise și de la toți prorocii și le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.)
i. Mărturia Scripturii confirmă învierea Domnului Isus (vs. 25–31)
Petru folosește ca argument în favoarea învierii Domnului Isus, despre care a vorbit în versetul 24, o profeție a împăratului David din Psalmul 16. Versetele 25–28 sunt suportul biblic pentru afirmația din versetul 24 despre învierea lui Isus. Altfel spus, Petru le comunică celor care Îl ascultau că Isus din Nazaret pe care ei L-au dat la moarte și L-au răstignit, a fost înviat după cum a hotărât și a prezis mai înainte Dumnezeu. În versetele 29–31 Petru oferă interpretarea textului vechi testamentar la care tocmai făcuse referire. Sunt câteva argumente pe care apostolul le aduce pentru susținerea interpretării conform căreia în versetele citate din Psalmul 16, este vorba despre Mesia: a) versetul 29, împăratul David a murit, a fost îngropat, a cunoscut putrezirea, iar mormântul lui este dovada clară că nu la el se referă cuvintele: nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea. b) versetul 30, David era proroc și cunoștea promisiunea lui Dumnezeu cu privire la Mesia, descendent al lui David, care va sta pe scaunul de domnie. c) versetul 31, este punctul în care Petru leagă prorocia lui David de persona Domnului Isus, Urmașul promis de Dumnezeu în legământul davidic.
ii. Martorii oculari confirmă învierea Domnului Isus (v. 32)
În acest verset Petru reafirmă adevărul învierii făcând referire la martorii oculari: noi toți suntem martori ai Lui. După ce a fost adusă mărturia Scripturii Vechiului Testament, acum Petru apelează la atestarea istorică a învierii Domnului Isus. În expresia noi toți suntem martori ai Lui pot fi incluși toți cei la care se referă apostolul Pavel în 1 Corinteni 15:6 – După aceea S-a arătat la peste cinci sute de frați deodată, dintre care cei mai mulți sunt încă în viață, iar unii au adormit. Între mărturiile celor care L-au văzut pe Domnul Isus înviat, consemnate în Noul Testament, sunt cuprinse întâlnirile apostolilor cu Domnul Isus în intervalul de patruzeci de zile de la înviere până la înălțare: Faptele apostolilor 1:3 – După patima Lui, li S-a înfățișat viu, prin multe dovezi, arătându-li-Se deseori timp de patruzeci de zile și vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăția lui Dumnezeu. Astfel, pentru cititorul Bibliei din zilele noastre mărturia martorilor oculari este integrată în mărturia întregii Scripturi.
iii. Minunea înălțării Domnului Isus confirmă învierea (vs. 33–36)
Petru explică realitatea coborârii Duhului Sfânt ca o împlinire a promisiunii făcute de Dumnezeu: a primit de la Tatăl făgăduința Duhului Sfânt, a turnat ce vedeți și auziți. Apostolul Pavel vorbește la rândul lui despre această împlinire a făgăduinței Duhului Sfânt: Galateni 3:14 – pentru ca binecuvântarea vestită lui Avraam să vină peste neamuri în Hristos Isus, așa ca, prin credință, noi să primim Duhul făgăduit. Împlinirea acestei făgăduințe vine ca urmare a învierii și înălțării Domnului Isus la dreapta Tatălui, Petru folosind în versetul 34, un citat din Psalmul 110:1 – Domnul a zis Domnului meu: „Șezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale.” Faptul că înălțarea Domnului Isus la ceruri are ca urmare coborârea Duhului Sfânt este prevăzut în cuvintele Mântuitorului din Ioan 7:39 – Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit. Apostolul Petru își încheie argumentația cu proclamarea victoriei în versetul 36: Să știe bine dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn și Hristos pe acest Isus pe care L-ați răstignit voi.
autor: Alex Clapa, păstor, Biserica Creștină Baptistă „Emanuel“ Oradea
