Tema: Când ni se pare că Dumnezeu acționează lent
Text biblic: Habacuc 2:1–20
Verset cheie: Evrei 10:36–37
Ideea centrală: Nu răul, ci Dumnezeu este pe tronul istoriei.
Scopul lecției: Să deconspire slăbiciunea răului și să întărească credința noastră în suveranitatea și bunătatea lui Dumnezeu.
Introducere
Nu e nici o surpriză că răul de multe ori apare ca fiind copleșitor și îngrozitor de puternic. Trăim într-o cultură tot mai ostilă Evangheliei, cultură în care „fărădelegea se înmulțește”. Totuși, oamenii încearcă să fie optimiști repetând mereu prin canalele media să credem în noi înșine. Acest mod de a gândi presupune că ingeniozitatea și rațiunea noastră ne vor ajuta în final să învingem orice rău. Adepții teoriei evoluționiste speră că specia noastră va continua să evolueze spre bine. De asemenea, mulți se consideră superiori înaintașilor noștri: cultura strămoșilor noștri era mai primitivă și implicit inferioară celei actuale. Avansul tehnologic și descoperirile în domeniul medical ne dau speranța că mergem înspre bine și forțele răului vor fi învinse.
Așadar, în fața răului amenințător, încercăm să rămânem optimiști. Chiar dacă acestea sunt mesajele pe care le auzim în mass-media, în adâncul sufletele noastre ne luptăm cu o îndoială: cu frământarea că tot acest optimism s-ar putea să fie fals. Realitatea este că imoralitatea și divorțurile se înmulțesc, bolile de asemenea, iar armele de distrugere în masă și terorismul proliferează. Oare ne vom autodistruge? Războaiele sfârșitului de secol XX au spulberat speranța Iluminismului, a progresului prin rațiune. Se pare că răul prevalează. Oare îi putem ignora puterea sa imensă? De ce nu intervine Dumnezeu? De ce întârzie?
Context
Habacuc aduce o plângere înaintea Domnului contra răului. În Ierusalim și în Iuda violența era în creștere, săracii erau asupriți, iar justiția era coruptă. Profetul vrea să știe de ce îngăduie Dumnezeu răul. El află că planul divin era deja în desfășurare, că Iuda va fi pedepsit prin cuceritorii babilonieni. Habacuc este șocat: de ce ar folosi Dumnezeu oameni mai răi decât iudeii pentru a-i pedepsi? El află că Domnul îngăduie ca răul să se manifeste, pentru ca gloria Sa să se descopere în eradicarea lui. Văzând realitatea adâncă a păcatului nostru, ne vom bucura la vederea răscumpărării. După ce va sluji scopurilor divine suverane, răul va fi judecat și înlăturat. Într-adevăr, distrugerea Babilonului profețită în Habacuc 2 este întrevăzută în Apocalipsa 18 ca distrugere a răului universal.
Apocalipsa 18:2 – El a strigat cu glas tare și a zis: „A căzut, a căzut Babilonul cel mare! A ajuns un locaș al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate și urâte.
Apocalipsa 18:8 – Tocmai pentru aceea într-o singură zi vor veni urgiile ei: moartea, tânguirea și foametea. Și va fi arsă de tot în foc, pentru că Domnul Dumnezeu, care a judecat-o, este tare.
Istoria Babilonului începe în Geneza și se încheie în Apocalipsa. Geneza 10 înregistrează fondarea Babilonului prin Nimrod, care a fost un viteaz vânător înaintea Domnului (Geneza 10:9a). Răzvrătindu‑se contra lui Dumnezeu, el a demarat construirea unui oraș măreț, care să fie apogeul puterii omenești. (Folosind o formă de ciment, care să susțină structuri mari din cărămidă, oamenii au zidit un turn înalt „până la ceruri”.) Acest oraș s-a numit Babel și a fost gândit ca loc în care oamenii să își exercite autoritatea independent de Dumnezeu.
Geneza 11:5 – Domnul S-a coborât să vadă cetatea și turnul pe care-l zideau fiii oamenilor.
Atunci Dumnezeu le-a încurcat limbile și i-a împrăștiat. Însă cetatea nu a fost total abandonată. În anul 2350 î.Hr., Sargon I a reconstruit Babilonul și turnul, care a slujit ca templu păgân. În 1595 î.Hr., Imperiul Hitit a cucerit și a distrus Babilonul; istoria va înregistra numeroase astfel de reconstrucții și prăbușiri. În istoria recentă, dictatorul irakian Saddam Hussein a încercat fără succes să-l reconstruiască.
În Apocalipsa, Babilonul este înfățișat ca simbol al puterii ostile lui Dumnezeu. Nu este clar dacă va fi reconstruit fizic sau dacă este vizată doar atitudinea sa împotrivitoare. Cert este că spiritul său de răzvrătire își va întâlni destinul final – pieirea. Habacuc nu a anunțat doar căderea unui oraș dominant al lumii antice, ci și al răului din lume, simbolizat prin Babilon.
Iată trei trăsături ale răului:
1. Răul are slăbiciuni în esența lui
Habacuc 2:5 – Ca cel beat și semeț, cel mândru nu stă liniștit, ci își lărgește gura ca Locuința morților, este nesățios ca moartea, așa că pe toate neamurile vrea să le strângă la el și toate popoarele le trage la el.
În alte traduceri, cuvântul „beat” apare ca „bogat” pentru că, în ebraică, doar o liniuță diferențiază cei doi termeni. În manuscrise se găsesc ambele variante. Dacă e vorba de beție, înțelegem că babilonienii s-au dedat bețiilor, ceea ce i-a făcut vulnerabili. Dacă e vorba de bogăție, aceasta a fost însoțită și de mândrie. Imperiul Babilonian a fost mereu dominat de o lăcomie mândră care a căutat constant să se extindă prin jaf. Astăzi, eufemismul pentru „lăcomie” este „consumerism”. Însă, oricum s-ar numi, dorința de îmbogățire este o capcană. Lăcomia și mândria i-au adus Babilonului prăbușirea.
2. Răul trebuie batjocorit
Națiunile care au suferit în urma jefuitorilor babilonieni se vor uni împotriva Babilonului pentru a-l batjocori. Fiecare nelegiuire și motiv de batjocură ale Babilonului apar în text după un Vai … (versetele 6, 9, 12, 15, 19):
2.1 Datoriile restante ale răului vor avea o scadență (vs. 6–7)
Habacuc 2:6b–7 – Vai de cel ce adună ce nu este al lui! Până când se va împovăra cu datorii? Nu se vor ridica deodată cei ce te-au împrumutat? Nu se vor trezi asupritorii tăi și vei ajunge prada lor?
Cardurile bancare cu descoperire de credit i-au determinat pe mulți să cumpere necontrolat, acumulând datorii uriașe. Tot așa, lăcomia și crimele babilonienilor sunt ca acumularea de datorii. Babilonul s-a îmbogățit prin jaf și genocid, însă, pentru Dumnezeu, viața omului are valoare: Dacă varsă cineva sângele omului, și sângele lui să fie vărsat de om, căci Dumnezeu a făcut pe om după chipul Lui. (Geneza 9:6). În contabilitatea cerească, datoriile trebuie plătite integral. La data scadentă, Babilonul va fi de batjocură.
2.2 Autoprotecția răului se prăbușește (vs. 9–14)
Pe măsură ce babilonienii s-au îmbogățit, și-au construit și fortificații extraordinar de puternice care omenește păreau indestructibile.
Habacuc 2:9 – Vai de cel ce strânge câștiguri nelegiuite pentru casa lui, ca să-și așeze apoi cuibul într-un loc înalt și să scape din mâna nenorocirii!
Asemenea vulturului care își așază cuibul la înălțime, și babilonienii și‑au fortificat capitala cu ziduri impresionante. Lățimea lor permitea mărșăluirea în paralel a patru care de război. Cetatea avea o sută de porți din bronz, care nu puteau fi arse. Părea impenetrabilă.
Habacuc 2:10 – Rușinea casei tale ți-ai croit nimicind o mulțime de popoare și împotriva ta însuți ai păcătuit.
În timp ce armatele mezilor și perșilor asediau Babilonul, împăratul Belșațar chefuia; se considera invincibil:
Daniel 5:22–23 – Dar tu, Belșațar, fiul lui, nu ți-ai smerit inima, măcar că ai știut toate aceste lucruri. Ci te-ai înălțat împotriva Domnului cerurilor; vasele din Casa Lui au fost aduse înaintea ta și ați băut vin cu ele, tu și mai-marii tăi, nevestele și țiitoarele tale; ai lăudat pe dumnezeii de argint, de aur, de aramă, de fier, de lemn și de piatră, care nici nu văd, nici n-aud și nici nu pricep nimic, și n-ai slăvit pe Dumnezeul în mâna căruia se află suflarea ta și toate căile tale!
Ne amintim groaza dinaintea căderii Babilonului, când Dumnezeu a scris judecata pe zidul palatului împărătesc:
Daniel 5:25 – Numărat, numărat, cântărit și împărțit!
Profetul Daniel anunță că zilele lui Belșațar sunt numărate. În septembrie 539 î.Hr., ele ajunseseră la final. Armata persană a deviat cursul râului ce intra în Babilon, a pătruns în cetate prin albia nesupravegheată și a preluat controlul cetății. Toți liderii babilonieni erau mahmuri. Trecuseră 70 de ani de la profeția lui Habacuc, că zidurile Babilonului vor ajunge rușinea lui.
2.3 Împărăția răului este invadată
Habacuc 2:11–13 – Căci piatra din mijlocul zidului strigă și lemnul care leagă grinda îi răspunde. Vai de cel ce zidește o cetate cu sânge, care întemeiază o cetate cu nelegiuire! Iată, când Domnul oștirilor a hotărât lucrul acesta, popoarele se ostenesc pentru foc și neamurile se trudesc degeaba.
Lăcomia și mândria popoarelor este îngăduită suveran de Dumnezeu. Chiar și când se răzvrătesc, de fapt popoarele Îi împlinesc voia: „Domnul oștirilor a hotărât lucrul acesta”. Națiunile „se ostenesc pentru foc” și „degeaba”. Avem garanția că, în final, pământul va recunoaște domnia suverană a lui Dumnezeu.
Habacuc 2:14 – Căci pământul va fi plin de cunoștința slavei Domnului, ca fundul mării de apele care-l acoperă.
Iată cum: Matei 16:18 – […] voi zidi Biserica Mea, și porțile Locuinței morților nu o vor birui.
Ne imaginăm, probabil, că, în războiul spiritual, răul atacă. În realitate însă „porțile” nu pot ataca. Scopul lor este să protejeze. Domnul transmite imaginea unei biserici care invadează împărăția întunericului și eliberează „prinșii de război”. Așa Și-a început și Domnul Isus lucrarea:
Marcu 1:15 – El zicea: „S-a împlinit vremea și Împărăția lui Dumnezeu este aproape. Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie.“
Evanghelia anunța mântuirea sufletelor din robia păcatului. La cruce, Domnul Isus a câștigat iertarea păcatelor. Învierea Sa aduce eliberare de sub autoritatea păcatului și a morții. Împărăția răului nu îi mai poate ține captivi pe cei care cred Evanghelia. Răul se pleacă deja sub autoritatea lui Hristos. Pe măsură ce oamenii primesc credința mântuitoare, împărăția satanei se prăbușește. Cei răi, în schimb, vor fi de batjocură veșnică.
2.4 Teroarea răului se întoarce asupra lui însuși
Habacuc 2:15 – Vai de cel ce dă aproapelui său să bea, vai de tine, care îi torni băutură spumoasă și-l amețești, ca să-i vezi goliciunea!
Iată imaginea unei cupe cu băutură, pe care națiunile sunt forțate să o bea. Este cupa mâniei Babilonului servită popoarelor cucerite. Totuși, răul făcut se va întoarce asupra Babilonului.
Habacuc 2:16 – Te vei sătura de rușine, în loc de slavă; bea și tu și dezvelește-te! Îți va veni și ție rândul să iei paharul din dreapta Domnului și va veni rușinea peste slava ta.
Violența contra Libanului, prin distrugerea pădurilor și ruinarea cetăților sale, îi va aduce Babilonului o batjocură retributivă.
Habacuc 2:17 – Căci silniciile făcute împotriva Libanului vor cădea asupra ta și pustiirile fiarelor te vor îngrozi, pentru vărsarea sângelui oamenilor și silniciile făcute în țară, împotriva cetății și împotriva tuturor locuitorilor ei.
2.5 Zeii răului sunt deconspirați și neputincioși
Habacuc 2:18 – La ce ar putea folosi un chip cioplit, pe care-l cioplește lucrătorul? La ce ar putea folosi un chip turnat, care învață pe oameni minciuni, (…).
Batjocura finală vizează idolii Babilonului. Zeul autoritar era Marduk („copilul-soare”, în akadiană), înfățișat prin șarpele-dragon. El a cunoscut ascensiunea în timpul domniei lui Nebucadnețar (Daniel 3). Babilonul a avut însă mulți alți zei: triada cosmică (Anu – personificarea cerului, Enlil – domnul pământului, al sorții oamenilor, cel ce le hotăra ziua morții, Ea – zeu al apelor, înțelepciunii și artelor), triada astrală (Sin – zeul lunii, Shamash – zeul soarelui, Astarteea – zeița fecundității, a promiscuității și a războiului) și triada naturii (Nusku – zeul focului, Tammuz – zeul fertilității pământului, Adad – zeul ploii). Existau, de asemenea, zei ai magiei și ai vrăjitoriilor. Habacuc arată unde duce încrederea în acești idoli:
Habacuc 2:18b – … pentru ca lucrătorul care l-a făcut să-și pună încrederea în el, pe când el făurește numai niște idoli muți?
Un idol mut nu este doar o statuie făurită ca obiect al închinării, ci orice ne dă scop și valoare în afară de Dumnezeu. Idolii moderni pot fi banii, familia, faima, funcția, poziția socială, divertismentul, pornografia sau alte dependențe; fără acestea oamenii ajung în derivă.
Habacuc 2:19a – Vai de cel ce zice lemnului: „Scoală-te!“ și unei pietre mute: „Trezește-te!“ Poate ea să dea învățătură?
În ziua judecății idolii vor fi neputincioși, iar disperarea oamenilor va fi cumplită. Doar Hristos, Mântuitorul, este vrednic de închinare. El ne cheamă să ne pocăim și să renunțăm la orice relație, poziție sau lucru care ne corupe; El vrea inima noastră neîmpărțită.
3. Nu răul, ci Dumnezeu este pe tronul istoriei!
Habacuc 2:20 – Domnul însă este în Templul Lui cel sfânt. Tot pământul să tacă înaintea Lui!
Faimosul ateu Stephen Fry a spus că, dacă-L va vedea pe Dumnezeu, Îi va arăta un os afectat de cancer și Îl va întreba de ce a creat o lume în care există suferință. Din păcate pentru dânsul, această oportunitate nu va mai fi. Totuși, vremea în care Dumnezeul harului răspunde prin Cuvânt este acum. La finalul istoriei, toți vor tăcea înaintea Judecătorului. Frământarea legată de răul din lume trebuie însoțită de închinare, asemenea lui Iov, care s-a închinat și n-a mai întrebat datorită descoperirii înțelepciunii lui Dumnezeu în conducerea istoriei (Iov 42:1–6). Să privim la crucea Domnului Isus, care a biruit păcatul și care conduce istoria spre înfrângerea definitivă și veșnică a răului. Nu răul, ci Dumnezeu stă pe tronul istoriei!
Dacă asculți de rău, ești în pericol. Sfârșitul lui e aproape și vei pierde totul (Romani 8:12–13). Nu va urma decât chin veșnic. Dar dacă te întorci astăzi la Hristos, vei fi mântuit. Chiar dacă ai pierde material totul, chiar dacă ai auzi vestea unui diagnostic incurabil, chiar dacă ai înfrunta ispite aparent irezistibile, dureri și pierderi cumplite, aleargă la Dumnezeu! Alătură-te lui Habacuc și vei ști că răul a fost învins. Singurul Suveran rămâne Dumnezeu. Toată creația I se va închina!
Aplicații
- Dumnezeu îngăduie manifestarea răului pentru ca gloria Sa să se descopere în eradicarea acestuia.
- În timp ce reflectăm asupra misterului suveranității lui Dumnezeu, suntem invitați să ne încredem deplin în El în mijlocul furtunii, în timpul micii felii a istoriei pe care o trăim noi.
- Oricât de dureroase ar fi întrebările noastre, Dumnezeu ne cheamă ca prin credință să așteptăm răspunsul Lui în liniște și în adorare pentru că știm cât de mult ne iubește.
- O dezbatere filozofică asupra suferinței din lume are parte de descoperirea înțelepciunii lui Dumnezeu atunci când ne plecăm pe genunchi în rugăciune înaintea Lui.
- Chiar dacă ai de înfruntat ispite aparent irezistibile, dureri și pierderi cumplite, aleargă la Dumnezeu și vei afla că răul a fost învins.
- În războiul spiritual avem garanția victoriei lui Dumnezeu și că, în final, tot pământul va recunoaște domnia Lui suverană.
- Crucea Domnului Isus a biruit păcatul, iar Dumnezeu conduce istoria lumii spre înfrângerea definitivă și veșnică a răului.
Întrebări pentru discuții
- În ce aspecte din viața ta vezi realitatea profundă a păcatului și ești copleșit de măreția răscumpărării lui Dumnezeu? Poți da exemple?
- În ce încercări din viață ai văzut răul și ai simțit că îți este zdruncinată credința?
- Unde poți observa asemănări între Babilonul vremii lui Habacuc și „Babilonul” de astăzi? Poți enumera câțiva idoli moderni?
- Știind că sfârșitul răului este aproape, ce schimbări trebuie să faci acum în viața ta pentru ca domnia lui Dumnezeu să fie deplină și asupra inimii tale?
autor: Emanuel Ţundrea, conf. univ. Universitatea „Emanuel“ din Oradea; e-mail: emanuel@emanuel.ro
