Tema: Redobândirea pasiunii pentru lucrarea lui Dumnezeu
Text biblic: Neemia 13
Verset cheie: Neemia 13:14
Ideea centrală: În timp, unii dintre conducătorii lucrării de la Templu și-au pierdut fervoarea pentru Dumnezeu, cedând în fața compromisului și declanșând, astfel, o reacție în lanț de lâncezeală spirituală în rândul întregii comunități a iudeilor, care a fost depășită prin acțiuni decisive de purificare și o reîntoarcere conștientă la învățăturile Scripturii.
Scopul lecției: Tendința naturală și nenaturală a credincioșilor de a-și pierde zelul aprins pentru lucrarea Domnului trebuie contracarată prin reforme spirituale care să aducă renaștere și reîntoarcere sinceră la dragostea dintâi.
Introducere
O lectură a Cuvântului lui Dumnezeu înaintea poporului despre neamurile amonite și moabite, care nu au fost de partea lui Israel când acesta a traversat pustia spre țara de moștenire, a făcut ca unul dintre preoții responsabili de magaziile de daruri să fie găsit vinovat pentru că a amenajat acolo o încăpere pentru Tobia, care a fost un adversar al lucrării de reconstrucție a zidului Ierusalimului (Neemia 2:10, 19; 4:3). După această purificare, oamenii au început să aducă din nou daruri pentru leviți și preoți. Mai mult, lâncezeala care a urmat compromisurilor făcute de unii dintre conducătorii Templului cu dușmanii lucrării a dus la profanarea zilei de Sabat și transformarea acesteia într-o zi de iarmaroc. Aceasta a necesitat o acțiune decisivă din partea lui Neemia, care a închis porțile cetății înainte de ziua de odihnă și a întreprins o altă măsură categorică împotriva deteriorării relațiilor matrimoniale, o verigă în lanțul slăbiciunilor poporului în lâncezeală spirituală.
Explicații
Versetele 1–9. Citirea Cuvântului lui Dumnezeu a revelat un compromis făcut de unul din marii preoți Eliașib cu Tobia, un influent adversar. Tobia, cunoscut pentru opoziția sa față de lucrarea Domnului, a ridiculizat eforturile iudeilor de construcție, spunând: „Să zidească numai! Dacă se va sui o vulpe, le va dărâma zidul lor de piatră” (Neemia 4:3). Aceste evenimente au avut loc în timpul absenței lui Neemia din Ierusalim, ca urmare a întoarcerii lui la Artaxerxe, împăratul Babilonului (Neemia 13:6). La revenirea sa, Neemia a purificat chiliile casei Domnului, restabilindu-le scopul inițial de a depozita ofrandele credincioșilor. Deși Ezra era prezent când s-au petrecut aceste evenimente, doar intervenția energică a lui Neemia a corectat situația, prin eliminarea bunurilor lui Tobia din Templu și restaurarea chiliei respective pentru utilizarea sa inițală. Evenimentele ce au determinat reacția lui Neemia ar echivala, într-o istorie apropiată zilelor noastre, cu acceptarea unor doctrine liberale pentru a păstra prietenii cu personalități academice atee. O altă echivalență ar fi renunțarea la doctrinele biblice din cauza presiunii cunoașterii intelectuale sau acordarea unor onoruri excesive persoanelor laice în detrimentul celor mai umili membri ai bisericii (Iacov 2:5–6). Toate aceste abordări nesănătoase subminează relația cu comunitatea de credincioși și pasiunea acestora pentru lucrarea Domnului. Din text se observă că diagnosticarea era simplă, dar vindecarea situației era complexă. Prin urmare, era esențial să se acționeze preventiv pentru evitarea unor astfel de abateri de la scopurile divine. Neemia a realizat că selectarea liderilor care să respingă lăcomia și compromisurile și să aibă curajul de a înfrunta corupția era crucială. În plus, după ce s-a primit întreaga revelație a lui Dumnezeu, se poate spune că fiecare membru al bisericii trebuie să fie suficient de matur și întărit în autoritate spirituală pentru a putea corecta orice abatere de la principiile sănătoase ale Scripturii și comunității de credință (Romani 15:14). Această maturitate se dobândește printr-o viață regenerată și dedicată lui Dumnezeu și educației spirituale, precum și implicării în activitățile materiale și spirituale ale bisericii, câștigând astfel respectul fraților.
Versetele 10–14. Neemia a descoperit și alte probleme care au apărut ca urmare a compromisurilor făcute. După plecarea sa, leviții și cântăreții nu au mai primit partea ce li se cuvenea din daruri, ceea ce i-a forțat să se întoarcă în propriile lor ținuturi (Neemia 13:10) și să încerce astfel să supraviețuiască material. Această situație a condus la neglijarea Casei Domnului (Neemia 13:11), care a devenit lipsită de viață în absența lucrătorilor săi. În consecință, s-a oprit și aducerea darurilor necesare desfășurării lucrărilor de la Templu. Poporul și-a pierdut încrederea că ofrandele lor erau folosite pentru susținerea unei activități vii la Templu. Revitalizarea activității Templului a fost realizată prin corectarea celor din conducere (Neemia 13:11). Neemia a fost nevoit să numească noi supraveghetori care să asigure o distribuție echitabilă a darurilor între leviți și preoți. Un precedent similar în biserica primară a fost atunci când văduvele dintre neamuri erau neglijate în distribuirea zilnică a darurilor, iar soluția a fost selectarea a șapte diaconi pentru a asigura o împărțire corectă (Faptele ap. 6:1).
Neemia a conștientizat faptul că eforturile pentru buna desfășurare a lucrărilor în Casa Domnului sunt de mare preț în ochii Domnului. De aceea, în versetul central al acestei lecții, el cere ca Dumnezeu să-Și amintească de reformele care au reînviat pasiunea spirituală de odinioară (Neemia 13:14).
Versetele 15–22. În acea vreme, o altă problemă care a apărut a fost nerespectarea zilei de odihnă. Comerțul se desfășura în ziua de Sabat, cu mare voioșie, inclusiv stoarcerea mustului și încărcarea snopilor, așa cum este menționat în Neemia 13:15. Neemia a admonestat pe cei ce aduceau și vindeau mărfuri în ziua de Sabat. El a realizat că liderii iudeilor permiseseră aceste activități pentru profit, ceea ce l-a determinat să-i mustre, reamintindu-le că nerespectarea Sabatului a contribuit la nenorocirile care au lovit poporul Israel, inclusiv exilul babilonian și distrugerea Ierusalimului, conform cu Neemia 13:18. Neemia a luat măsuri directe, închizând porțile Ierusalimului înainte de Sabat și plasând leviți la porți pentru a preveni repetarea acestor activități care subminau semnificația spirituală a zilei de odihnă.
Versetele 23–31. Problemele matrimoniale au reprezentat o piedică în menținerea sfințeniei în Ierusalim după întoarcerea evreilor din exilul babilonian, o situație observată de Neemia. Neemia, în calitate de paharnic al împăratului Artaxerxe, era, probabil, famen, întrucât avea acces în palatul acestuia și putea ignora această problemă. Totuși, el a recunoscut, la fel ca și cărturarul Ezra (Ezra 10), faptul că mariajele cu femei străine constituiau abateri de la poruncile Domnului și aduceau complicații în viața spirituală a comunității din Ierusalim. Copiii rezultați din aceste căsătorii nu mai erau învățați limba evreiască, ci limbile materne ale mamelor lor, putând, astfel, trage copiii spre idolatrie, așa cum este descris în Neemia 13:24. Tot astfel se întâmpla pe vremea împăratului persan Ahașveroș care, amețit de vin după un banchet copios, a ordonat ca limba paternă să fie învățată în familii, conform cu Estera 1:22. Neemia i-a îndemnat pe iudei să-și amintească de regele Solomon, care a păcătuit din cauza influenței femeilor străine, conform Neemia 13:26. Mai mult, unul dintre nepoții preotului Eliașib, care a amenajat o cameră de zi într-o cămară a Templului pentru Tobia, era căsătorit cu fiica lui Sambalat, un dușman al evreilor care au reconstruit zidul. Astfel, un rău a dus la altul, culminând cu lâncezeala și corupția spirituală. Neemia a răspuns prin mustrarea și excluderea din preoție a celui în cauză.
Aplicații
- Orice stagnare în lucrarea spirituală la Casa Domnului are cauze legate de aplicarea deficitară sau nerespectarea Cuvântului lui Dumnezeu. Revitalizarea lucrării divine se realizează prin interpretarea corectă și aplicarea cu credință a Cuvântului Domnului.
- Pierderea dragostei și pasiunii poate fi prevenită prin curățire și participare activă la închinare în rugăciune și post, precum și prin păstrarea fermității în fața tentațiilor lumii.
- Curățarea răului din congregație se face prin comunicare directă cu cel care a deviat de la Cuvântul lui Dumnezeu, conform principiilor prezentate în Matei 18:15–20.
- Închinarea și oferirea darurilor noastre de bună voie nu sunt modalități de a obține favoruri de la Dumnezeu. Ascultarea îndemnului de a dărui cu bucurie și generozitate aduce har divin, așa cum este scris în 2 Corinteni 9:7.
- Susținerea financiară a lucrătorilor în Casa Domnului este benefică, deoarece aceștia simt o mai mare bucurie și dedicare când sunt apreciați și răsplătiți pentru eforturile lor.
- Alegerea unui soț sau a unei soții credincioase este esențială pentru întărirea vieții spirituale pasionate pentru Dumnezeu. Un partener cu pasiune pentru Dumnezeu are capacitatea de a primi de la Duhul lui Dumnezeu inspirația de a fi mai romantic cu soțul sau soția sa, în cele mai multe cazuri, spre deosebire de unul care nu are această legătură spirituală.
- Creșterea copiilor în pasiune pentru Dumnezeu contribuie la vitalitatea bisericii locale. Este esențial ca această pasiune spirituală să fie exemplificată de părinții și de lucrătorii duhovnicești ai bisericii.
- Un lucrător duhovnicesc lipsit de pasiune poate induce lâncezeală în congregație. Prin urmare, pasiunea pentru Domnul și pentru credincioși este un criteriu crucial în selecția slujitorilor duhovnicești.
- Depășirea mediocrității spirituale se realizează prin conștientizarea iubirii lui Dumnezeu exprimate în Scriptură și răspunzând cu aceeași dragoste în viața spirituală.
- Valorificarea zilei de odihnă într-o lume care ne solicită timpul este un element cheie în menținerea pasiunii spirituale. Respectând ziua de odihnă, așa cum o prețuiește Dumnezeu, ne afirmăm identitatea de fii ai Împărăției, eliberați de muncă și distracții care pot conduce la robie spirituală.
Întrebări pentru discuții
- Care este măsura pasiunii lui Dumnezeu față de noi?
- La ce nivel se situează pasiunea noastră pentru Dumnezeu?
- Ce obstacole pot limita pasiunea noastră maximă pentru Dumnezeu?
- Cum putem ieși dintr-o stare de letargie spirituală? De ce ar trebui să evităm răcirea dragostei în zilele din urmă, conform cu Matei 24:12?
autor: dr. Daniel Gherman, lector, Institutul Teologic Baptist din București
