Tema: Evanghelia încredințată urmașilor lui Hristos
Text biblic: Faptele ap. 1:1–8 și Matei 28:18–20
Verset cheie: Faptele apostolilor 1:8
Ideea centrală: Ucenicii lui Isus nu sunt doar beneficiari ai împuternicirii divine prin prezența Duhului Sfânt, ci sunt și acei cărora li s-a încredințat o misiune globală, cea de a mărturisi despre viața, moartea și Învierea lui Isus Hristos.
Scopul lecției: Să conștientizăm responsabilitatea încredințată de Domnul și să fim motivați să îndeplinim misiunea începută de Hristos prin Biserica primară.
Introducere
Privind spre starea Bisericii în secolul XXI, realizăm că Marea Trimitere, menționată la finalul Evangheliei după Matei și la începutul Faptelor apostolilor, nu este înțeleasă în totalitate de toți membrii bisericilor noastre. Primul capitol din cartea Faptele apostolilor ne conștientizează atât de responsabilitatea încredințată Bisericii primare, cât și de împuternicirea venită ca împlinire a promisiunilor Domnului. În acest studiu, ne dorim să înțelegem rolul pe care fiecare dintre noi îl are în această Mare Trimitere și modul cum putem deveni eficienți în a duce Evanghelia lui Isus Hristos până la marginile pământului.
Explicații
Cartea Faptelor apostolilor, scrisă de evanghelistul Luca, începe ca o scrisoare către Teofil, a cărui identitate a stârnit dintotdeauna curiozitatea comentatorilor biblici. Numele „Teofil”, cu semnificația „iubitor de Dumnezeu”, poate să confere textului un caracter sugestiv, imprimându-i universalitate. În timp ce identitatea exactă a lui Teofil rămâne enigmatică, Evanghelistul Luca își propune să ofere cititorilor săi, indiferent de epocă, o privire clară și detaliată asupra evenimentelor istorice și asupra modului în care s-a desfășurat misiunea lui Hristos prin Biserica Sa.
Comentatorii au dezbătut îndelung dacă Teofil a fost o persoană reală sau dacă reprezintă, simbolic, un public mai larg. Unii susțin că Teofil ar putea fi o persoană cu influență socială ori politică întrucât tonul formal al scrisorii sugerează o adresare respectuoasă. Alții văd în Teofil o reprezentare a tuturor celor care caută o înțelegere mai profundă a creștinismului, făcând astfel cartea relevantă pentru o audiență variată.
Prin descrierea evenimentelor din Ierusalim și a modului în care mesajul Evangheliei s-a răspândit către comunitățile păgâne ale secolului I, Luca își propune să ofere cititorilor o perspectivă clară asupra impactului practic al lucrărilor Hristosului înviat și ale Bisericii Sale. Detaliile istorice sunt prezentate cu precizie pentru a susține autenticitatea relatărilor, iar scopul final al evanghelistului Luca este să inspire oamenii înspre o preocupare activă pentru misiune.
În cartea Faptelor apostolilor, Luca nu doar relatează evenimentele, ci evidențiază și angajamentul practic al Bisericii pentru răspândirea mesajului lui Hristos. Această abordare concretă a istoriei Bisericii subliniază relevanța continuă a misiunii creștine și îndeamnă cititorii să-și asume responsabilitatea de a continua această lucrare, în propriile comunități și vieți.
1. Pregătirea de ucenici pentru misiune
În primele versete ale cărții Faptele apostolilor, Luca stabilește o legătură esențială întrepregătirea pe care Isus Hristos o face pentru misiune și detalierea istorică riguroasă pe care autorul o oferă pentru a valida autenticitatea evenimentelor. Acesta începe prin referiri la lucrarea sa anterioară, Evanghelia după Luca, unde a documentat viața și învățăturile lui Isus. Această referință nu stabilește doar continuitatea, ci evidențiază și fundamentul pe care se construiește relatarea din Faptele apostolilor.
În perioada celor patruzeci de zile după învierea Sa, Isus „S-a arătat viu” apostolilor și „vorbea despre Împărăția lui Dumnezeu”(Faptele apostolilor 1:3). Această perioadă a fost crucială pentru instruirea și pregătirea ucenicilor pentru misiune. Învățăturile lui Isus s-au concentrat pe Împărăția lui Dumnezeu, subliniind continuitatea planului divin de răscumpărare. Însăși Învierea a devenit mărturia puternică a adevărului mesajului lui Isus Hristos, pregătind terenul pentru misiunea apostolilor. Oare cum a arătat această pregătire (instruire) despre Împărăția lui Dumnezeu? Găsim o imagine a acestei pregătiri în Evanghelia după Luca 24:44–49.
Mai întâi, Isus le-a arătat cum toată Scriptura vorbea, de fapt, despre El – Legea, proorocii și psalmii (Luca 24:44–45). Cu alte cuvinte le-a arătat cheia de interpretare a tuturor Scripturilor. El le-a „deschis mintea pentru a înțelege Scriptura”. Acest aspect este uimitor. Nu poate însemna că ei pur și simplu au cercetat conținutul fiecărei cărți și au învățat toate relatările într-un mod mecanic, ci înseamnă că au învățat ce înseamnă fiecare parte din Scriptură și modul cum fiecare parte indică spre Hristos.
În al doilea rând, Isus le-a arătat cum să prezinte Evanghelia din Scripturi (Luca 24:46–49) și cum să cheme oamenii la pocăință și la har. El le-a arătat cum anume să fie „martori ai acestor lucruri”, astfel încât oamenii să găsească iertarea. Tot El le-a arătat cum să prezinte și să aplice adevărul din Biblie. Cu alte cuvinte, Isus le-a oferit ucenicilor pregătirea completă în materie de Biblie, teologie și slujire!
Adesea uităm de pregătirea intensă care a avut loc înainte de pogorârea Duhului Sfânt. Mulți oameni cred că tot ce are nevoie Biserica este mai mult Duh, dar Biblia nu plasează niciodată învățătura împotriva puterii sau Adevărul împotriva Duhului. Închinarea este întotdeauna în duh și adevăr (Ioan 4:24). De fapt, nu există putere a Duhului fără Adevăr, pentru că Duhul trebuie să facă adevărurile despre Isus vii, glorioase și cu impact asupra inimilor noastre:„Duhul adevărului… Mă va proslăvi pentru că va lua din ce este al Meu și vă va descoperi” (Ioan 16:13–14). Duhul ne dă putere făcând ca adevărul lui Dumnezeu să strălucească: „Să vă dea un duh de înțelepciune și de descoperire… ca să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeți nădejdea… nemărginita mărime a puterii Sale…” (Efeseni 1:17–19);„Să vă facă sa vă întăriți în putere, prin Duhul Lui… ca să puteți pricepe… dragostea lui Hristos”(Efeseni 3:16–18). Ne putem gândi la Duhul Sfânt ca la un „foc”, iar la adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu ca și la „lemnul de foc”. Fără lemn, fără combustibilul care să dea suport focului, acesta se va stinge.
2. Marea trimitere și promisiunea împuternicirii
Aflându-se în compania ucenicilor, Isus le-a poruncit să nu plece din Ierusalim: El nu avea de încredințat ucenicilor Săi nicio misiune mai importantă decât ca ei să aștepte coborârea Duhului Sfânt (promisiunea Tatălui). Isus știa că aceștia nu puteau face nimic eficient pentru Împărăția lui Dumnezeu până la venirea Duhului Sfânt.
Este important să observăm dinamica: „El le-a poruncit…, promisiunea Tatălui…, botezați cu Duhul Sfânt”. Acesta este și un exemplu al modului în care Dumnezeu acționează ca Sfântă Treime: există Un Dumnezeu care ființează veșnic în Trei Persoane, fapt țesut în însăși structura Noului Testament. Semnificația numirii acestei veniri, a umplerii și împuternicirii cu Duh Sfânt, drept „promisiunea Tatălui” este profundă.
Mai întâi, această denumire indică o așteptare plină de entuziasm, căci o „promisiune a Tatălui”nu poate aduce decât binecuvântare.
Apoi, ea sugerează că această promisiune este demnă de încredere, deoarece Tatăl nu ar face o promisiune pe care nu ar putea să o îndeplinească.
În final ea subliniază că această promisiune este destinată tuturor copiilor Săi, deoarece vine de la Dumnezeu, care este Tatăl nostru.
Deși observăm că Marea Trimitere este dată apostolilor pentru a fi „martori în Ierusalim, în Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului” (v. 8), totuși, din conținutul cărții Faptele apostolilor reiese clar că această trimitere este destinată tuturor credincioșilor. Spre exemplu, Faptele apostolilor 8:4: „Cei care erau împrăștiați [toți, cu excepția apostolilor, v. 2] propovăduiau cuvântul oriunde mergeau”.
Așadar, Isus Hristos face din Biserica Sa un popor al misiunii. Cuvântul latin „missio”înseamnă „trimis”. Misiunea și mărturia nu sunt doar un aspect al existenței noastre ca Biserică. Noi existăm pentru a fi martori și El promite că vom fi împuterniciți prin lucrarea pe care Duhul Sfânt o va face în noi „veți fi botezați cu Duhul Sfânt”(v. 5).
Când acest botez al Duhului a venit, observăm că nu s-a coborât doar peste apostoli, ci asupra fiecărui credincios (în acel moment, toți cei 120, v. 15). Acest fapt nu este deloc surprinzător dacă ne uităm cu atenție la Marea Trimitere. Toți cei care mărturisesc despre Hristos trebuie mai întâi „să primească putere prin Duhul Sfânt…” (v. 8). Așadar, dacă toți credincioșii sunt însărcinați să fie martori ai lui Hristos, atunci toți ar trebui să primească puterea Duhului Sfânt, iar faptul că Duhul Sfânt se coboară peste fiecare credincios (Faptele apostolilor, capitolul 2) dovedește că însărcinarea din Faptele apostolilor 1:6–8 a fost dată tuturor credincioșilor. Acest text ne arată că promisiunea trebuie primită prin credință, după modelul tuturor promisiunilor lui Dumnezeu din Biblie.
Referitor la botezul cu Duhul Sfânt, ideea de a fi botezați înseamnă a fi scufundați sau acoperiți de ceva; la fel cum Ioan boteza oamenii în apă tot așa, și acești ucenici urmau să fie „scufundați” în Duhul Sfânt. Poate fi mai util să descriem botezul cu Duhul Sfânt ca pe o stare, mai degrabă decât ca pe o experiență. Astfel, ar fi potrivit mai degrabă să întrebăm: „Ești botezat în Duhul Sfânt?” decât: „Ai fost botezat cu Duhul Sfânt?”
Aplicații
- La fel cum Marea Trimitere este adresată tuturor credincioșilor, promisiunea împuternicirii rămâne și în dreptul nostru astăzi, pentru a fi eficienți mărturisitori ai lui Hristos.
- Misiunea și mărturia nu sunt doar un aspect al existenței noastre ca Biserică. Noi existăm pentru a fi martori.
- Înțelegerea felului în care întreaga Scriptură ne îndreaptă către Isus ne va ajuta să aplicăm adevărurile Sale în diferite contexte de evanghelizare.
- Văzând promisiunile lui Dumnezeu care s-au împlinit deja in istoria Bisericii suntem chemați să participăm la această Mare Trimitere știind că Hristos este Cel care a promis că, prin noi, Evanghelia și Împărăția Sa vor ajunge până la marginile pământului.
Întrebări pentru discuții
- Ce înseamnă, pentru tine, așteptarea în contextul promisiunilor lui Dumnezeu?
- Cum poți aplica învățăturile lui Isus despre Scriptură, în misiunea ta de a fi un martor eficient?
- Cum percepi relația dintre puterea Duhului Sfânt și învățătura biblică în contextul evanghelizării?
- Cum te simți în legătură cu responsabilitatea de a fi martor al lui Isus în comunitatea ta și în lume?
autor: Marius Sabou, Centrul de Misiune și Evanghelizare din cadrul Comunității Bisericilor Creștine Baptiste Cluj
