Tema: Slujește-L pe Dumnezeu și când ești descurajat
Text biblic: Neemia 4:1–23
Verset cheie: Neemia 4:14
Ideea centrală: Neemia a ales să își continue slujirea și atunci când era descurajat de alţii. El a găsit soluţii și resurse spirituale și de organizare. Descurajarea a venit prin batjocura și atacurile vrăjmașilor, dar Neemia s-a bazat pe rugăciune, pe o muncă plină de zel, pe o bună organizare a activităţii și a apărării, a luptei, și pe cooperare între toți lucrătorii și militarii evrei, ca Numele Domnului să fie slăvit
Scopul lecției: Atunci când adversari din afara Bisericii te descurajează în lucrarea Domnului, ca să faci față apelează la resursele lui Neemia: rugăciune și perseverenţă, credință în Dumnezeu cel atotputernic. La fel ca Neemia, ar fi bine să avem o viziune dinamică asupra lucrării, continuitate în muncă, bună coordonare și bună cooperare în slujire și în apărarea slujirii de zvonuri neadevărate și de atacuri la persoană.
Explicații contextuale și exegetice
Neemia a ales să își continue slujirea chiar și atunci când era descurajat de alţii. El a găsit soluţii și resurse spirituale și de organizare, pentru asigurarea slujirii sale și pentru reconstruirea Ierusalimului. El a luat trei tipuri de măsuri generale împotriva motivelor de descurajare: rugăciune și acțiune energică, organizarea pazei, și cooperare extinsă.
Măsura 1: rugăciune și lucrare energică (1–6)
Să ne cunoaștem adversarii
Între cei gata să-i descurajeze pe Neemia și poporul din Ierusalim, se aflau trei adversari importanți, Sanbalat, Tobia și Gheșem. Sanbalat era din Horon, o cetate din Samaria, și era un lider samaritean, conducător local în imperiul persan. Se pare că numele său era Sinubalit și însemna: „zeul Sin a dat viață”. Tobia era și el un administrator persan, venit din poporul amonit, și asociat cu conducătorii evrei prin încuscrire – era căsătorit cu fiica lui Șecania, un lider iudeu, iar fiul său, Iehohanan, era ginerele lui Meshullam, alt lider iudeu. Alături de ei, era și Gheșem (sau Gașmu, un nume care însemna la origine „bucătar”). Gheșem era și el un conducător local persan, de neam arab, probabil de neam regesc, spun unii comentatori.
Descurajările au început prin batjocurile lui Sanbalat și Tobia. Ei au venit împreună în faţa cetăţii și le-au spus oamenilor, și lui Neemia, că nu vor fi în stare să construiască nimic. Ei i-au numit pe iudei „neputincioși” și nepricepuţi și le dispreţuiau munca spunând că dacă „o singură vulpe s-ar sprijini de zid, l-ar dărâma”. Ironiile celor împotrivitori apar din mânie și supărare că a început să se facă bine lucrul Domnului (4:1–3).
Primul răspuns: rugăciune și muncă harnică
Care este răspunsul lui Neemia și al poporului? Neemia se roagă lui Dumnezeu și Îi cere sprijinul. El vede bine ce se întâmplă. Apoi, el îi conduce pe oameni la lucru. În al treilea rând, poporul lucrează cu inimă (cu energie, cu zel) și construiesc jumătate din zid. Acestea (rugăciune, îndemn și lucru) sunt trei condiții importante ale succesului în slujire, atunci când ești ţinta dispreţului și descurajărilor. Privește la chemarea primită și la viziunea de ansamblu, discută cu Dumnezeu în rugăciune și mergi înainte.
Măsura 2: organizarea pazei și bazarea pe ajutorul lui Dumnezeu (7–15)
După ironii și batjocuri, pot veni amenințările și atacurile directe menite să distrugă și să oprească lucrarea, și să îi înlăture pe lucrători, uneori chiar fizic.
În 4:7 descoperim că echipa opozanţilor era mai mare decât cei trei conducători persani amintiţi. Ea includea mulţi arabi din împrejurimi, apoi pe locuitorii din Aon și Asdod, care s-au mâniat că Ierusalimul urma să fie rezidit și că va deveni mai important decât localităţile lor. Ei ameninţă că vor distruge zidul. Poporul iudeu începe să se plângă și simţea că nu mai putea zidi nimic în siguranță.
Ce era de făcut? Mai întâi observăm că Neemia se roagă. Apoi, în același timp, el pune și o strajă 24 din 24 ca locuitorii Ierusalimului să fie protejaţi. Rugăciunea și acţiunea merg mână în mână.
În plus, Neemia organizează o reţea de iudei și simpatizanți palestinieni care să spioneze și să îl anunțe oridecâte ori se planifica sau se pornea o expediţie de distrugere și crimă în Ierusalim, venită din satele și cetăţile vrăjmașilor. Versetul 12 spune că acești iudei au venit de 10 ori și l-au anunţat pe Neemia despre se pune la cale. Numărul 10 arată un număr mare de situații dificile, o colaborare perfectă și o anunțare foarte eficientă.
Neemia i-a înarmat apoi pe toţi locuitorii Ierusalimului, pe familii (v. 13) și i-a pus în spatele zidului și în secţiunile fortificate ca să apere reconstrucţia. Foarte pragmatic în toate acţiunile sale, Neemia îndeamnă poporul să nu se teamă și să se încreadă în Domnul, și să fie gata de luptă (v. 14). Deși El fusese doar un degustător regal care a ajuns guvernator civil, Neemia știe acum să organizeze populația ca un conducător militar experimentat. De la siguranţa mesei regale, din Persia, Neemia a ajuns conducătorul proiectului de reconstrucţie și liderul siguranţei naţionale din Iuda.
Organizarea omenească este importantă, dar acţiunea divină este decisivă. De aceea rugăciunea este importantă. Versetul 15 spune că oamenii au fost înștiinţaţi, dar „Dumnezeu le-a nimicit planul”.
Măsura 3: cooperare între constructori și militari, alertă (16–23)
În cele din urmă, s-a ajuns la soluția aceasta: jumătate din oamenii lui Neemia lucrau și jumătate păzeau zidul înarmaţi cu armură completă, grea (suliţe, scuturi, arcuri, platoșe). Conducătorii și strategii militari stăteau în spatele lor, veghind, gata să observe orice intrus sau neregulă, gata să conducă un răspuns militar rapid și eficace. Era o minune să îi vezi lucrând și, concomitent, fiind gata de luptă.
În ce îi privește pe lucrători, ei lucrau cu o mână, iar cu cealaltă purtau arma, și toţi aveau săbii la brâu (16–18, 21). Purtau armele chiar și când mergeau după apă (23). A fost pus la punct și un sistem de alarmă, sunatul cu trâmbiţa, care ne aduce aminte de vremea exodului, când poporul călătorea prin pustie condus de Moise. De asemenea, ne aduce aminte și de vorbirea în limbi, din 1 Corinteni 14:8, „Dacă trâmbița dă un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă?”. Trâmbițele lor dădeau un sunet clar, precis, ca să știe de unde vine primejdia.
Aplicaţii:
Atunci când se începe o lucrare bună în Biserică, nu este surprinzător să vezi că apar adversari. Diavolul nu se bucură de creșterea Împărăţiei lui Dumnezeu și agită persoanele asupra cărora are influenţă, ca să se împotrivească. Aici, în Neemia 4, vrăjmașii activi sunt în primul rând străinii. Ei sunt și lideri în administraţia imperială. Cine mai pot fi adversarii de astăzi ai misiunii? Uneori, ei pot fi cete de teroriști independenţi, partizani sau miliţii din diferite grupări politice sau religioase. Alteori, pot fi prezenți în în administraţia statului laic sau mai puţin laic, oameni împotrivitori aflați în poziții administrative importante. Adeseori, acești adversari pot fi chiar păcatele și ispitele noastre care vor să ne strice și să ne compromită viaţa și lucrarea. Deși s-ar putea să ne avântăm prea mult în spiritualizarea comparaţiei, acești dușmani ai lucrării ar putea include și apucăturile rele care ne intimidează – când le vedem la alţii și ne paralizează – când le observăm la noi înșine: minciuna, bârfa, răzbunările, imoralitatea, certurile în familii, părăsirea căminului, violenţa faţă de copii sau violenţa între soţi, băutura, jocurile de noroc, drogurile, tot felul de dependenţe.
Când ești confruntat cu asemenea batjocuri și atacuri, poţi fi descurajat. Deși este bine că faci ceea ce faci, lucrurile se mișcă încet, nu ai suficienţi colaboratori și, în schimb, apar mereu noi împotrivitori. Cum să lucrezi în asemenea situații fără să te descurajezi? Desigur, primul lucru este să știi dacă Dumnezeu te-a inspirat și te-a chemat la slujirea pe care o faci, fie în mod general (prin Scriptură și sugestii), fie în mod personal (prin încredinţare personală și chemarea creștinilor din Biserică).
Situaţia este și mai dificilă dacă ești lider și starea de spirit a celorlalţi din echipă depinde de tine. Desigur, într-o asemenea situaţie, răspunsul tău trebuie să fie unul hotărât și ferm, stabil. Putem învăţa de la Neemia multe lucruri. El a fost credincios în Dumnezeul cel atotputernic, a crezut în ceea ce face, i-a încurajat și pe ceilalţi, i-a organizat și ca muncă, dar și ca vigilenţă și pază.
Sugestii practice:
Dacă treci prin asemenea greutăţi sau îi vezi pe alţii trecând pe aici, fă un grup de susţinători în rugăciune ai lucrării. Încurajează-ţi colaboratorii. Gândește-te, cum s-ar putea organiza mai eficient munca ta și a celor care depind de tine. La fel, cum ai putea să asiguri paza Bisericii, a resurselor, a informaţiilor?
Când ești batjocorit pentru că ești creștin adu-ți aminte de armura creștinului din Efeseni 6. Pentru cap se recomandă coiful mântuirii care ne păzește gândurile de atacurile constatărilor depresive. La fel, și platoșa neprihănirii, ca să facem față atacurilor față inima și sentimentele noastre, precum și scutul credinței cu care se sting săgețile aprinse ale celor răi. Conform unor teologi, acestea sunt vorbele rele care pot fi azvârlite ca niște săgeți de foc împotriva noastră.
Întrebări pentru discuții
- Ce fel de atacuri la persoană pot întâlni creștinii pe parcursul vieţii lor de creștini? V-aţi întâlnit cu așa ceva? Cum aţi procedat?
- Cu ce fel de dușmani se pot întâlni creștinii din misiunile din ţările din lumea a treia? Cum îi putem ajuta?
- Ce fel de dușmani ameninţă viaţa și mărturia noastră creștină în societate? De ce fel de păcate trebuie să ne ferim?
- Care sunt ţintele finale ale celor ce se opun revitalizării Bisericii?
- Puteţi descrie tipul de pază pe care l-a asigurat Neemia?
- Cum pot fi îmbinate lucrarea creștină și paza împotriva adversarilor agresivi?
- Cum trebuie să se îmbine rugăciunea cu paza activă în lucrarea creștină?
- Ce asemănări vedeţi între armura creștinului din Efeseni 6 și armura lucrătorilor de la zidul Ierusalimului?
- Ce asemănări vedeţi între Psalmul 110:7, Judecători 7:1–7, și Neemia 4:13, 17? Ce credeţi că recomandă aceste texte biblice în legătură cu vigilenţa și lupta?
autor: Octavian D. Baban, păstor (obinfonet@gmail.com)
