Explicații studiu biblic 31 martie

Tema: Interpretarea Cuvântului lui Dumnezeu

Text biblic: Luca 24:13–35

Verset cheie: Luca 24:32

Ideea centrală: Interpretarea Cuvântului lui Dumnezeu este procesul prin care credinciosul descoperă însemnătatea a ceea ce a intenționat Dumnezeu să transmită prin autorii umani care au scris cărțile canonice. Printr-o exegeză profundă, printr-o explicare competentă și printr-o expunere clară, Cuvântul lui Dumnezeu trebuie însușit și împlinit.

Scopul lecției: Să ne ajute să înțelegem ce înseamnă interpretarea Cuvântului lui Dumnezeu și cum anume se face tranziția de la înțelegerea lui la împlinirea lui.


Introducere

Tema acestei lecții de studiu biblic este „interpretarea Cuvântului lui Dumnezeu”. Versetul 27 din textul nostru definește interpretarea Sfintei Scripturi: „și a început de la Moise și de la toți proorocii, și le-a tâlcuit în toate Scripturile, ce era cu privire la El. În termeni simpli, am putea spune că interpretarea implică transformarea a ceva ce este neclar sau neștiut în ceva clar și inteligibil. Vă invit să urmărim împreună trei pași prin care am putea rezuma ideea de interpretare a Sfintelor Scripturi. Acești pași îi putem urmări atât explicit, cât și implicit în textul citit.

Exegetarea

Interpretarea începe cu exegetarea. A exegeta înseamnă a studia în profunzime Cuvântul. La acest pas sunt câteva cerințe pe care aș dori să le menționez:

Curiozitatea – În mintea interpretului trebuie să existe o anumită curiozitate care să-i alimenteze dorința de a căuta mai profund și mai atent în textul ales pentru studiu. Implicit în textul nostru putem observa curiozitatea ucenicilor pentru Cuvânt, pentru că atunci când Isus a început să le prezinte tot ce era scris despre El, ei au stăruit să rămână cu ei.

Cunoașterea – Pentru a putea interpreta, trebuie să cunoaștem ce este scris. Isus îi numește pe cei doi „nepricepuți”, pentru că nu cunoșteau adevărul despre lucrarea lui Hristos.

Credința – Noi trebuie să ne apropiem de textul inspirat cu credință. Hristos afirmă: „când este vorba să credeți tot ce au spus proorocii…”.

Certitudinea – Scriptura trebuie să aducă în viața noastră siguranță. Observați că Domnul Isus îi numește pe ucenici „zăbavnici”, iar ei au fost într-o astfel de stare pentru că nu au studiat Cuvântul. Studiul profund al Scripturilor aduce în viața noastră siguranță.

Explicarea

În interpretarea Scripturilor este nevoie nu doar de exegeză, ci și de explicare. Și putem observa felul în care Domnul Isus le explică Scripturile celor doi ucenici. Aici sunt câteva aspecte de care trebuie să ținem cont:

Inițierea – Observați în versetul 27 expresia „toate Scripturile”. Aici avem o expresie care ne vorbește despre revelație. Iar ceea ce aș dori să subliniez aici este faptul că Dumnezeu a fost Cel care a luat inițiativa și S-a revelat pe Sine. Fără această revelație noi am fi rămas în întuneric. Așa că, atunci când explicăm Scriptura trebuie să ținem cont de acest aspect. Scriptura este revelația lui Dumnezeu, este Cartea prin care Dumnezeu ni S-a revelat.

Inspirația – Tot în versetul 27 avem expresia „Moise și toți prorocii”, o expresie prin care Domnul Isus face referire la Scripturile Vechiului Testament. Iar în Noul Testament găsim expresia potrivit căreia „toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu”. Expresia „insuflată de Dumnezeu”vine din grecescul „theopneustos”, care înseamnă literal „suflat de Dumnezeu”. Așadar, Scriptura este rezultatul suflării lui Dumnezeu. Când explicăm Scriptura, noi trebuie să ținem cont de acest aspect al inspirației și să căutăm să o explicăm cu acuratețe.

Ineranța – În versetul 26 Domnul Isus afirmă că „Hristosul trebuia să sufere…”. Cu alte cuvinte, tot ce a fost scris în Cuvânt, se va împlini. Când vorbim despre ineranța Scripturii, ea se referă la faptul că Scriptura în manuscrisele ei originale, nu afirmă nimic care să fie contrar adevărului. Altfel spus, Biblia spune întotdeauna adevărul și întotdeauna spune adevărul despre tot ce vorbește. Noi trebuie să ținem cont de faptul că Scriptura este adevărul absolut, pe care Dumnezeu a găsit cu cale să ni-l facă de cunoscut.

Expunerea

Dar în interpretarea Scripturilor este nevoie nu doar de exegetare și de explicare, ci și de expunerea adevărului Biblic. Iar aici sunt câteva adevăruri pe care aș vrea să le avem în vedere:

Scopul Scripturii – în versetul 26, Domnul Isus le spune ucenicilor că „Hristosul trebuia să sufere”. Această expresie ne arată că Scriptura întotdeauna are un scop. Iar noi atunci când vrem să interpretăm Scriptura trebuie să așezăm textul în contextul lui. Când interpretăm Cuvântul, trebuie să facem diferența între pasajele intenționale (pasaje care ne vorbesc specific despre un subiect)și cele tangențiale (pasaje care abordează subiectul doar tangențial). De asemenea, trebuie să ținem cont de faptul că pasajele decretive nu trebuie confundate cu cele descriptive. Ele trebuie interpretate distinct și specific. Iar textele clare au forța interpretării celor complicate. Așadar, când interpretăm Cuvântul pentru a-L expune, trebuie să ținem cont de scopul Scripturii.

Suficiența Scripturii – în versetul 27, Domnul Isus folosește expresia „toate Scripturile”. O expresie pe care o folosește și apostolul Pavel pentru a vorbi despre faptul că toată Scriptura „este de folos” – pentru că Scriptura este mai mult decât un corpus de adevăruri revelate, o colecție de cărți inspirate de Dumnezeu. Ea este vocea vie a lui Dumnezeu, iar Dumnezeu vorbește prin paginile ei. De aceea spune Pavel în 2 Timotei 3:17 că toată Scriptura este de folos pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună. Această afirmație ne asigură că Scripturile nu sunt doar moderat folositoare pentru omul lui Dumnezeu, ci complet suficiente pentru toate nevoile lui ca om al lui Dumnezeu. Scriptura este suficientă.

Standardul Scripturii – Domnul Isus vorbește în versetul 26 despre suferință și slavă. Subliniind prin aceasta că drumul spre slavă implică în același timp și suferința. În contextul general al Scripturii, putem observa acest adevăr peste tot. Dumnezeu are o chemare înaltă pentru toți cei ce vor să ajungă în slavă. Acest adevăr trebuie să-l avem mereu în vedere atunci când expunem Scriptura.

Supremația Scripturii – în final aș vrea să înțelegem că Scriptura este supremă, deoarece este cartea care ne vorbește despre Dumnezeu. Sau cartea în care El ni S-a făcut de cunoscut. În versetul 27 citim că „le-a tâlcuit în toate Scripturile ce era cu privire la El”. Scriptura este despre El. Și tot ce era cu privire la El, s-a împlinit. Au fost mai bine de 20 de profeții din Vechiul Testament, privitoare la evenimentele din preajma morții lui Hristos, scrise cu câteva sute de ani înainte de acest eveniment, și care s-au împlinit cu exactitate într-un interval de 24 de ore în ziua în care El a fost răstignit. Toate aceste detalii ne îndreaptă gândurile spre un Dumnezeu Suveran care a revelat mai dinainte tot ceea ce s-a întâmplat atunci când L-a trimis pe Isus să-i mântuiască pe oameni și apoi a avut grijă ca aceste lucruri să aibă loc cu adevărat.

Aplicații

  • Citește Scriptura într-un duh de reverență. Noi trebuie să fim mereu conștienți că Scriptura este cartea Dumnezeului Celui Viu. Scriptura este cartea care tronează și în discuția pe care Domnul Isus o poartă cu cei doi ucenici care mergeau spre Emaus și prin ea, Domnul Isus le cere supunere. Iar faptul că Scriptura este supremă față de orice altă carte ar trebui să aducă în viața noastră reverență.
  • Citește Scriptura într-un duh de rugăciune. Pentru a putea interpreta Scriptura, dincolo de orice reguli hermeneutice pe care le putem aplica, noi trebuie să cerem mereu lumină pentru a putea vedea adevărul revelat în Sfintele Scripturi. Și promisiunea lui Hristos este că Duhul „ne va călăuzi în tot adevărul”.

Întrebări pentru aprofundarea lecției:

  • Cât de înclinat ești să primești explicațiile altora cu privire la Scriptură fără a le cerceta tu însuți și fără a le trece prin filtrul propriului discernământ?
  • Care sunt „filtrele” prin care treci interpretările Scripturii pe care le auzi sau le citești?

autor: Ionuț Adrian Trufan, păstor, Biserica Creștină Baptistă „Harul” Arad


Revista Crestinul Azi