Tema: Când ni se pare că Dumnezeu este neputincios
Text biblic: 1 Samuel 4:1–5:12
Verset cheie: Ieremia 32:17
Ideea centrală: Uneori în viața de credință Dumnezeu pare neputincios datorită neascultării sau a limitării noastre.
Scopul lecției: Să învățăm să ne raportăm corect la Dumnezeu pentru a primi binecuvântarea și nu pedeapsa.
Cum este descrisă viața de credință în Sfânta Scriptură?
Viața de credință este descrisă în Sfânta Scriptură prin mai multe metafore:
• este o luptă (1 Timotei 6:12);
• este o alergare (Filipeni 2:16);
• este o umblare în relație cu Dumnezeu (2 Corinteni 5:6–7).
Credinciosul este chemat să umble cu Dumnezeu prin credință.
Ce este credința? Cum o definim?
Credința este acea virtute creștină care ne ajută să ne raportăm corect la realitățile vieții fizice printr-o înțelegere corectă a realităților invizibile. Creștinul (și nu numai) este conștient că viața este un ansamblu de trăiri, experiențe și realități care pot fi percepute cu simțurile noastre materiale (gust, miros, văz, auz, pipăit) și imateriale/spirituale. Credința ne ajută să acceptăm această realitate imaterială și să trăim în conformitate cu voia lui Dumnezeu (citește Evrei 11:6).
Umblarea prin credință este o încredere neclintită în Dumnezeu ca și Autor al vieții și ca Mântuitor al sufletului. Cu toate acestea, de multe ori omul are o percepție greșită cu privire la Dumnezeu; cu alte cuvinte, crede în cineva (un dumnezeu creat de propria imaginație), dar nu în Dumnezeul Scripturii.
Contextul
Pasajul acesta descrie un eveniment dramatic și tragic din istoria poporului Israel. Poporul se afla într-o perioadă de tranziție de la judecătorul și preotul Eli, la omul pe care Dumnezeu l-a chemat să păstorească și să judece pe Israel: Samuel. Astfel, chemarea lui Samuel a ajuns să fie cunoscută întregului Israel. Pe de altă parte, Eli era foarte bătrân (1 Samuel 2:22), cu probleme mari de vedere (1 Samuel 3:2) și pasiv la problemele și păcatele din familia sa. Biblia ne spune că el cunoștea foarte bine atitudinea păcătoasă a fiilor lui.
Care erau păcatele fiilor lui Eli?
Citește 1 Samuel 2:12–17 – necinstirea jertfelor;
Citește 1 Samuel 2:22 – curvia cu femeile de la cort.
În acest context al destrăbălării fiilor lui Eli și al pasivității lui față de această situație (citește 1 Samuel 2:29) Dumnezeu îl cheamă pe Samuel să preia sarcina de a conduce în supunere totală față de El pe poporul Israel. Eli ia cunoștință de acest fapt, iar apoi tot poporul ajunge să înțeleagă că un nou judecător a fost ales de Dumnezeu în locul lui Eli.
Evenimentele descrise în aceste pasaje din Scriptură vorbesc tocmai despre atotputernicia lui Dumnezeu și despre neputința și falimentul oamenilor.
Dumnezeu PARE neputincios, NU PENTRU CĂ AR FI neputincios, ci DATORITĂ păcatului omului care distorsionează imaginea autentică a Dumnezeului celui adevărat.
Astfel, sunt patru momente ale judecății lui Dumnezeu:
1. Dumnezeu judecă pe Israel (1 Samuel 4:1–11)
În istoria sa poporul Israel a fost judecat de Dumnezeu în repetate rânduri:
Care sunt motivele pentru care Dumnezeu promite în Scriptură că va judeca pe Israel?
Citește Levitic 26, Deuteronom 28.
Israel se afla în război cu filistenii, însă după prima confruntare evreii sunt zdrobiți de armatele filistenilor (v. 2), fiind un moment de smerire cumplită a poporului Israel în fața dușmanilor lor de moarte.
În v. 3 bătrânii lui Israel identifică CINE a permis aceasta (pentru ce ne-a lăsat Domnul să fim bătuți astăzi…?), dar nu înțeleg MOTIVUL corect al înfrângerii lor. Întrebarea lor este potrivită, însă soluția nu, astfel că poporul aduce chivotul legământului în mijlocul lor crezând că asta va aduce biruința în lupta cu vrăjmașii.
Când a mai procedat poporul Israel în felul acesta?
Niciodată Dumnezeu nu a poruncit ca poporul Israel să ducă chivotul împreună cu ei la luptă.
Ce semnifica chivotul legământului?
Chivotul legământului semnifica prezența lui Dumnezeu (citește Exodul 25:21–22).
Cu alte cuvinte, Israeliții recunoșteau că Dumnezeu a permis această înfrângere, însă în loc să se smerească și să-și recunoască starea, au încercat să-L manipuleze pe Dumnezeu după bunul lor plac. Chivotul reprezenta într-adevăr prezența lui Dumnezeu, dar fără Dumnezeu, chivotul nu avea nicio putere în sine, astfel că poporul Israel a înlocuit REVERENȚA față de Dumnezeu cu RESPECTUL FAȚĂ DE CHIVOT.
Din cauza dezinteresului lor față de poruncile lui Dumnezeu și din cauza falimentului lor în a înțelege motivul adevărat al înfrângerii lor, poporul Israel a ajuns să fie judecat de Dumnezeu.
Problema poporului Israel era că aveau o imagine distorsionată cu privire la Dumnezeu.
Cum Îl privesc oamenii astăzi pe Dumnezeu?
Dați exemple de moduri prin care oamenii se raportează greșit la Dumnezeu!
Unii oameni Îl consideră pe Dumnezeu ca un suporter care întotdeauna încurajează; alții Îl consideră un chelner – mereu în slujba ta, niciodată împotriva ta; alții ca un tiran, mereu aspru și poruncitor.
Dumnezeu își judecă poporul pentru că au încercat să-L manipuleze, forțându-L să facă ce doresc ei. Se comportă ca și când problema nu ar fi în răzvrătirea lor, ci în neimplicarea Lui.
La finalul bătăliei, armata evreilor este măcelărită, fiii lui Eli, Hofni și Fineas, sunt uciși, iar chivotul Domnului este luat de filisteni.
2. Dumnezeu îl judecă pe Eli (1 Samuel 4:12–22)
În punctul culminant al acestor evenimente Scriptura prezintă judecata lui Dumnezeu asupra casei lui Eli. Hofni și Fineas, pseudo-preoții lui Israel sunt uciși. Ulterior Eli, aflând vestea despre moartea fiilor lui precum și cea despre pierderea chivotului, își pierde echilibrul, cade și își frânge gâtul.
Acest eveniment a fost prezis de Dumnezeu ca judecată față de casa lui Eli datorită compromisului său (1 Samuel 3:13–14). Eli s-a făcut vinovat de păcatul fiilor săi, pentru că nu i-a oprit din trăirea lor păcătoasă. Era responsabilitatea lui ca judecător și preot să pună capăt vieții lor destrăbălate. În schimb, tot ceea ce Eli a făcut a fost să-i mustre superficial. Mustrarea nu a fost doar insuficientă, ci chiar considerată un compromis, deoarece responsabilitatea sa ca tată și conducător era mai mult decât o simplă mustrare.
Dumnezeu a considerat atitudinea lui Eli compromițătoare și chiar în cârdășie cu păcatul fiilor lui. Eli își mustră fiii deoarece într-o anumită măsură știe că atitudinea fiilor săi este nepotrivită, dar nu este gata să fie consacrat lui Dumnezeu împotrivindu-se păcatului, iar această atitudine Dumnezeu o consideră necinste față de El. De aceea, în 1 Samuel 2:29, 33 Dumnezeu îi spune lui Eli că doar un moștenitor al casei sale va rămânea în viață: I-Cabod (nu mai e slavă). Dumnezeu îl judecă pe Eli pentru că A ÎNGĂDUIT PĂCATUL în casa sa.
3. Dumnezeu îl judecă pe Dagon (1 Samuel 5:1–5)
Unde mai este menționat zeul filistenilor Dagon?
Victoria filistenilor avea să fie răzbunarea zeului Dagon asupra morții pricinuite de Samson în numele Dumnezeului lui Israel. Dagon era zeul reprezentativ al filistenilor. Punerea chivotului în templul lui Dagon era un act al triumfului lui Dagon asupra Dumnezeului lui Israel.
Ducerea chivotului părea a fi o dovadă a neputinței lui Dumnezeu, dar de fapt, Dumnezeu îl judeca pe Israel și în același timp, îi pedepsea pe filisteni.
1 Samuel 5:4–5 arată ridicolul situației. Statuia inanimată a lui Dagon se închina înaintea chivotului, de aceea, Dagon are nevoie să fie ridicat de la pământ din starea de umilire.
La fel ca în Exodul 12:12 când Dumnezeu a făcut judecata zeilor Egiptului, Dumnezeu face judecata zeului filistenilor, astfel, Dumnezeu își arată nu doar superioritatea, ci și autoritatea. El este singurul Dumnezeu adevărat: Domnul domnilor și Împăratul împăraților.
4. Dumnezeu îi judecă pe filisteni (1 Samuel 5:6–12)
Care sunt cele 5 cetăți importante ale filistenilor?
Cum i-a judecat Dumnezeu pe filisteni pentru că au adus chivotul în cetățile lor?
Biblia ne descrie faptul că prezența chivotului în cetățile filistenilor a însemnat apăsare, groază, moarte și boală. Mâna lui Dumnezeu apăsa cu putere și cetățile erau cuprinse de o groază de moarte.
Astfel, un popor idolatru ajunge să fie îngrozit de puterea și prezența lui Dumnezeu, încât ceea ce părea a fi neputința lui Dumnezeu în a-și binecuvânta poporul, a însemnat groază și moarte pentru filistenii idolatrii. Din această cauză filistenii plimbă chivotul în 3 din cele 5 cetăți ale conducătorilor filisteni, iar fiecare cetate ajunge să simtă mâna puternică a Dumnezeului adevărat.
Victoria aparentă a filistenilor și umilirea israeliților precum și a Dumnezeului lor, a devenit un blestem și o pricină de moarte. Simbolul victoriei lor (chivotul în casa zeului Dagon) avea să devină simbolul pierzării lor.
Toate scenele derulate arată lipsa de ASCULTARE, de RESPECT și de SMERENIE cu care oamenii s-au apropiat de Dumnezeu.
Aplicații:
De ce este important acest pasaj din Scriptură pentru mine?
- Dumnezeu nu este niciodată neputincios. El pare a fi fără putere atunci când păcatul nostru distorsionează imaginea biblică a Dumnezeului adevărat. Noi vedem distorsionat, parțial, încețoșat ceea ce El vede în profunzime și în ansamblu.
- Învățăm din atitudinea israeliților că Dumnezeu nu este slujitorul nostru, ci este Domnul nostru. Noi am fost creați pentru El și noi nu Îl putem manipula pe Dumnezeu după bunul nostru plac. Rugăciunea are putere atunci când inima este neprihănită și smerită.
- Simbolurile au o însemnătate și pot reprezenta aspecte frumoase ale vieții de credință. Cu toate acestea, singurul care merită reverența, respectul și închinarea noastră este Dumnezeu. Nu fă din simbolurile din jurul tău idoli.
- A nu te împotrivi până la sânge față de păcat, așa cum spune în Evrei 12:4 (dedicați, pe deplin) echivalează cu a nu te împotrivi deloc. Lui Dumnezeu nu-I plac oamenii jumătăților de măsură. Lupta cu păcatul este reală și trebuie să fie deplină în viața fiecărui credincios. Prietenia, legătura de rudenie, statutul unei persoane nu trebuie să ne oprească în a lua atitudine față de păcat, cu atât mai mult atunci când suntem într-o poziție de autoritate.
- Folosește încercările și problemele fizice din viața ta și a celor de lângă tine ca să vestești Evanghelia. Vorbește-le celor aflați în groaza și durerea morții despre dragostea și mântuirea lui Dumnezeu.
- Nu uita, Dumnezeu cinstește pe cei ce-L cinstesc, dar disprețuiește pe cei ce-L disprețuiesc.
Întrebări pentru discuții
- Care crezi că a fost motivul pentru care Israelul a fost înfrânt de filisteni? Sunt în textul Scripturii indicii către un alt răspuns decât cel dat în acest ghid?
- Care este legătura dintre mențiunea din 1 Samuel 4:1 (Chemarea lui Samuel a ajuns la cunoștința întregului Israel) și înfrângerea Israelului? Este vreuna?
- Care este atitudinea potrivită atunci când ești în prezența lui Dumnezeu (la închinare)? Apăsat? Posomorât? Bucuros/vesel?
- Ești de acord cu expresia: „o împotrivire pe jumătate față de păcat este de fapt o acceptare a păcatului”?
- În ce circumstanțe mustrarea este o dovadă de împotrivire față de păcat? Trebuie uneori să facem mai mult?
- Cum răspunzi unui creștin ortodox care afirmă că el nu se închină la icoane, ci doar își exprimă reverența și aprecierea față de Cel pe care Îl reprezintă acea icoană? Se poate așa ceva sau nu? Argumentați!
autor: Andrei Mirăuțe, păstor, Biserica Creștină Baptistă din Șofronea, Arad;
e-mail: andreimiraute@gmail.com
