Tema: Integritatea Cuvântului lui Dumnezeu
Text biblic: Deuteronom 4:1–9
Verset cheie: Apocalipsa 22:18, 19
Ideea centrală: Cuvântul lui Dumnezeu fiind infailibil și inerant este și vrednic de încredere, oferind binecuvântări prezente și viitoare.
Scopul lecției:
Să ne ajute să înțelegem că, fiind infailibil şi inerant, Cuvântul lui Dumnezeu este întru totul vrednic de încredere.
Explicații contextuale și exegetice
Primul cuvânt din acest pasaj face conexiunea cu pasajul precedent, în care Moise face o recapitulare istorică a trecutului. Ceea ce s-a întâmplat era deja trecut, dar prezentul este afectat și justifică intensificarea apelului care urmează. Al doilea mod în care poate fi dedusă această intensificare este modul imperativ al verbului: „Ascultă!” Apelul constă în împlinirea „legilor și a poruncilor” iar scopul era viața și binecuvântarea intrării în Țara Promisă. Aceste două beneficii erau direct legate de ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu.
Cuvântarea lui Moise a fost comparată cu modul în care se încheiau tratatele de suzeranitate. Regele mai mare și mai puternic avea cuvântul cel mai greu de spus. Când Israelul a intrat în legământ cu Dumnezeu, ei trebuiau să știe că El are cuvântul plin de autoritate și fără greș. Astfel, și ei și noi suntem chemați să acceptăm cuvântul lui Dumnezeu în întregime, fără a scoate și fără a adăuga nimic la ceea ce a spus Dumnezeu. Aceasta este de fapt ideea esențială a integrității Cuvântului revelat, care trebuie înțeles și urmat în totul, fără „îmbunătățiri” externe și fără omisiuni (4:2). Versetele de aur confirmă această integritate, arătând care sunt riscurile extreme ale încercărilor de „a scoate” sau de „a adăuga” ceva la cuvântul revelat (Apocalipsa 22:18–19). Adăugarea la cuvânt implică reacția divină prin aducerea urgiei asupra celui care face aceasta, iar omiterea aduce de asemenea o altă reacție divină care implică „scoaterea dreptului la pomul vieții”. Deși aceste versete, în contextul imediat se referă la cartea din care fac parte (Apocalipsa) prezența lor la finalul Scripturii poate fi văzută ca un avertisment mai cuprinzător, o referire la întreaga revelație scrisă. Cuvântul lui Dumnezeu poartă pecetea autorității divine, reprezentând natura desăvârșită și voia sfântă a Celui care a rostit acel cuvânt.
Două versete din acest pasaj ilustrează consecința ascultării sau a neascultării de Cuvântul lui Dumnezeu (4:3–4). Cei care au nesocotit Cuvântul au fost nimiciți, iar cei care l-au ascultat erau în viață. Așadar experiențele istoriei confirmă nevoia împlinirii Cuvântului.
Expresia repetată în acesta pasaj este „legile și poruncile”, reprezentând ceea ce primise poporul și continua să primească prin descoperire dumnezeiască, dată atunci lui Moise. Este accentuată proveniența și autoritatea divină a acestora, prin faptul că Moise precizează despre ele că sunt după „cum mi-a poruncit Domnul, Dumnezeul meu” (4:5). De două ori în acest pasaj se menționează legătura directă între ascultarea de Cuvânt și promisiunea de a stăpâni Țara Promisă (4:1, 5).
Binecuvântările care sunt dăruite celor care ascultă de Cuvânt nu se limitează la beneficii proprii, ci includ și impactul pe care aceștia îl au asupra celor din jur. Astfel, Israelul în urma împlinirii Cuvântului, urma să beneficieze de „înțelepciune și pricepere”. Într-adevăr, nu este doar o abilitate care oferă direcție morală și spirituală poporului lui Dumnezeu, ci are în el și potențialul unei reputații și mărturii față de cei din jur. E adevărat că lumea contemporană nu apreciază așa cum ar trebui valoarea morală și spirituală a Cuvântului lui Dumnezeu, dar aceasta este reacția de așteptat, atitudinea normală, iar poporul lui Dumnezeu are responsabilitatea de a fi credincios acestui Cuvânt.
Adevărata înțelepciune și pricepere în existența umană vine prin ascultarea Cuvântului și prezența valorilor morale și spirituale ale Cuvântului în caracterul și trăirea celor credincioși. Tocmai de aceea, versetele 7 și 8 folosesc întrebări retorice cu răspuns evident. Nu mai există niciun alt popor atât de înțelept ca și poporul lui Dumnezeu. Desigur, acest adevăr nu este o afirmație de superioritate a noastră față de ceilalți, pentru că tot ceea ce suntem se datorează Cuvântului. În același timp trebuie să prețuim aspectele morale, drepte, pe care le recunoaștem în ceea ce a spus Dumnezeu.
Ultimul verset este o accentuare a responsabilității poporului lui Dumnezeu față de Cuvântul Său. Avem două imperative („ia seama și veghează”) care semnalează tocmai acest aspect. Responsabilitatea este personală („asupra sufletului tău”) și completă („în toate zilele vieții tale”). Aspectul prezent este de a ne reaminti permanent conținutul și direcția pe care le avem în cuvânt. Iar aspectul viitor are de-a face cu transmiterea cu credincioșie a acestui cuvânt către generațiile următoare: „fă-le cunoscut copiilor tăi și copiilor copiilor tăi”.
Aplicații
- Experiențele trecutului ar trebui să ne conducă și mai mult spre necesitatea ascultării de Cuvântul lui Dumnezeu. Această ascultare nu este opțională ci este poruncită.
- Este necesară atenție deosebită în felul în care ne raportăm la Scripturi. Nu putem ignora ceva din ceea ce este scris doar pentru că nu ne place sau pentru că nu înțelegem ceva. Nu avem voie să adăugăm ceva, nu suntem în poziția de a sugera „îmbunătățiri” la Scriptură. Încălcarea acestor principii aduce consecințe grave. Cuvântul lui Dumnezeu poartă pecetea autorității Celui care l-a rostit.
- Viața și binecuvântarea noastră depind de conformarea noastră în totul față de Cuvântul scris. Nu putem avea împlinire pe altă cale.
- Experiențele poporului lui Dumnezeu din Scriptură precum și experiențele noastre proprii confirmă faptul că ascultarea sau neascultarea de Scripturi are consecințe pe măsură.
- Binele și răul, valorile morale în general, nu sunt definite de societate, ci de Cuvântul lui Dumnezeu. Societatea ar trebui să recunoască aspectele etice ale Cuvântului văzându-le în trăirea noastră.
- Avem responsabilitate prezentă față de valorile biblice prin trăirea lor dar și responsabilitate față de viitor prin transmiterea acestor valori în generațiile care vin după noi.
Întrebări pentru discuții
- Cunoașteți o situație concretă din trecut în care împlinirea Cuvântului să aibă beneficii binecuvântate? Cunoașteți o situație opusă, în care neconformarea la cuvânt să aibă urmări?
- Ați observat tendința de a ignora o învățătură explicită a Cuvântului lui Dumnezeu? Sau ați observat vreo încercare de a introduce o altă învățătură, care nu este prezentată în Scripturi, cu pretenție de autoritate?
- În ce aspecte se observă încercarea de a defini binele și răul moral, în societatea contemporană, în contradicție cu ceea ce spune Scriptura?
- Cum putem noi transmite valorile Cuvântului Sfânt către generațiile care urmează, în Biserică și în familie?
autor: Gelu Păcurar, păstor, Biserica Creștină Baptistă Arad-Șega; gelupacurar@gmail.com
