Mărturie prin Duhul Sfânt
Text: Faptele Apostolilor 6:8-15, 7:54-60
Versetul cheie: Dar Ștefan, plin de Duhul Sfânt, și-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu și pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu. Faptele Apostolilor 7:55
Ideea centrală: Un creștin plin de prezența Duhului Sfânt va fi echipat cu tot ce are nevoie pentru a-L mărturisi pe Cristos în orice condiții.
Scopul lecției: Să înțelegem că puterea de a mărturisi pe Cristos, mai ales în condiții ostile, vine doar de la Duhul Sfânt.
INTRODUCERE
Este mare bucurie în cer și pe pământ atunci când un păcătos se întoarce la Dumnezeu prin lucrarea harului salvator. Dar viața lui de credință este atunci abia la început. Ucenicia înseamnă o umblare de o viață cu Dumnezeu, iar aceasta implică, pe de o parte, cultivarea unui caracter cristic și trăirea unei vieți de închinare prin puterea Duhului Sfânt. Pe de altă parte, implică împlinirea Marii Trimiteri prin răspândirea Evangheliei la orice făptură, prin puterea Duhului Sfânt. Cele două texte de studiu (Faptele Apostolilor 6:8-15, 7:54-60) ne prezintă viața unui creștin model, Ștefan, care a ajuns să plătească cu prețul vieții mărturisirea lui Cristos.
EXPLICAȚII
1. Plinătatea Duhului Sfânt este cheia mărturisirii lui Cristos în viața lui Ștefan (Faptele Apostolilor 6:8)
Ștefan este unul din cei șapte diaconi aleși de Biserica primară pentru slujire (Faptele Apostolilor 6:5). Numele său indică faptul că era un iudeu vorbitor de limbă greacă. În acea perioadă de expansiune a Bisericii observăm, pe de o parte, că mărturia creștină a ajuns cu repeziciune și la alte etnii. Pe de altă parte, remarcăm efortul Bisericii timpurii de a răspunde tuturor nevoilor membrilor săi (vezi soluționarea conflictului apărut între evreii care vorbeau evreiește și cei care vorbeau grecește, Faptele Apostolilor 6:1-4).
Calitățile de bază ale lui Ștefan pentru mărturisire sunt „harul” și „puterea” de la Duhul Sfânt. La acestea se adăugă puterea de a săvârși „minuni și semne mari”prin puterea Duhului (Faptele Apostolilor 6:8). Expresia „plin de har și de putere” arată că Ștefan era înzestrat cu har divin și cu putere spirituală. „Harul” este favoarea nemeritată a lui Dumnezeu care l-a împuternicit pe Ștefan să își îndeplinească lucrarea în mod eficient. Iar „puterea” este, cel mai probabil, puterea Duhului Sfânt. Ea indică spre promisiunea lui Isus făcută ucenicilor în Faptele Apostolilor 1:8: „Voi veți primi o putere când se va coborî Duhul Sfânt peste voi și-mi veți martori… până la marginile pământului”.
Ștefan a fost ales inițial de Biserica primară pentru o slujire practică: distribuirea ajutoarelor către văduve. Credincioșia lui în lucruri aparent mărunte, l-a condus spre oportunități mai mari de slujire, iar Dumnezeu l-a folosit într-un mod remarcabil. Capacitatea lui Ștefan de a săvârși „minuni și semne mari”amintește de lucrarea apostolilor, așa cum este descrisă în Faptele Apostolilor 2:43 și 5:12. Aceste acte miraculoase au avut rolul de a confirma natura divină a mesajului și slujirii sale, demonstrând că Dumnezeu lucra prin el, ceea ce se aliniază tiparului biblic conform căruia semnele și minunile însoțesc adesea proclamarea Evangheliei, pentru a-i confirma veridicitatea (Marcu 16:20).
Cu toate acestea, trebuie să facem distincție între perioada în care a luat naștere creștinismul și Biserica primară, un eveniment unic în istoria omenirii, și perioada harului ce a urmat acesteia. Este adevărat că „Dumnezeu este Același ieri, azi și în veci” (cf. Evrei 13:8) și, cu siguranță, El poate face prin slujitorii Săi aceleași semne și minuni ca în vremea apostolilor, dar în zilele noastre nu este modul Său obișnuit de a mai însoți proclamarea evangheliei. Ce mare lucru este să credem în Dumnezeu și în lucrarea Domnului Isus Cristos, fără a alerga după lucrări miraculoase și după trăiri extatice. Pe de altă parte, când Dumnezeu decide să lucreze și prin astfel de experiențe extraordinare, este bine să le apreciem valoarea și să Îi mulțumim. Poate cel mai important aspect privind capacitatea lui Ștefan de a săvârși minuni și semne este faptul că aceasta nu provenea din puterea sa proprie, ci din împuternicirea oferită de Duhul Sfânt. Credincioșii de astăzi sunt chemați, în mod similar, să se bazeze pe Duhul Sfânt pentru putere și călăuzire în slujirea lor.
O primă învățătură care se desprinde din acest pasaj indică spre identitatea celui care mărturisește pe Cristos. Un astfel de om trebuie să fi avut el însuși, mai întâi, parte de harul mântuitor printr-o întâlnire personală și transformatoare cu Mântuitorul Isus Cristos. Apoi, să aibă har și puterea Duhului Sfânt în vorbire și în fapte, chiar dacă în vremurile noastreminunile și semnelepot fi înțelese diferit.
Apoi, combinarea harului și a puterii Duhului Sfânt, care stă la baza mărturisirii, subliniază importanța caracterului și a tăriei spirituale într-o slujire eficientă. Creștinii sunt chemați să cultive ambele dimensiuni în umblarea lor cu Dumnezeu.
2. Mărturisirea lui Ștefan prin puterea Duhului depășește zidurile sinagogii, stârnește împotrivire și atrage prigoana
a) Cine erau oponenții lui Ștefan
Oponenții lui Ștefan făceau partea din „sinagoga izbăviților”. Această sinagogă era alcătuită, probabil, din evrei care fuseseră cândva sclavi, dar care își dobândiseră libertatea. Acești oameni puteau manifesta un zel deosebit față de Legea mozaică, motivați de dorința de a-și păstra identitatea și moștenirea religioasă. Este vorba de cirineni, alexandrini, iudei din Cilicia și din Asia. Cirene era un oraș din Africa de Nord, iar Alexandria un important centru urban din Egipt, ambele având comunități evreiești numeroase și propriile sinagogi. Cilicia și Asia erau regiuni situate în teritoriul Turciei de astăzi. Referirea la acestea sugerează că sinagoga era un loc de întâlnire pentru evreii eleniști, vorbitori de limbă greacă și influențați într-o măsură mai mare de cultura greacă. Această combinație culturală putea conduce la tensiuni cu evreii de orientare ebraică, care erau mai atașați de tradițiile stricte ale iudaismului mozaic.
Atitudinea acestui grup de oameni indică opoziția față de mișcarea creștină timpurie, opoziție frecvent întâlnită pe măsură ce apostolii și colaboratorii lor răspândeau mesajul despre Isus. Rezistența provenea adesea din partea liderilor iudei, care se simțeau amenințați de noile învățături ce contestau interpretările tradiționale ale Legii și practicile iudaice consacrate.
b) Oponenții lui Ștefan nu au putut să înfrunte înțelepciunea și puterea Duhului care era peste el.
Ștefan nu a dat înapoi din fața opozanților săi, ci, plin de curaj, a intrat într-un dialog teologic cu ei, folosind adevărul și înțelepciunea divină. Faptul că ei nu au putut să îi stea împotrivă, dovedește puterea superioară a Duhului lui Dumnezeu și înțelepciunea Lui care se manifestă în mărturisire, în comparație cu înțelepciunea umană.
Când oponenții lui Ștefan au văzut că nu îi pot sta împotrivă, au apelat la mijloace mârșave. Ei au adus martori mincinoși care să îl acuze pe Ștefan de „hulă împotriva lui Moise și a lui Dumnezeu”. Iar hula aceasta îl blama pe Mântuitorul Însuși („…l-am auzit zicând (pe Ștefan) că acest Isus din Nazaret va dărâma locașul acesta și va schimba obiceiurile pe care ni le-a dat Moise”). Acest lucru a dus la întărâtarea întregului auditoriu, oameni simpli, bătrâni și cărturari și astfel ajunge să îl mărturisească pe Cristos în fața Sinedriului.
3. Ștefan alege să apere evanghelia cu prețul vieții și intră într-un dialog teologic
Răspunsul lui Ștefan este remarcabil. Ca un adevărat apologet, el pornește de la acuzațiile ce i se aduc și își construiește un argument solid în favoarea evangheliei care aduce mântuire de păcate prin lucrarea sacrificială de la cruce. Argumentul se bazează tocmai pe istoria poporului ales de Dumnezeu de la formarea lui și până atunci, începând cu Avraam și terminând cu răstignirea lui Cristos (Faptele Apostolilor 7:2-50). Discursul său se încheie cu cuvinte foarte dure prin care Ștefan își acuză interlocutorii de uciderea „Celui Neprihănit” (Isus Cristos) și de faptul că se împotrivesc Duhului Sfânt (Faptele Apostolilor 7:51-53). Ba mai mult, prin expresiile „oameni tari la cerbice” și „netăiați împrejur cu inima și cu urechile”, el descrie o atitudine spirituală de încăpățânare, nesupunere și refuz de a asculta de Dumnezeu. Aceasta semnifică o inimă împietrită și urechi închise față de adevărul divin, indicând lipsa unei schimbări interioare autentice, în ciuda apartenenței exterioare la un popor religios. Ura auditoriului ajunge la cote maxime: „Când au auzit ei aceste vorbe, îi tăia pe inimă și scrâșneau din dinți împotriva lui” și nu mai are stăvilar.
În această situație, Ștefan își asumă complet situația în care se află, știind clar că mărturisirea aceasta îl poate costa viața. Cu toate acestea, este gata să meargă până la capăt în a-și sluji Domnul, iar proclamarea evangheliei devine pentru el mai importantă decât viața însăși. Chiar dacă, pe moment, uciderea lui a părut o victorie a oponenților, știm că martirajul său a condus pe mulți oameni spre Cristos, pe unii în mod direct, pe alții prin cea mai amplă lucrare de evanghelizare și misiune făcută de vreun apostol și anume de către apostolul neamurilor, Pavel.
Experiența lui Ștefan arată că urmarea și mărturisirea lui Cristos poate atrage opoziție și persecuție, până acolo încât chiar viața să fie pusă în pericol. Credincioșii sunt chemați să rămână statornici în credință, chiar în contexte ostile, apărând evanghelia prin înțelepciune și puterea Duhului Sfânt, care este superioară oricărei înțelepciuni omenești.
4. Plinătatea Duhului Sfânt îi face parte lui Ștefan de experiența cerului deschis
Ștefan a trăit o viață prin puterea Duhului, a mărturisit pe Cristos prin puterea Duhului, iar acum stă în fața morții „plin de Duhul Sfânt”. Experiența cerului deschis devine ea însăși o mărturie cu totul specială pentru cei care au avut „urechi deschise”. Cu siguranță, convertirea de mai târziu a lui Saul a fost și rezultatul acestei mărturii.
Expresia „văd cerurile deschise” (Faptele Apostolilor 7:56) simbolizează revelația și aprobarea divină, viziune similară cu cele ale profeților precum Ezechiel (Ezechiel 1:1) și Isaia (Isaia 6:1). Această imagine indică o comunicare directă cu Dumnezeu, dar și accesibilitatea prezenței Lui prin Isus Cristos care sparge bariera dintre sfera divină și cea umană. Ștefan îl vede în ceruri pe Isus Cel glorificat. Titlul „Fiul Omului” este profund ancorat în literatura apocaliptică iudaică, în special în Daniel 7:13-14, unde este descrisă o figură mesianică înzestrată cu autoritate și glorie. Isus a folosit frecvent acest titlu pentru Sine, subliniind atât umanitatea Sa, cât și autoritatea Sa divină. Viziunea lui Ștefan confirmă identitatea lui Isus și poziția Sa înălțată, întărind credința primilor creștini în Isus ca Mesia. Poziția lui Isus, stând „în picioare”, „la dreapta lui Dumnezeu”, reprezintă o poziție de putere și onoare (vezi Psalmul 110:1), dar indică și rolul Său activ ca mijlocitor pentru Ștefan, precum și pregătirea pentru a-l primi pe Ștefan în glorie.
CONCLUZII
Chiar și martirajul este o formă de mărturisire a lui Cristos. În cele mai grele momente de prigoană, Dumnezeu nu își abandonează slujitorii, ci deschide cerurile și îi întărește pentru a putea răbda cele mai cumplite chinuri. Speranța că viața de credință se va sfârși în prezența Lui Dumnezeu, în gloria Sa, umple inima celui care îl mărturisește pe Cristos. Și aceasta este lucrarea Duhului Sfânt.
APLICAȚII
1. Identitatea celui care mărturisește pe Cristos trebuie să combine harul și puterea Duhului Sfânt în cuvinte și fapte.
2. Mărturisirea lui Cristos poate atrage opoziție și persecuție. Credincioșii sunt chemați să rămână statornici în credință, chiar în contexte ostile, apărând Evanghelia prin înțelepciune și puterea Duhului Sfânt.
3. Dumnezeu nu își abandonează slujitorii, ci deschide cerurile în cele mai grele momente de slujire.
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII
1. Sunt credința mea, dedicarea mea, prezența harului și umplerea cu Duhul Sfânt așa de mari încât să fiu gata să-mi asum riscul de a-mi pierde chiar viața pentru a-L mărturisi pe Cristos?
2. Cât de bine sunt echipat pentru a face față unui dialog sau chiar unei dispute teologice? Ce aș putea să fac pentru a fi cât mai bine pregătit pentru așa ceva?
3. Descrieți în ce moduri se manifestă puterea Duhului Sfânt în mărturisire.
4. Împărtășiți experiențe în care frați de ai noștri L-au mărturisit pe Cristos în condiții de prigoană, asumându-și orice risc, și modul în care și-au sfârșit aceștia viața.
Samuel Oprișanu , pastor, Biserica Baptistă, Teliu, Brașov
