Trimis de Duhul Sfânt
Text: Faptele Apostolilor 13:1-12
Versetul cheie: Și cum vor propovădui, dacă nu sunt trimiși? După cum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!” (Romani 10:15)
Ideea centrală: Călăuzirea Duhului Sfânt trebuie căutată și urmată întotdeauna când Biserica sau credincioșii caută să facă lucrarea de misiune în vederea câștigării de suflete.
Scopul lecției: Să ne ajute să înțelegem că Duhul Sfânt răspunde nevoii noastre de-a înțelege când, unde și cum ar trebui să facem lucrarea de misiune ca Dumnezeu să fie onorat.
INTRODUCERE
Lucrarea măreață de răspândire a evangheliei pornită în Ierusalim, continuă în Samaria și apoi mai departe în Antiohia Siriei. Martirajul lui Ștefan contribuie la împrăștierea credincioșilor și la răspândirea evangheliei. Credincioșii din Antiohia au nevoie de sprijin, și dacă în Ierusalim slujesc cu eficiență apostolii Petru și Iacov, în Antiohia este trimis Barnaba, unul dintre cei șapte bărbați aleși de biserica din Ierusalim și confirmat ca om plin de Duhul Sfânt. El ia inițiativa să-l caute pe apostolul Pavel, împreună cu care, după întoarcerea din Tars, va începe slujirea în biserica din Antiohia.
Capitolul 13 marchează începutul primei călătorii misionare a apostolului Pavel și prezintă felul în care Dumnezeu cheamă, călăuzește și lucrează prin Biserică și misionari în lucrarea de misiune. Chemarea lui Dumnezeu pentru Saul este una clară încă de la început: „dar Domnul i-a zis: du-te, căci el este un vas pe care l-am ales ca să ducă Numele Meu înaintea neamurilor, înaintea împăraților și înaintea fiilor lui Israel” (Faptele Apostolilor 9:15), de aceea în capitolul 13 găsim tocmai prezentarea lucrării pe care Dumnezeu o va face prin acest vas ales să ducă Numele Domnului.
Este încă o dată evident și în capitolul acesta, ca de altfel în întreaga carte, că lucrarea de misiune și de răspândire a evangheliei, de plantare de biserici, precum și folosirea misionarilor, este împlinită după un plan bine știut și stabilit de Dumnezeu. El, prin Duhul Sfânt, controlează toate lucrurile și totul se întâmplă cum a hotărât El, sub atenta Sa coordonare și cu garanția puterii Sale. Astfel, pentru o slujire misionară sau pentru o implicare cu îndrăzneală și putere în lucrarea lui Dumnezeu trebuie să fii trimis de Duhul Sfânt.
Cum putem înțelege clar că Duhul Sfânt este cel care trimite în lucrare și cum putem ști dacă cei ce merg în lucrare sunt trimiși de Duhul Sfânt? Vom analiza, în cele ce urmează, pasajul biblic ca să observăm cum sunt cei trimiși de Duhul Sfânt într-o slujire specială, oricare ar fi aceasta: de păstorire, de diaconie sau, în cazul nostru, de misiune.
1. Duhul Sfânt trimite în lucrare credincioși care aparțin bisericii locale, slujitori dedicați, oameni ai rugăciunii și postului (v. 1, 2)
Grupul celor cinci slujitori, numiți specific aici, potrivit cu darurile și oficiul în care aceștia au fost chemați să slujească: prooroci și învățători, oameni care-i învățau pe credincioși cuvântul lui Dumnezeu, sunt identificați cu toții ca fiind parte a Bisericii din Antiohia. Ei erau parte din această comunitate cu care se uneau în părtășie și slujeau în Cuvântul lui Dumnezeu. Ei sunt înregistrați ca parte a bisericii locale și ni se spune despre ei au avut parte de chemare pe când slujeau și posteau. Sunt oameni care s-au dedicat lucrării, care au căutat sfințirea și călăuzirea, oameni dornici de cunoașterea voii lui Dumnezeu și preocupați de lucruri duhovnicești. Lucrarea specială de chemare a Duhului Sfânt are loc în normalitatea trăirii credinței lor și a practicării disciplinelor spirituale în cadrul bisericii locale.
Înaintea lor se afla perspectiva glorioasă ca evanghelia să se extindă în imperiul roman. O lucrare deloc ușoară. Pe cine va trimite Dumnezeu? Are El oameni pregătiți? Aceasta este o lucrare specială pentru care Dumnezeu are nevoie de oameni deosebiți. De unde-i va alege?
Un criteriu după care putem identifica oamenii care fac lucrarea lui Dumnezeu și nu lucrarea oamenilor sau chiar a lor înșiși este acesta: acești lucrători, slujitori, păstori, misionari sunt parte a unei biserici locale unde sunt cunoscuți ca oameni duhovnicești, gata de slujire cu perseverență, oameni ai disciplinelor spirituale, cunoscuți de Dumnezeu și confirmați de frații din adunare.
Acesta este un tipar după care Dumnezeu alege dintre cei credincioși și trimite, prin cei credincioși, oameni pentru lucrarea Lui. Oare de câți ar trebui să ne ferim azi, față de câți ar trebui să fim atenți deoarece pretind chemare și punere deoparte, dar ei nu au fost trimiși de nimeni, nici nu sunt parte a unei biserici locale în care să fie membri activi și față de care să dea socoteală. Când Duhul Sfânt trimite, El lucrează în rânduială și folosește oameni credincioși și legați de trupul lui Cristos, Biserica.
2. Duhul Sfânt trimite credincioși care stau sub autoritate și sunt trimiși cu binecuvântarea bisericii locale (v. 3, 4)
Barnaba și Saul sunt împreună cu ceilalți, în același grup de slujitori, reprezentanți ai bisericii din Antiohia. Când Duhul Sfânt vorbește slujitorilor și prin ei bisericii locale din Antiohia, lucrarea aceasta este adusă înaintea Domnului cu post și rugăciune. O lucrare duhovnicească va fi întotdeauna legată și înfășurată în post și rugăciune. Uneori, putem observa slujitori care și-au început lucrarea în grabă, au fost analizați superficial sau nu au fost examinați deloc, iar mai târziu s-au descalificat, au produs certuri în biserică iar, în final, au dezbinat biserica. Oamenii duhovnicești, stau sub autoritatea altor oameni duhovnicești pe care i-a rânduit Dumnezeu pentru cârmuire.
Se pare că Simon, Luciu și Manaen sunt cârmuitorii bisericii din Antohia sub autoritatea cărora Barnaba și Saul se supun și cu girul cărora pleacă mai apoi în slujire. Smerenia, disponibilitatea de a recunoaște autoritatea frățească, respectul și frica de Domnul sunt dovezile unei umblări serioase cu Domnul și o garanție înaintea Domnului și a oamenilor că ești pregătit și chemat pentru o lucrare specială.
Odată ce canonul Scripturii a fost încheiat, credem și că revelația lui Dumnezeu în Cristos și prin Cuvântul scris s-a încheiat. Astfel că pentru orice slujire, lucrare sau misiune din vremurile de azi, noi credem în călăuzirea Duhului Sfânt prin Cuvântul Scripturii, care ne-a fost dat prin insuflare divină. Noi ne raportăm la călăuzirea directă prin Cuvânt nu la o inspirație și o călăuzire directă, deschisă și continuă prin Duhul. De aceea evaluarea trebuie făcută în spațiul comunitar eclezial, în sfătuire și îndemnare împreună cu biserica locală, în mijlocul oamenilor duhovnicești, cu post și cu rugăciune.
Duhul Sfânt folosește acești oameni trimiși de colegii lor slujitori. În fapt, avem de-a face cu o conlucrare. Slujitorii ceruți de Duhul Sfânt sunt trimiși de alți slujitori, de biserica lui Cristos, oameni care se dovedesc a sluji cu smerenie sub autoritate și care dau socoteală față de biserica lui Cristos și slujitorii ei. Biserica locală este locul unde credincioșii sunt echipați, întăriți și încurajați să meargă să slujească în lume. Biserica este agenția de misionari autorizați să slujească cu îndrăzneală.
3. Duhul Sfânt trimite credincioși care se țin de vestirea Cuvântului lui Dumnezeu (vs. 4, 5)
Încă din versetul 2 se menționează foarte clar că este o lucrare specială la care acești doi credincioși, Barnaba și Saul, sunt chemați. Iată cât de clar ne este prezentată: „au vestit Cuvântul Domnului”. Au călătorit și când au ajuns la Salamina, un oraș grecesc înfloritor, mandatul lor este împlinit cu succes. Un alt aspect important aici este prezentarea și trasarea clară a mandatului pe care îl au acești credincioși trimiși de Duhul Sfânt. Ei au chemare, au primit darul, sunt în această slujbă și ea este împlinită întocmai. Ei vorbesc în favoarea logos-ului, Îl prezintă de Domnul Isus și lucrarea Sa, nu se predică pe ei înșiși, nu au alte proiecte, nu adună oamenii să-i încânte sau să-i distreze. Ei sunt fideli chemării Duhului Sfânt: proclamă, vestesc și îndeamnă în Cuvântul lui Dumnezeu. Este interesantă prezența lui Ioan Marcu, văr cu Barnaba, pe care îl iau cu ei ca ajutor, pentru ca ei să se poată dedica în totalitate lucrării specifice, să proclame Cuvântul. Ce strategie frumoasă, ce pasiune și ce direcție clară primită prin Duhul Sfânt și împlinită cu prioritate!
4. Duhul Sfânt trimite în lucrare credincioși care confruntă potrivnicii și proclamă Adevărul cu îndrăzneală.
Este interesant că lucrarea de misiune începe din Cipru, locul de baștină a lui Barnaba, apoi pornesc spre Salamina și, la Pafos apar împotrivirile și împotrivitorii. Cei trimiși în misiune de biserica locală nu vor fi ocoliți de astfel de interacțiuni, de care și Barnaba și Pavel au avut parte. Întâlnim oameni deschiși să primească Cuvântul, să-l asculte. Dar, în contrast cu aceștia sunt cei care se împotrivesc adevărului și nu doar în ce-i privește pe ei, ci se împotrivesc și altora, uneori, chiar celor dragi. Elima este trimisul care dovedește împotrivirea față de Adevăr. El se lasă înșelat și vrea să-i înșele și pe alții. Este un agent al lumii întunericului cu care Biserica și slujitorii au luptat dintotdeauna și vor mai lupta. Slujitorii care au însoțirea Domnului au îndrăzneală să-i înfrunte pe potrivnici, în dragoste, cu răbdare, dar cu toată fermitatea.
Apostolul Pavel iese în evidență aici prin abordarea exigentă, parcă exagerată, fermă și fără echivoc, demascând influența demonică a acestui vrăjitor și, rostind o judecată neplăcută, dar necesară în confruntarea cu împotrivirea și înșelăciunea. Minunea care are loc acolo după afirmațiile ferme ale apostolului Pavel confirmă încă o dată că omul acesta este un apostol al Domnului Isus și că trebuie luat în serios. Judecata aceasta asupra lui Elima dovedește că, în bătălia pentru inimile oamenilor, Dumnezeu va câștiga întotdeauna pe cei care sunt în planul său de mântuire. Puterea Diavolului este făcută de rușine. Orbirea, întunericul, imobilizarea, dependența de ajutorul semenilor, toate reprezintă o formă de disciplină pentru cei care se împotrivesc Cuvântului, lui Cristos și planului Său Mântuitor.
Nu cred că noi suntem chemați să rostim vreo condamnare, judecată sau blesteme peste cei împotrivitori, însă nu ar trebui să uităm că Dumnezeu nu-și uită slujitorii și că în puterea Lui, El știe cum să ne apere și să-Și arate slava. Noi nu suntem chemați să trimitem duhuri în pustie, să mustrăm duhuri de boală sau de împotrivire, ci să ne rugăm, să fim credincioși adevărului pe care îl predicăm și să slujim cu curaj și îndrăzneală, pentru că Domnul este cu noi. El nu va lăsa să se întâmple nimic mai mult din ce a fost plănuit în voia Sa, bună, plăcută și desăvârșită.
CONCLUZII ȘI APLICAȚII
Misiunea este lucrarea încredințată de Dumnezeu bisericii iar Duhul Sfânt ne va trimite să o împlinim potrivit cu buna plăcere a voii Sale. Ne va însoți și ne va întări pentru a o putea duce la bun sfârșit. Ascultând de Domnul, practicând disciplinele spirituale, plini de Duhul Sfânt, alipiți de biserică, dedicați Cuvântului și gata cu îndrăzneală să-i înfruntăm pe potrivnici vom putea sluji cu putere, iar slujirea noastră va avea impact, pentru că va împlini voia lui Dumnezeu. Chiar dacă nu s-ar întoarce nimeni la Domnul și nu am vedea nici un rod, slujirea noastră ar fi la fel de devotată. Noi slujim, însă, pe deplin încredințați că Dumnezeu schimbă inimi.
Lucrarea lui Dumnezeu a schimbat și inima lui Sergius Paulus și tot ea va schimba și multe alte vieți. Este o lecție atât de necesară pe care s-o învățăm iarăși: Dumnezeu fără noi nu vrea, iar noi fără El nu putem. Încrederea noastră în El ne întărește pentru lucrarea pe care poate o facem în mijlocul unor oameni atât de împotrivitori, care și astăzi voi să-i abată pe oameni să primească Cuvântul.
Smerenia și așezarea sub autoritate este de folos și pentru protecția noastră, este un scut de protecție necesar și eficient, dar este și o binecuvântare prin încurajări, sprijin material și spiritual, sfătuire, îndemnare sau chiar ajutor în lucrarea de misiune. Dumnezeu nu a rânduit ca lucrarea de misiune să fie detașată de biserica locală, cu autosuficiență. Cei trimiși de Duhul Sfânt nu pot lucra așa.
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII
- Care este locul unde mărturisești cu consecvență, intențional pe Domnul Isus?
- Care sunt disciplinele spirituale pe care le practici cu regularitate?
- Care sunt responsabilitățile pe care un credincios ar trebui să le aibă față de biserica locală?
- Cum te simți și cum te manifești când din grupul tău de prieteni sunt oameni chemați și promovați de biserică pentru lucrări vizibile de slujire și tu nu?
- Cum reacționezi față de cei care sabotează lucrarea de evanghelizare? Cum crezi că ar trebui acționat biblic în contextul actual?
- Împărtășește cu biserica experiența chemării tale la slujire.
- Când postești?
- Care sunt oamenii cu care ești gata să slujești, să te rogi, să postești din biserica locală? Ai un astfel de grup de frați sau ești singur?
- În orice slujire pleci, anunți biserica? Dai socoteală cuiva?
Sabin Varan, păstor al Bisericii Creștine Baptiste „Emanuel”, Bocșa, Caraș Severin
e-mail: varansabin@gmail.com
