Umplut de Duhul Sfânt
Text: Faptele Apostolilor 2:1-42
Verset cheie: Căci făgăduința aceasta este pentru voi, pentru copiii voștri și pentru toți cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru. Faptele apostolilor 2:39
Idee centrală: Plinătatea Duhului, puterea mărturisirii și mântuirii oamenilor.
Scopul lecției: Înțelegând cât mai corect necesitatea și plinătatea Duhului, să putem trăi ca niște agenți ai schimbării lui Dumnezeu în această lume.
INTRODUCERE
Evenimentul fondator al Bisericii, coborârea Duhului Sfânt din ziua Cincizecimii, nu mai are nevoie de nicio prezentare pentru a ne capta atenția. Poate avem nevoie doar de precauție, și anume, să nu uităm că orice revelație survine ca o sfâșiere a vălului obișnuinței. Faptul că suntem prea familiarizați cu un anumit text reprezintă o piedică majoră pentru a-l putea citi într-un mod proaspăt, revigorant, ba chiar transformator. Așadar, ce am putea face fiecare pentru a-i simți vibrația înnoitoare? Este, poate, o temă de casă pentru fiecare.
EXPLICAȚIE
Coborârea Duhului Sfânt peste primii ucenici creează matricea pentru înțelegerea felului în care ne raportăm la prezența și persoana Sa. Nu știu care este pentru tine un text care te ghidează și îți oferă imboldul necesar, dar pentru mine cuvintele Mântuitorului în discuția cu Nicodim din Ioan 3:8 este revelatoare: „Vântul suflă încotro vrea, și-i auzi vuietul, dar nu știi de unde vine și nici încotro merge. Tot așa este cu oricine este născut din Duhul.”
Pe de o parte, Domnul Isus spune că Duhul Sfânt este liber și suveran. Pe de altă parte, ne înștiințează cu privire la faptul că este o prezență tainică și misterioasă. Și exact aici e capcana cu care cred că se confruntă cei mai mulți creștini. Mă simt cu adevărat liber să mă încredințez în totul unei astfel de prezențe misterioase? Cine va decide pentru noi, dacă e să luăm în considerare nevoia noastră compulsivă de control? Și ce înseamnă să-mi trăiesc viața în plinătatea Duhului?
1. Experiența miraculoasă a umplerii cu Duhul Sfânt – Faptele Apostolilor 2:1-13
Nu întâmplător pogorârea Duhului Sfânt peste primii ucenici are loc în ziua Cincizecimii. După cum bine știm din Vechiul Testament (Levitic 23:15-22), Sărbătoarea Săptămânilor avea loc la cincizeci de zile după Paște și mai era cunoscută drept sărbătoarea primelor roade. Una dintre cele două sărbători agricole importante celebra cele dintâi roade care erau închinate lui Dumnezeu. Cu ocazia coborârii Duhului Sfânt, accentul se schimbă pe roadele răscumpărării oferite Dumnezeului Celui viu și adevărat. Absolut totul este fascinant în acest miracol incontestabil: ocazia, vâjâitul inconfundabil, umplerea pe care o aduce, limbile ca de foc și capacitatea de a vorbi lucrurile minunate ale lui Dumnezeu în dialectele oamenilor prezenți din toate colțurile Imperiului Roman, la una dintre cele trei sărbători anuale unde trebuia să participe orice bărbat israelit (vezi Deuteronom 16:16). Și pentru că există multă confuzie cu privire la experiența miraculoasă a vorbirii în limbi, merită amintit un incident care mi-a furnizat o perspectivă nouă asupra textului.
Un cunoscut din Anglia îmi spunea că a fost invitat să predice la o biserică din Londra. Și pentru a destinde atmosfera a început să vorbească în dialectul jordi din zona Newcastle, de unde era el. La un moment dat a observat o persoană cam agitată care a intrat și s-a așezat undeva pe rândul din spate. La final au povestit și i-a mărturisit că era încolțit de gânduri negre, se plimba prin fața bisericii până în momentul în care a auzit pe cineva vorbind în dialectul lui. Cam aceasta e senzația pe care o ai atunci când Duhul Sfânt se apropie de inima ta, că este o ființă inteligibilă și extrem de personală, apropiată de cele mai intime trăiri ale tale. Este exact reversul încurcării limbilor de la Babel. Duhul Sfânt vorbește aceeași limbă pentru inima oricărui om și trezește dorul după Cel care L-a plămădit și i-a dat viață.
Fiind vorba de confuzia care există între umplerea cu Duhul Sfânt și botezul cu Duhul Sfânt, putem spune că există umpleri speciale pentru anumite lucrări, dar un singur botez care coincide cu grefarea fiecărui creștin în trupul lui Cristos, adică biserica (1 Corinteni 12:13).
2. Explicația profetică a evenimentului trăit de apostoli – Faptele Apostolilor 2:14-21
În fața acuzației răuvoitoare că se află în stare de ebrietate, apostolul Petru, cutezător, se ridică și interpretează toată experiența în lumina cuvântului profetic din Ioel 2:28-29. Ceea ce ne uimește la această explicație sunt câteva aspecte extrem de interesante.
În primul rând, Duhul Sfânt este Duhul profetic care mărturisește despre adevărul transformator al lui Dumnezeu. Deși trăim în lumea aceasta și căutăm să fim aproape de întrebările și frământările oamenilor, Cuvântul revelat ne plasează înaintea vremurilor noastre.
În al doilea rând, surprinde dimensiunea universală și plină de generozitate, lipsită de orice discriminare. Cu alte cuvinte este privilegiul și responsabilitatea fiecărui creștin. Dacă altădată umplerea cu Duhul Sfânt era apanajul regilor lui Israel, al Marelui Preot sau al profeților, iată că acum se împlinește rugăciunea lui Moise în fața reproșului tânărului discipol Iosua care ar vrea ca Eldad și Medad să fie opriți. Doi dintre cei 70 de oameni rânduiți ca să poarte poverile împreună cu Moise nu s-au prezentat la întâlnire, deși au început să profețească în corturile lor (Numeri 11:26-29). Să dea Domnul ca tot poporul să fie alcătuit din profeți, reprezintă intuiția genială de a fi parte dintr-o comunitate profetică. Ce resursă formidabilă ne pune la dispoziție Dumnezeu! Din păcate individualismul și superioritatea în relația cu ceilalți ne împiedică să apreciem la adevărata valoare acoperirea unei comunități profetice în care să ne putem verifica și încuraja unii pe ceilalți.
3. Mărturia puternică cu privire la persoana Domnului Isus – Faptele Apostolilor 2:22-36
Ceea ce dezvăluie până la urmă textul ce surprinde evenimentul fondator al bisericii este că familia lui Dumnezeu ia ființă prin mărturia plină de putere cu privire la persoana Domnului nostru Isus Cristos. Există o discreție, chiar sfială în preocuparea Duhului Sfânt de a nu atrage atenția asupra sa, ci toată atenția este direcționată înspre Dumnezeu Tatăl și Mântuitorul nostru Isus Cristos. Am realizat că exact acesta este punctul în care putem repera plinătatea Duhului peste viața cuiva:
În primul rând, cu cât ești mai plin de Duhul Sfânt cu atât pasiunea pentru Cristos va fi mai sesizabilă în viața ta. Există de multe ori o anumită mecanicitate în folosirea numelui lui Isus, dar întrebarea este cât de mult trăiesc sub autoritatea Lui și doresc ca orice gând să-l fac rob ascultării de Cristos (2 Corinteni 10:5). Cu alte cuvinte, trăirea în sfera domniei lui Cristos se verifică nu atât la nivel declarativ, cât experiențial. Contează El cu adevărat în orice detaliu, amănunt al vieții mele? Chiar îl implic în detaliile mărunte ale vieții de zi cu zi? Speranța regelui David că va fi o înviere a morților își găsește justificarea doar în persoana lui Mesia, trimisul lui Dumnezeu.
În al doilea rând, cu cât ești mai plin de Duhul lui Dumnezeu cu atât prețuirea ta pentru oameni va crește. Prezența Duhului nu-ți diminuează iubirea față de cei de lângă tine, ci îți dinamizează implicarea și slujirea. Viața ca roadă a iubirii și jertfirii de sine (Galateni 5:22-23).
În al treilea rând, cu cât ești mai plin de Duhul lui Cristos cu atât devii mai autentic și vei semăna mai mult cu un original. Nu uniformitatea, ci originalitatea este amprenta distinctă a Duhului Sfânt în viața cuiva. Plinătatea nu înseamnă să fii o imitație sau să devii o copie ieftină a cuiva, ci trezește tot ceea ce este mai nobil și mai sfânt în ființa ta. Doamne, cât aș fi dorit să-mi fi spus cineva lucrul acesta în primii ani de credință! Plinătatea Duhului ne ajută să ne descoperim unicitatea sacră pe care o avem înaintea lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, să fii locuit de Duhul lui Dumnezeu nu înseamnă să fii șters, neinteresant, comun, ci să simți că Dumnezeu își găsește bucuria în tine prin felul în care te-a înzestrat
4. Implicațiile în viața bisericii lui Cristos – Faptele Apostolilor 2:37-42
Pe de o parte, reacția oamenilor la cuvântarea lui Petru ne dezvăluie ingredientele experienței mântuirii în viața cuiva: căința, botezul și darul Duhului Sfânt. Ceea ce ne ajută să intuim acest text este că experiența cuiva nu este completă fără convingerea de păcat, primirea Duhului Sfânt și pasul botezului. Deși botezul e în Numele Domnului Isus, asta nu alterează cu absolut nimic practica botezului din celelalte Evanghelii în Numele Sfintei Treimi. Textul din Faptele Apostolilor doar specifică, dacă mai era cazul, că un om nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu decât dacă îl acceptă pe Isus Cristos ca Domn și Mântuitor al vieții sale.
Pe de altă parte, textul trasează viața comunității nou formate în jurul celor patru piloni: învățătura apostolilor, rugăciunea, frângerea pâinii și legătura frățească. Cu alte cuvinte, lucrarea Duhului va hrăni această dinamică pe mai multe planuri concomitent: revelația adevărului lui Cristos, dependența de Dumnezeu prin rugăciune, rememorarea jertfei fără egal prin care am fost salvați și conectarea interpersonală a credincioșilor. Fără orientarea noastră prin cele patru puncte cardinale vom trăi vieți mult limitate și dezechilibrate. Fără Cuvânt nu avem unitate de măsură pentru ceea ce trăim, fără ajutorul venit de sus ne paște pericolul disperării, pierderea centralității jertfei mântuitoare neutralizează sentimentul recunoștinței iar absența conectivității duce la alienare și dezintegrare.
În altă ordine de idei, umplerea cu Duhul Sfânt ne ajută să simțim că Dumnezeu ne vorbește în modul cel mai personal cu putință, echipează credincioșii cu spirit profetic, ne oferă atât sensibilitate cât și îndrăzneală în proclamarea Evangheliei Domnului Isus, convinge de păcat și coordonează toate lucrările bisericii lui Cristos. Legat de spiritul profetic cred că cea mai mare dorință a mea poate fi încadrată într-un paradox, învățare continuă și îndrăzneala de a spune: „Așa vorbește Domnul!” A fi locuit de Duhul exact în această tensiune ne plasează.
Nu putem încheia fără a face referire la textul din Efeseni 5:18: „Nu vă îmbătați de vin, aceasta este destrăbălare, dimpotrivă fiți plini de Duh!”. Putem face câteva observații pornind de la acest verset:
Mai întâi verbul este la modul imperativ. Așadar, nu este vorba despre o propunere interesantă, ci de o poruncă indiscutabilă. Te somează, te provoacă să-i dai ascultare, responsabilitatea îți aparține. Să nu-i dai curs înseamnă să te încarci cu un păcat.
Apoi imperativul conține o formă de plural. Prin urmare porunca este adresată întregii comunități, nu este rezervată unei elite religioase. Nu aparține doar clericilor ci și laicilor. Dacă darul Duhului Sfânt conține o ofertă universală, la fel stau lucrurile și când vine vorba de trăirea în plinătatea Duhului. Nimeni nu este lăsat pe dinafară. Toată creștinătatea este invitată și inclusă.
Trei, în original imperativul este la diateza pasivă. Asta ne creează o problemă în ce privește traducerea și înțelegerea implicațiilor. „Lăsați-vă să fiți umpluți de Duhul Sfânt!” ar fi o traducere mai fidelă față de intenția apostolului Pavel. În altă ordine de idei, nu trebuie să te forțezi, ci să-ți orientezi viața, să-i dai voie, să-i faci loc, sau mai corect spus să-ți acordezi așteptările la intenția și planurile pe care le are El cu privire la viața ta. Adevărata spiritualitate presupune acel acordaj fin față de îndemnurile Duhului în cotidian sau în detaliile vieții de fiecare zi.
Și, la final, verbul este la timpul prezent. Nu este vorba de o invitație ocazională, ci de o colaborare zilnică, repetată, continuă, neîntreruptă. Un parteneriat care ne înnobilează și trezește ceea ce este mai bun în noi. După cum spunea și apostolul Petru într-un mod remarcabil: „Dacă sunteți batjocoriți pentru Numele lui Cristos, ferice de voi! Fiindcă Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu se odihnește peste voi”(1 Petru 4:14).
APLICAȚII
- Umplerea cu Duhul Sfânt ne va călăuzi nu numai pentru a fi inteligibili, ci și în a experimenta miracolul întâlnirii cu sufletul celuilalt.
- Spiritul profetic și învățarea continuă a credincioșilor este nevoia critică a bisericilor de azi.
- Domnia lui Isus Cristos nu funcționează la nivel declarativ, ci numai prin metabolizarea în detaliile vieții de zi cu zi.
- Plinătatea Duhului dinamizează viața oricărei comunități oferind echilibru și speranță.
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII
- Cât de în serios iau eu porunca de a fi plin de Duhul Sfânt?
- Sunt gata să ascult? Mai bine spus, suntem gata să ascultăm?
- Vreau să-I obțin, cu orice preț, puterea sau mă las călăuzit de El?
- Este lucrul acesta o preocupare zilnică sau accidentală?
Teofil Cotrău, pastor, Biserica Baptistă „Via”, Cluj Napoca
