Text: Faptele Apostolilor 9:1-22
Versetul cheie: Dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci el este un vas pe care l-am ales ca să ducă Numele Meu înaintea neamurilor , înaintea împăraților și înaintea fiilor lui Israel; Faptele apostolilor 9:15
Ideea centrală: Chemarea la slujire este lucrarea Duhului Sfânt.
Scopul lecției: Să înțelegem că fiecare dintre noi, când suntem chemați la mântuire și slujire, suntem responsabili înaintea lui Dumnezeu dar și înaintea oamenilor de modul în care ne trăim viața și ne îndeplinim slujirea la care am fost chemați.
INTRODUCERE
Cartea Faptele Apostolilor consemnează pe paginile ei, una dintre cele mai semnificative și dramatice convertiri din istoria bisericii, transformarea radicală a unui om, Saul din Tars. Un om schimbat și înnoit prin puterea Domnului Isus „prin lucrarea puterii pe care o are de a-Și supune toate lucrurile” (Filipeni 3:21) și prin puterea transformatoare a Duhului Sfânt prin Evanghelie „…fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede…”(Romani 1:16).
În limbile originale în care a fost scrisă Scriptura, fie că vorbim despre limba ebraică (în cazul Vechiului Testament) sau cea greacă (în cazul Noului Testament) cuvintele traduse în mod obișnuit prin „chemare” transmit nuanțe dincolo de simpla chemare a cuiva. Din punct de vedere gramatical termenul ebraic הרא (qara) folosit în Biblie poate însemna „a chema, a proclama” sau „a numi” pe cineva sau ceva. Termenul grecesc pentru „chemare” este κalew – kaleo, iar când este folosit la diateza pasivă termenul este κaleistai (kaleisthai) un infinitiv prezent pasiv, folosit în mod obișnuit în Noul Testament cu sensul de „a fi chemat” sau „a fi numit”.
În Noul Testament mai este folosit și cuvântul kletwς (kletos), folosit pentru a descrie pe cineva care este „chemat” sau „invitat” în special în sens spiritual, cu accentual pe chemarea generală a lui Dumnezeu adresată tuturor oamenilor la mântuire. În acest sens chemarea este aproape sinonimă cu mântuirea, pentru că dorința lui Dumnezeu este ca fiecare persoană să audă chemarea Lui și să vină să primească mântuirea Sa pentru că El „…voiește ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoștința adevărului. Căci este un singur Dumnezeu, și este un singur mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Isus Hristos…” (1Timotei 2:4-5).
Limbajul folosit de Luca în textul lecției pentru a-l descrie pe Saul din Tars înainte de convertirea sa, este utilizat pentru descrierea omului care nu a evitat nimic din ceea ce putea însemna cruzimea persecuției credincioșilor din Biserica primară. John Phillips în comentariul său pe cartea Faptele Apostolilor spune despre Saul din Tars că:„…a fost un gigant intelectual, suficient de prevăzător pentru a observa că nu era posibilă o coexistență armonioasă între iudaismul militant și creștinism. […]Nașterea, credința și trecutul lui Saul l-au condus la o confruntare directă cu creștinii. El a ajuns la concluzia că Isus Hristos era un hulitor iar creștinismul o erezie. Isus Hristos era mort și nu se mai putea face nimic în dreptul Lui dar cu creștinismul era altă poveste; curând va fi înmormântat și el, și cu atât mai bine pentru toți”(John Phillips, Exploring Acts, volume one Acts 1-12, ed. Moody Press).
Acest comentariu este în acord cu mărturia pe care Pavel însuși o depune, după convertirea sa, arătând că persecuta și încerca să distrugă biserica și o prigonea peste măsură de mult deoarece era „…însuflețit de o râvnă nespus de mare pentru datinile strămoșești” (Galateni 1:14). În râvna lui pentru datinile strămoșești, Saul din Tars pare atât de orbit de acestea încât nu-l putea recunoaște pe Isus ca Mesia decât silit de o mână puternică. Doar că Saul din Tars, era atât de convins că se află pe drumul cel bun, al adevărului și al dreptății, încât a cerut scrisori care să-i dea posibilitatea să urmărească pe urmașii lui Isus, bărbați și femei, chiar și în cetățile învecinate ale lui Israel. Cu siguranță Saul și-ar fi dus planul la bun sfârșit daca nu ar fi fost intervenția suverană a lui Dumnezeu.
Evenimentul de pe drumul Damascului a însemnat trecerea de la un zel orb și distructiv la o viață nouă menită să răspândească mireasma Evangheliei, subliniind adevărul incontestabil că Dumnezeu poate schimba inima oricui vrea El.
1. Duhul Sfânt pregătește contextul convertirii lui Saul din Tars
Ceea ce i se întâmplă lui Saul din Tars „Pe drum, în timp ce s-a apropiat de Damasc…” (v.3) ar fi putut foarte bine să i se întâmple pe când ieșea din Ierusalim. Este, probabil, dincolo de înțelegerea noastră, dar imaginea lui Ștefan îngenuncheat, cu privirea la cer, rostind sacadat dar apăsat cuvintele „Iată văd cerurile deschise, și pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu”(Fapte 7:56) să fi prins mintea lui Saul ca într-o menghină. Astfel, la orice pas făcut de Saul în drumul său spre Damasc, imaginea lui Ștefan îngenuncheat, cu fața radiind, îndreptată spre cer și incredibila pace cu care și-a acceptat moartea, a frământat cugetul și mintea lui Saul. Cu siguranță Saul l-a auzit spunând „Doamne Isuse, primește duhul meu”și apoi iarăși „Doamne, nu le ține în seamă păcatul acesta” (Faptele Apostolilor 7:60).
Cu siguranță, Duhul Sfânt a inspirat cuvântarea lui Ștefan, starea lui de spirit, puterea lui de a fi martir, onoarea de a vedea cu ochii săi pământești pe Domnul Isus înălțat în slavă, la dreapta lui Dumnezeu Tatăl. Dar tot Duhul Sfânt a pregătit viața lui Saul din Tars atât din punct de vedere intelectual, „…am învățat la picioarele lui Gamaliel, cunosc cu de-amăruntul Legea părinților noștri…” (Faptele Apostolilor 22:3) cât și din punct de vedere religios „…eram mai înaintat în religia iudeilor decât mulți din neamul meu, de o vârstă cu mine…”(Galateni 1:14).
Pe drumul spre Damasc, cel mai probabil mintea lui Saul a fost asaltată de întrebări: „De unde a avut Ștefan puterea de a sta calm în fața morții? Cum a putut să moară cu atâta seninătate și pace? Isus este mort, atunci cum L-a văzut Ștefan la dreapta lui Dumnezeu? Oare chiar a văzut Ștefan pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu? Să fi fost doar plăsmuiri ale minții unui muribund?”
Duhul Sfânt a pregătit, în suveranitatea Lui, întregul context al convertirii lui Saul pentru că: „El ne-a mântuit și ne-a dat o chemare Sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui și după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veșnicii” (2 Timotei 1:9). Este de observat ceea ce ne spune textul: „El ne-a mântuit…” și nu se oprește aici, folosind vreun fel de semn de punctuație ci, continuă spunând: „…și ne-a chemat…”, prin urmare mai întâi Duhul Sfânt ne cheamă să ne ofere mântuirea. De altfel, credincioșii sunt numiți„…ce sunt chemați după planul Său” (Romani 8:28) sau „cei chemați să fie ai lui Hristos” (Romani 1:6) sau cei ce sunt „chemați să fie sfinți” (Romani 1:7) ori „cei chemați, care sunt iubiți de Dumnezeu și păstrați pentru Isus Hristos” (Iuda 1:1). Ar trebui să fie clar pentru fiecare dintre noi faptul că inițiativa în mântuirea noastră îi aparține lui Dumnezeu și prin Duhul Său cel Sfânt, El ne cheamă la „…Împărăția veșnică a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos” (2 Petru 1:11). Duhul Sfânt a lucrat mântuirea lui Pavel dar, tot Duhul Sfânt a fost susținătorul fundamental al chemării apostolice a lui Pavel și Cel care îl transformă dintr-un persecutor într-un misionar plin de autoritatea și puterea Duhului.
2. Duhul Sfânt lucrează transformarea lui Saul din Tars
Întâlnirea cu Domnul Isus pe drumul Damascului a schimbat complet direcția vieții lui Saul din Tars și transformarea lui ne oferă un exemplu de schimbare a vieții unui om dintr-unul „…însuflețit de o râvnă nespus de mare pentru datinile strămoșești”la un slujitor dispus să dea altora „…nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar și viața…” (1 Tesaloniceni 2:8). Astfel, transformarea pe care Duhul Sfânt o face în viața lui Saul este o istorie vie despre schimbare, răscumpărare și har.
Transformarea lui Saul din Tars, a însemnat schimbarea unui fariseu devotat și persecutor înfocat într-un proclamator și un învățător al Evangheliei lui Isus Cristos. Întâlnirea cu Isus Cristos, l-a lăsat pe Saul orb timp de trei zile, timp ce poate fi considerat o moarte metaforică a lui „Saul” cel vechi. Apoi, a fost dus la Damasc, locul în care un ucenic al Domnului, pe nume Anania, și-a pus mâinile peste el ca să-și recapete vederea. A fost botezat, a fost umplut de Duhul Sfânt și a început să mărturisească și să propovăduiască adevărul recent descoperit „…că Isus este Fiul lui Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 9:20); „…și făcea de rușine pe Iudeii care locuiau în Damasc, dovedind că Isus este Hristosul” (Faptele Apostolilor 9:22). Întregul destin al lui Pavel s-a schimbat, iar chemarea lui era confirmată.
Transformarea lui Saul din Tars, a fost mai mult decât un eveniment religios, a fost o dovadă că harul lui Dumnezeu nu are limite. Pe de o parte a fost o dovadă a puterii transformatoare a jertfei Domnului Isus Cristos și pe de altă parte o dovadă vie a faptului că nimeni nu iese din perimetrul dragostei și iertării lui Dumnezeu. Viața lui schimbată este o istorie incontestabilă despre:
- șansa de schimbare a vieții unui om;
- faptul că trecutul nu trebuie neapărat să definească viitorul unui om;
- că răscumpărarea din păcat și moarte eternă este posibilă și disponibilă prin harul lui Dumnezeu pentru oricine crede.
Transformarea vieții lui Saul din Tars este o dovadă clară că Dumnezeu își pregătește vasele cu mult timp înainte de ale folosi. Saul era un erudit, era cetățean roman și era din Tarsul Ciliciei, un oraș bine cunoscut pentru învățătura și filosofia greacă. Toate acestea l-au echipat într-un mod unic pentru a deveni puntea perfectă dintre evrei și neamuri. Astfel, întregul său proces de educație academică și religioasă, nu a fost o întâmplare ci o pregătire în care Dumnezeu a fost implicat.
Pe de altă parte, această pregătire a lui Saul din Tars și apoi implicarea lui în lucrarea de răspândire a Evangheliei, evidențiază faptul că pregătirea aceasta implică și dezvoltarea abilităților de a trece prin încercări și necazuri. Probabil că niciodată Saul din Tars nu și-ar fi imaginat că este posibil sau că este capabil să suporte asemenea încercări și necazuri ca și cele prin care urma să treacă. Totuși, narațiunea biblică ne arată nu doar că Pavel era pregătit să suporte toate necazurile prin care avea să treacă, dar mai mult, era pregătit să le considere „pricina mea de laudă” (1 Corinteni 9:15).
Transformarea vieții lui Saul din Tars, nu este doar o schimbare pur și simplu, ci este schimbarea unei vieți în vederea împlinirii unei misiuni. Saul din Tars nu a trecut doar printr-o schimbare a inimii, ci a trecut printr-o renaștere spirituală profundă și autentică. Dumnezeu l-a chemat la o misiune specială, de aceea el a fost echipat adecvat. El nu ar fi putut realiza prin puterile lui, ceea ce i s-a dat să facă dacă nu ar fi fost împuternicit de Dumnezeu. Dar, transformarea vieții lui nu s-a încheiat odată cu el, ci este în același timp o invitație pentru fiecare dintre noi să ne examinăm bine viețile, să medităm cu atenție la experiențele de pe propriul „drum al Damascului” și să nu pierdem șansa și ocaziile de schimbare personală și creștere spirituală.
3. Duhul Sfânt, îl chemă și-l pregătește pe Saul din Tars pentru slujire
După întâlnirea supranaturală a lui Pavel cu Cristos Cel înviat, acesta nu a intrat imediat în lucrarea de slujire, chiar dacă avea anumite cunoștințe biblice, ci a petrecut o perioadă de pregătire formativă în Arabia, unde a stat trei ani. El nu a alergat la Ierusalim să caute și să primească aprobare și autoritate de la apostolii Domnului ci așa cum el însuși mărturisește: „…Evanghelia propovăduită de mine nu este de obârșie omenească; pentru că n-am primit-o, nici n-am învățat-o de la vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Hristos” (Galateni 1:11-12).
Saul din Tars a petrecut o perioadă de pregătire intensă și de intimitate profundă cu Cristos Cel înviat. Râvna lui pentru datinile strămoșești, zelul pasionat, chiar nesăbuit, de care a dat dovadă, a fost rafinat într-o pasiune concentrată și plină de credincioșie față de Domnul Isus Cristos și evanghelia Lui.
Unicitatea și magnitudinea evenimentului din jurul chemării la mântuire a lui Pavel par a fi direct proporționale cu unicitatea și dimensiunea slujirii acestuia printre neamurile la care a fost trimis. În ceea ce privește chemarea la mântuire a lui Pavel, așa cum am spus la începutul acestei lecții biblice, Duhul Sfânt a pregătit în detaliu contextul convertirii lui Saul din Tars. Cu siguranță, Pavel a fost mântuit prin credința în Domnul Isus, așa cum este mântuit orice păcătos. Dar, circumstanțele în care Saul din Tars este chemat la mântuire sunt unice. Aceste împrejurări unice pe care Duhul Sfânt le folosește în mântuirea lui Pavel sunt direct proporționale cu chemarea unică pe care Dumnezeu i-o dă acestuia în slujirea și mărturia sa către lume: „…un vas pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu înaintea Neamurilor, înaintea împăraților și înaintea fiilor lui Israel” (Faptele Apostolilor 9:15). Și Saul din Tars a avut un succes uriaș în lucrarea și slujirea care i s-au încredințat.
4. Ce a însemnat și ce a determinat succesul în slujirea lui Saul din Tars?
Mai întâi, Duhul Sfânt i-a dat abilitatea de a trăi exemplar printre oamenii cărora le-a predicat Evanghelia. Din prima zi a slujirii lui printre neamuri și până la ultima zi, a lăsat deoparte înalta civilizație și sofisticata lui educație, s-a smerit, s-a coborât la nivelul oamenilor pe care i-a slujit fără să-și compromită slujirea, și i-a tratat cu respect, cu bunătate și demnitate: „Știți cum m-am purtat cu voi în toată vremea, din ziua dintâi, în care am pus piciorul pe pământul Asiei. Am slujit Domnului cu toată smerenia…”(Faptele Apostolilor 20:18-19).
În al doilea rând, Duhul Sfânt l-a inspirat să facă din crucea lui Cristos mesajul central în predicarea evangheliei. Deși Pavel a avut vaste cunoștințe de cultură utile neamurilor, totuși mesajul pocăinței, al crucii și al mântuirii în Cristos a fost pilonul central al lucrării sale. El le aduce aminte credincioșilor: „…înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit”(Galateni 3:1); că „…noi propovăduim pe Hristos cel răstignit…” (1 Corinteni 1:23); de asemenea că:„… n-am avut de gând să știu între voi altceva decât pe Isus Hristos, și pe El răstignit” (1 Corinteni 2:2); pentru că „…n-am ascuns nimic din ce vă era de folos, și nu m-am temut să vă propovăduiesc și să vă învăț […] să vestesc Iudeilor și Grecilor: pocăința față de Dumnezeu și credința în Domnul Isus Hristos. Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 20:20-21, 27).
În al treilea rând, Duhul Sfânt l-a împuternicit să fie întotdeauna pregătit să plătească prețul ascultării de Cristos. Acesta a fost contextul slujirii lui Saul din Tars în tot timpul vieții lui după cum el însuși o spune: „Am slujit Domnului […]cu multe lacrimi, și în mijlocul încercărilor, pe care mi le ridicau uneltirile iudeilor”(Faptele Apostolilor 20:19);„În fiecare zi eu sunt în primejdie de moarte…”(1 Corinteni 15:3);„...am fost bătut cu nuiele, …am fost împroșcat cu pietre, …s-a sfărâmat corabia cu mine, …am fost în adâncul mării, …în primejdii pe râuri, …din partea tâlharilor, …din partea celor din neamul meu, …din partea păgânilor, …în cetăți, …în pustiu, …pe mare, …între frați mincinoși, …în osteneli și necazuri, …în privegheri, …în foame și sete, în posturi…, în frig și lipsă de îmbrăcăminte”(2 Corinteni 11:25-27).
Amenințările, comploturile, greutățile, închisorile, sunt sinonime cu chemarea și viața de slujire a celui care a fost Pavel, apostolul neamurilor. Și cu toate acestea el spune: „…eu nu țin numaidecât la viața mea, ca și cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfârșesc cu bucurie calea și slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus…”(Faptele Apostolilor 20:24).
În al patrulea rând, Duhul Sfânt l-a făcut pe Saul din Tars să-și înceapă lucrarea pe genunchi și el o sfârșește tot pe genunchi. Domnul Isus îl trimite pe Anania să-l caute pe Saul din Tars și-i dă câteva indicii: „…du-te…, caută…, pe unul zis Saul, un om din Tars. Căci iată, el se roagă”(Faptele Apostolilor 9:11). Chemarea și slujirea lui Saul din Tars a început pe genunchi. Apoi, înainte de a părăsi Asia, el s-a oprit la Milet, a adunat pe toți slujitorii, i-a încredințat în mâna lui Dumnezeu „…a îngenuncheat, și s-a rugat împreună cu ei toți”(Faptele Apostolilor 20:36);ca unul care știa că toți aceia „…în mijlocul cărora am umblat propovăduind Împărăția lui Dumnezeu…, nu-mi veți mai vedea fața” (Faptele Apostolilor 20:25).
Saul din Tars, sau Pavel apostolul, a trăit și a slujit printre neamuri, a creat o legătură puternică de dragoste, de bunătate, de învățătură sănătoasă centrată în lucrarea jertfitoare a Domnului Isus, a deschis drumul evangheliei harului Domnului nostru Isus Cristos până la marginile lumii.
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII
- Pe tine cum te-a chemat Dumnezeu la mântuire?
- Care este contextul convertirii tale?
- Cum a lucrat Duhul Sfânt întoarcerea ta la Cristos?
- Ai putea să spui mărturia întoarcerii tale la Cristos?
- Cum a transformat Duhul Sfânt viața ta? Cum a fost și cum este?
- Ce impact a avut transformarea vieții tale asupra altora?
- Care crezi că este chemarea și slujirea ta în trupul lui Cristos?
- Știi de ce te-a chemat Duhul Sfânt la slujire și știi ce ai de făcut?
- Ești conștient de slujba și chemarea ta, poți zice ca Pavel: „…vai de mine, dacă nu…”? (1 Corinteni 9:16)
- Întoarcerea ta la Dumnezeu, a adus un plus în biserica în care ești?
- Chemarea ta, a adus un plus lucrării de misiune și evanghelizare în lume?
- Te mulțumești să fii doar un consumator de programe?
- Oare, este lărgirea Împărăției lui Dumnezeu și responsabilitatea ta?
Vasile Paul, pastor, Biserica Baptistă „Sfânta Treime”, Baia Mare.
