Diversitatea darurilor Duhului Sfânt și unitatea bisericii
Text: 1 Corinteni 12:1-31
Versetul cheie: Noi toți, în adevăr, am fost botezați de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi, și toți am fost adăpați dintr-un singur Duh. 1 Corinteni 12:13
Ideea centrală: Diversitatea darurilor spirituale asigură slujirea bună în biserică și unitatea bisericii, întrucât biserica este a lui Cristos și trebuie să fie armonioasă.
Scopul lecției: Trebuie să înțelegem cum mulțimea darurilor spirituale ne ajută să slujim și să ne închinăm armonios în biserică, completându-ne unii pe alții în unitate.
INTRODUCERE
În 1 Corinteni, Pavel răspunde unor întrebări importante pe care le-au adus credincioșii din Corint, anume grupul care se aduna în casa unei credincioase numite Chloe și cel care se aduna în casa unui credincios numit Stefana . Fiind cu toți credincioși întorși de curând la Cristos, ei nu știau bine învățătura curată a Evangheliei și cum se împacă sau nu, cu obiceiurile sau concepțiile lor de altădată, cu aceasta.
Ei aveau întrebări despre diversitatea liderilor și curentelor în creștinism (credeau că în biserică se admit partide și școli diferite, ca în politică și în filosofie). De asemenea, nu știau ce înseamnă masa Domnului – Cina și, uneori, o confundau cu un picnic sau cu un eveniment social. Nu știau ce să facă cu privire la carnea jertfită idolilor, dacă era vândută pe piață la un preț mic, nu înțelegeau învățătura despre generozitate și dărnicie, erau confuzi uneori despre viața de familie și moralitate.
În același timp, credeau că între darurile pe care le dă Duhul ca Biserica să crească numeric și spiritual, un loc deosebit îl are vorbirea cu sunete neînțelese (vorbirea „în limbi – neînțelese” sau vorbirea „în limbă – necunoscută”), într-o stare psiho-emoțională deosebită, de extaz. Pavel le explică în 1 Corinteni 12-14 că lucrurile nu stau așa. El le spune că darurile spirituale sunt variate și complementare, ca mădularele într-un organism și că fiecare trebuie să îi slujească pe ceilalți. De asemenea, darul cel mai important este dragostea.
EXPLICAȚII
1. Lucrările Persoanelor Sfintei Treimi (v. 1-5)
Mai întâi, Pavel spune că darurile spirituale sunt date de Duhul Sfânt, iar Duhul vine în noi atunci când credem în Cristos. Duhul Sfânt, la rândul său, îl glorifică pe Cristos.
Așadar, nu poate exista un creștin care să îl aibă pe Cristos, dar să nu aibă Duhul Sfânt, și nici unul care să aibă Duhul Sfânt, dar să-L vorbească rău de Cristos. Printr-o explicație frumoasă, Pavel arată că Dumnezeu Tatăl a alcătuit planul mântuirii, Dumnezeu Fiul a împlinit planul mântuirii, iar Dumnezeu Duhul Sfânt aplică planul mântuirii în viața credinciosului și a bisericii. De fapt mântuirea noastră este posibilă numai în baza lucrării Sfintei Treimi.
2. Natura și scopul darurilor Duhului Sfânt (v. 7-11)
Textul biblic ne oferă o perspectivă clară asupra naturii, semnificației și scopului darurilor spirituale. Un dar spiritual este o înzestrare supranaturală a credinciosului („arătarea Duhului”, adică „manifestarea Duhului”, v. 7) în vederea lucrării de slujire în biserică. Unul și același Duh Sfânt dă daruri diverse unor persoane diverse.
Aceste daruri includ: vorbirea despre înțelepciune, vorbirea despre cunoaștere, credința care inspiră și conduce la lucrări deosebite, darul vindecărilor, darul înfăptuirii unor lucrări miraculoase după voia lui Dumnezeu, darul profeției – adică mărturia lui Hristos (Apoc.19:10) darul discernerii duhurilor, vorbirea în limbi autentice necunoscute și traducerea acestor mesaje pentru cei prezenți.
Versetul 11, un verset cheie, spune că sursa darurilor este una și aceeași pentru toți: Duhul Sfânt. Așadar, la El căutăm sensul și intenția referitoare la darurile spirituale. Apoi, Duhul Sfânt dă aceste daruri după cum dorește: decizia este la Duhul Sfânt, nu la noi. Mulți cred că trebuie întâlniri speciale de stăruință ca să capete darurile dorite, dar Pavel spune altceva. Duhul Sfânt decide.
Afirmația principală din versetul 7 transmite un adevăr major. Darurile Duhului nu sunt date pentru desfătare personală și laudă individuală, ci pentru slujirea celorlalți în biserică. Așadar, darurile nu reprezintă medalii și felicitări, ci unelte de slujire. Și Duhul Sfânt le dă așa cum crede că este nevoie în biserici.
Duhul mereu dă daruri pentru slujire în biserici, dar nu mereu în istorie le dă pe toate sau la aceeași intensitate. El este coordonatorul darurilor și distribuitorul lor. Darurile Duhului continuă în toată istoria bisericii, dar nu cu aceeași anvergură a paletei și nu la aceeași intensitate. Așadar, există continuitate, dar există și limitări sau reduceri, sau discontinuitate. Unele daruri au avut un caracter temporar în perioada de început a bisericii pentru a așeza temelia credinței (Ef.2:20), iar altele au caracter permanent pentru zidirea bisericii după voia lui Dumnezeu.
3. Biserica – un organism viu călăuzit de Duhul Sfânt, (v. 12-13)
Metafora trupului în care mădularele slujesc este frumoasă, complexă – și consistentă. Ea este descrisă în 15 versete. În momentul în care un om păcătos crede în jertfa Domnului Isus primește mântuirea și este botezat de Duhul Sfânt în trupul lui Cristos. Botezul cu Duhul Sfânt este primit de fiecare credincios în clipa mântuirii (Ef.1:13), și prin acest botez este integrat în Biserica lui Cristos. Asemănarea cu un trup ne ajută să înțelegem identitatea bisericii ca trup al lui Hristos. În Noul Testament expresia „trupul lui Hristos” are trei sensuri diferite, dar în același timp inter-relaționate. În primul rând, se referă la trupul biologic al Domnului Isus. Fiul lui Dumnezeu S-a născut și a trăit într-un trup uman real. După răstignire, trupul lui Isus a fost așezat într-un mormânt (Ioan 19:40). În al doilea rând, expresia se referă la elementele de la cina Domnului (Marcu 14:22; 1 Cor.11:29). În al treilea rând, expresia se referă la Biserica Domnului (Ef.4:15-16; 5:23). Prin credința în Cristos, Duhul Sfânt ne include în Biserică – în trupul lui Cristos. După cum un trup are multe mădulare, tot așa și Biserica are mai multe mădulare, Cristos este Capul, iar duhul Bisericii este Duhul Sfânt.
Prin credința în jertfa Domnului și Botezul cu Duhul Sfânt am fost integrați în trupul lui Cristos – Biserica – și nu mai are importanță dacă cineva este iudeu sau grec (ca neam sau cultură), rob sau liber (ca stare socială). Pe toți ne motivează și ne animă Duhul Sfânt. Versetele acestea se potrivesc, în esență, cu cele din Efeseni 4:4-7. Toți ne-am „adăpat” sau am băut din unul și același Duh Sfânt, așa cum poporul Israel condus de Moise a băut apă din același izvor al stâncii, pe când era condus de Moise (Exod 17 la Refidim, Numeri 20 la Cades) iar viața venită din Duhul Sfânt asigură unitatea bisericii.
4. Diversitatea și complementaritatea darurilor spirituale este la fel ca funcționarea mădularelor în trup (v. 14-28)
Ca trup al lui Cristos, Biserica are o diversitate de mădulare și slujiri: are picioare, mâini, urechi, ochi, nas etc. (13-17). Trupul este divers, nu monoton sau uniform. Unitatea trupului nu este dată de uniformitate, ci de funcționalitatea peste care veghează Dumnezeu care a dat toate mădularele „așa cum a voit El” (18). Niciun mădular nu se poate dispensa de celelalte (20-21).
Dimpotrivă, cei care par mai slabi sunt absolut necesari (22). Cei mai puțin glorioși trebuie împodobiți cu mai multă cinste (23). Cei mai puțin frumoși, capătă mai multe podoabe, ca să fie o armonie deplină în trup, pentru că mădularele frumoase și glorioase prin excelență nu mai au nevoie de podoabe și cinste (23-24). Toți se îngrijesc de toți (25). Toți suferă alături de toți, toți se bucură de toți (26). Pasajul se încheie repetând adevărul că suntem trupul lui Cristos și fiecare suntem un mădular important în trup. Așadar, unitatea bisericii nu stă în uniformitate, ci în autoritatea lui Cristos care este Capul trupului. Sub autoritatea lui Cristos și călăuzirea Duhului, diversitatea darurilor asigură slujirea bună în biserică și unitatea bisericii.
5. Darurile lui Dumnezeu Tatăl constau în oameni cu slujiri diferite, complementare (v. 28-31)
În concluzie, capitolul 12 se încheie cu o listă de slujitori care amintește de lista din Efeseni 4:11-13: Dumnezeu a pus (sau a stabilit – și a dat…) să existe în ordine apostoli, profeți, învățători, apoi pe cei cu darul vindecărilor, cu darul ajutorărilor, cu darul administrării și al vorbirii în limbi de genuri diferite. Este interesant că Pavel construiește enumeră acești slujitori cu numerale ordinale (primul, al doilea, al treilea, apoi etc.). În mod voit, el lasă la urmă de tot darul vorbirii în limbi de diferite genuri. S-ar putea să existe două forme de ierarhizare sau ordonare în acest pasaj, o ordine bazată pe valoare, dar și una cronologică (temporală).
Pavel concluzionează că toate darurile sunt necesare și nu se poate vorbi, în niciun caz, de uniformitate în biserică. Totuși, dacă cineva dorește în mod specific niște daruri anume sau o implicare în niște slujiri aparte, apostolul Pavel spune că ar trebuie să le caute pe cele mai bune sau mai înalte. El arată că vorbirea în limbi nu este în nici un fel așezată în capul scării darurilor. Capitolul 13 va arăta că dragostea este darul și slujirea cea mai de preț, mai importantă decât credința și cunoașterea, decât puterea de a face minuni și, desigur, decât vorbirea în diferite genuri de limbi.
APLICAȚII
- Toți membrii bisericii trebuie să caute să îi slujească pe ceilalți prin darurile spirituale primite, în unitate sufletească și cu respect.
- Trebuie să înțelegem că Dumnezeu nu urmărește să dea tuturor unul și același dar, ci o diversitate de daruri.
- Programul de închinare și activitățile bisericilor ar trebui să arate cum sunt prețuite toate darurile (și muzica, și consilierea, și predicarea, și studiul biblic, și buna administrare, și organizarea bisericii etc.).
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII
- Ce daruri există în biserica locală unde ești tu membru?
- Ce dar este mai respectat de frați și care daruri sunt trecute cu vederea?
- Ce ar trebui făcut ca să fie armonizate darurile în ce privește respectul, cinstea, și folosirea lor în biserică?
- Cum se vede în programul bisericii că aceste daruri spirituale diverse prin slujire armonioasă?
- Cum descrie Pavel în 1 Corinteni 12 responsabilitățile diferite ale celor trei persoane divine din Trinitate? Înseamnă cumva că Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul veșnic și Dumnezeu Duhul Sfânt sunt separați de aceste lucrări și nu interferează?
Octavian D. Baban, pastor, tavibaban@gmail.com
