Duhul Sfânt – cel care oferă discernământ credincioșilor
Text: 1 Corinteni 2:6-16
Versetul cheie: „Și noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaște lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său.” 1 Corinteni 2:12
Ideea centrală: Duhul Sfânt este Cel care descoperă credinciosului înțelepciunea lui Dumnezeu, capacitează credinciosul să înțeleagă lucrurile spirituale și dă discernământ spiritual credinciosului cu scopul de a-l face pe acesta să adopte tot mai mult gândul lui Hristos.
Scopul lecției: Să înțelegem mai clar lucrarea Duhului Sfânt.
INTRODUCERE
Duhul Sfânt începe să locuiască în om când acesta este mântuit și devine ucenic al Domnului Isus Hristos (1 Corinteni 2:12, 6:19, Efeseni 1:13). Înainte de a fi crucificat, Mântuitorul a promis că va da ucenicilor Duhul (Ioan 14:16-17). Diferența dintre un om mântuit și unul nemântuit nu o face doar pocăința, iertarea păcatelor, răscumpărarea, ci în special Duhul Sfânt care locuiește în credincios. De aceea, diferența produsă de Duhul duce la rezultate vizibile chiar și pentru cei necredincioși chiar dacă ei nu pot spune exact ce anume a generat acea diferență. Apostolii, deși nu au avut parte de educație aleasă (Faptele Apostolilor 4:13), au știut să răspundă cu înțelepciune potrivnicilor tocmai datorită Duhului, așa cum le-a promis Domnul (Marcu 13:11). Duhul Sfânt este cel care dă discernământ, dă înțelepciune, putere și autoritate în momente dificile.
Acesta nu este doar o forță, doar o energie, așa cum consideră unii non-trinitarieni. Duhul lui Dumnezeu este cea de-a Treia Persoană a Sfintei Treimi (Matei 28:19, 2 Corinteni 13:14). Apostolul Pavel abordează tema Duhului Sfânt pe parcursul întregii cărți 1 Corinteni. Epistola a fost scrisă corintenilor cândva în anii 53-55 d.Hr., pe când apostolul slujea în Efes. Probabil că Sosten a fost scribul lui Pavel (1 Corinteni 1:1). Epistola are, în linii mari, următoarea structură:
I. 1-4 Dezbinarea în Biserică
II. 5-7 Creștinul și moralitatea sexuală
III. 8-10 Problema hranei jertfite idolilor
IV. 11-14 Rânduiala în închinarea publică
V. 15 Importanța învierii Mântuitorului
VI. 16 Sfaturi finale și salutări
În fiecare din aceste secțiuni, este menționat Duhul Sfânt. El este cel care ar trebui să ghideze acțiunile credincioșilor din Corint, însă biserica are o sumedenie de probleme. Putem spune cu destul de multă siguranță că biserica din Corint a avut cele mai multe probleme dintre toate bisericile care au primit o epistolă în Noul Testament. Dezbinarea, imoralitatea, teologia greșită a căsătoriei, înțelegerea greșită a închinării publice, neînțelegerea biblică a darurilor Duhului Sfânt, unii chiar negau învierea, toate acestea sunt probleme din biserica locală pe care Pavel le abordează în epistolă. Partea bună este că astfel am ajuns să avem în canonul Noului Testament o epistolă plină de învățătură care corectează probleme teologice și practice care afectează bisericile până în ziua de astăzi. Toată înțelepciunea pe care o găsim în Scriptură nu ar fi fost posibilă fără lucrarea Duhului în viața autorilor Bibliei (2 Petru 1:21).
EXPLICAȚII
Capitolul 2 este parte a secțiunii despre dezbinarea corintenilor. Încă din cap. 1:10, apostolul Pavel deschide subiectul certurilor din biserică și încheie această temă în cap. 3:23. După ce îi îndeamnă pe corinteni să nu se mai certe (1:10-16), Pavel le scrie despre diferența dintre înțelepciunea lumească și înțelepciunea lui Dumnezeu (1:17-31). Pentru cel din lume, crucea nu reprezintă înțelepciune, ci nebunie (1:18). Și totuși, unii din lume, printre care și unii din biserica din Corint, au ajuns să creadă. Pavel le atrage atenția că printre membrii bisericii nu erau „mulți înțelepți în felul lumii” (1:26). Aceștia nu au crezut pentru că Pavel ar fi avut el însuși vreo „înțelepciune strălucită” (2:1) sau o vorbire ce a înduplecat prin înțelepciunea ei (2:4b). Motivul pentru care unii din Corint au crezut a fost „dovada dată de Duhul” (2:4c). Duhul Sfânt este cel care dovedește adevărul și convinge păcătosul să se pocăiască (Ioan 16:8). Asta a făcut în inimile corintenilor și continuă să o facă și peste mii de ani. Începând cu 2:6, apostolul prezintă minunata lucrare a Duhului în inima credincioșilor:
1. Duhul Sfânt descoperă credinciosului înțelepciunea lui Dumnezeu (vs. 6-10)
Apostolul Pavel afirmă că ceea ce le-a predicat corintenilor este o înțelepciune, dar nu precum cea a lumii (v. 6). Înțelepciunea lui Dumnezeu este total diferită de înțelepciunea lumii. Dumnezeu a ținut ascunsă mult timp taina mântuirii Sale (v. 7). Aceasta nu poate fi dobândită prin puterea sau inteligența omului ci Duhul Sfânt este cel care cercetează inima omului ca mai apoi să-i descopere lucruri pe care nici măcar „fruntașii veacului acesteia” (v. 8) nu le pot cunoaște prin inteligența lor. Acesta este paradoxul, deși un om poate fi extrem de inteligent, asta nu înseamnă că are capacitatea să înțeleagă și lucrurile spirituale. Duhul Sfânt este cel care deschide ochii unui om pentru a înțelege lucruri care merg dincolo de știința lumii. Înțelepciunea lumii, spune apostolul, i-a făcut pe oameni să-l răstignească pe Hristos (v. 8), crezând că fac ceva bun. Înțelepciunea descoperită de Duhul i-ar fi învățat să nu facă asta (v. 9). Versetele 9 și 10 nu se referă la lucruri necunoscute celor mântuiți. În 2:10, Pavel afirmă clar că acele lucruri nevăzute și auzite sunt cunoscute de credincioși: „Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său.” Prin urmare, este vorba despre lucruri deja cunoscute de cei mântuiți. Probabil, Pavel se referă la planul de răscumpărare pe care Dumnezeu l-a ținut ascuns și a fost revelat pe deplin doar după învierea Mântuitorului.
Este important să facem distincția dintre cele două înțelepciuni amintite mai sus. Trăim într-o lume în care educația este considerată esențială. Cartea Proverbe cât și alte cărți ale Bibliei arată că educația și inteligența sunt de dorit. Totuși, educația și capacitatea intelectuală trebuie să se supună înțelepciunii duhovnicești. Evident, aceasta va fi mereu în acord cu Sfânta Scriptură. Părintele creștin nu trebuie să-și dorească pentru copiii lui să crească în educație și inteligență doar, ci și în înțelepciunea duhovnicească. De aceea, este extrem de important să nu ne concentrăm doar pe educația intelectuală a copiilor, ci să dăm atenție educației lor spirituale, exemplului pe care li-l oferim și să ne rugăm ca Duhul să le descopere și lor taina mântuirii. Din păcate, de multe ori, înțelepciunea lumii se opune vehement înțelepciunii descoperite de Duhul Sfânt. De aceea există oameni foarte inteligenți, omenește vorbind, care se opun valorilor morale descoperite în Scriptură.
Prioritatea părintelui pentru copil nu trebuie să fie educația lumii acesteia, ci creșterea spirituală a copilului. Desigur, aceasta nu înseamnă că un copil nu are nevoie de o educație cât mai bună. Apostolul Pavel este dovada clară că Dumnezeu se folosește de oameni cu educație aleasă. Dumnezeu l-a folosit pe Pavel și educația sa după ce Duhul l-a cercetat, i-a despietrit inima și l-a mântuit. Ar fi extraordinar ca tot mai mulți copii să crească în familiile și bisericile noastre având parte de o educație cât mai bună, iar în acest proces să facem tot ce ține de noi ca să-i expunem la Scriptură, la valorile lui Dumnezeu, în timp ce ne rugăm ca Duhul să le descopere înțelepciunea divină.
Este la fel de valabil și în cazul adulților. Nu trebuie să pierdem din vedere distincția dintre înțelepciunea lumii și înțelepciunea duhovnicească pe care doar Duhul Sfânt din credincios o poate descoperi. Însă nu este suficient ca această înțelepciune să ne fie descoperită. Avem nevoie să primim puterea și capacitatea de a înțelege lucrurile descoperite de Duhul lui Dumnezeu. Acest aspect este punctat de Pavel în următoarele versete.
2. Duhul Sfânt capacitează credinciosul să înțeleagă lucrurile spirituale (vs. 11-13)
Apostolul ilustrează, folosindu-se de imaginea duhului omului (adică a sufletului), că doar noi înșine putem cunoaște ce gândim și ce trece prin sufletul și mintea noastră (v. 11a). În mod similar, doar Duhul lui Dumnezeu cunoaște ce gândește, planifică și dorește Dumnezeu. Doar așa putem cunoaște ce ne-a descoperit Dumnezeu despre ființa și planurile Sale revelate în Scripturi. Însă aceasta nu este suficient. Duhul Sfânt este cel care dă omului capacitatea să învețe și să vorbească despre lucrurile duhovnicești (v. 13).
După ce o persoană este mântuită, Duhul este cel care dă credinciosului capacitatea de a vedea, mai limpede, lucrurile spirituale. Apostolul Pavel nu-și asumă vreo inteligență aparte (v. 13a). El este dovada clară că nu este suficient să cunoști Scripturile. A fost nevoie ca Domnul Isus să i se descopere pe drumul Damascului și Duhul Sfânt să-l cerceteze, să-l lumineze și să îi dea capacitatea de a vedea lucrurile așa cum le vede Dumnezeu. Putem estima pe baza informațiilor din Noul Testament că, de la momentul convertirii lui Pavel și până la prima sa călătorie misionară, au trecut între 10 și 12 ani. În tot acest timp, apostolul care a scris aproape jumătate din cărțile Noului Testament, a trebuit să învețe și să se lase învățat de Duhul care l-a făcut să-și schimbe total interpretarea Vechiului Testament pe care o învățase de la rabinii care l-au educat. Deși Duhul Sfânt are puterea să ofere instant credinciosului această capacitate, omul e lăsat să treacă printr-un proces de creștere pentru a dobândi abilitatea de a înțelege mai bine lucrurile spirituale. Nici Domnul Isus nu a dorit să le descopere ucenicilor anumite lucruri spirituale pentru că nu le puteau înțelege (Ioan 16:12). Dar tot în același context, Mântuitorul spune că „Duhul Adevărului vă va călăuzi în tot adevărul” (Ioan 16:13).
Nu trebuie să uităm că Duhul Sfânt capacitează credinciosul să înțeleagă lucrurile spirituale, dar uneori poate fi vorba de un proces îndelungat. Trebuie să învățăm să avem răbdare pentru a lăsa Duhul Sfânt să schimbe gândirea noastră și să ne învețe ceea ce dorește după timpul Lui, nu al nostru. A cunoaște lucrurile duhovnicești este un dar de la Domnul. De aceea apostolul spune că Dumnezeu ni le-a dat „prin harul Său” (v. 12).
3. Duhul Sfânt dă discernământ spiritual credinciosului (vs. 14-16)
Duhul nu doar că descoperă înțelepciunea lui Dumnezeu și capacitează credinciosul să înțeleagă lucrurile spirituale, ci oferă și discernământ spiritual. „A discerne” înseamnă, conform DEX, „a judeca limpede, cu pătrundere și precizie.” Termenul provine tocmai de la ideea de cernere, de separare a ce este bun de ce este rău. Omul firesc nu poate accepta lucrurile lui Dumnezeu (v. 14a) și nici nu are abilitatea de a le înțelege și distinge (v. 14b).
Spre deosebire de acesta, omul duhovnicesc poate să cearnă și să discearnă binele de rău, firescul de duhovnicesc, lucrurile lui Dumnezeu de lucrurile Diavolului. De ce? Pentru că „noi însă avem gândul lui Hristos” (v. 16b). Duhul Sfânt este cel care descoperă, capacitează și oferă discernământ credinciosului să poată avea gândul lui Hristos. Toată lucrarea Duhului are scopul acesta: gândul lui Hristos să ghideze deciziile vieții, prioritățile, valorile și acțiunile noastre.
Din păcate, în Biserică vor fi și oameni nemântuiți care nu se vor lăsa călăuziți de Duhul Sfânt și nu vor avea gândul lui Hristos. Pentru unii dintre aceștia, Pavel se reîntoarce în capitolul 3 la subiectul certurilor și dezbinărilor din Biserică. Însă capitolul 2 ne oferă o frumoasă imagine despre lucrarea Duhului în viața credinciosului. Dacă Duhul lui Dumnezeu a făcut aceste trei lucrări în viața noastră, vom dezvolta înțelepciunea necesară pentru a evita și aplana astfel de situații conflictuale care pot afecta sănătatea bisericii locale. Țelul nostru va fi să ne asemănăm tot mai mult cu Mântuitorul nostru. Acesta este scopul celui care are gândul lui Hristos.
APLICAȚII
- Roagă-te pentru copiii sau nepoții tăi ca Duhul Sfânt să îi cerceteze și să le facă cunoscut adevărul lui Dumnezeu revelat în Scriptură .
- Cere-i lui Dumnezeu înțelepciunea de a face diferența dintre înțelepciunea lumii și înțelepciunea divină.
- Gândește-te care sunt cele mai importante priorități ale tale în viață.
- Gândește-te la moduri în care poți să-i expui pe copiii tăi mai mult la a-l cunoaște pe Dumnezeu.
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII
1. Cum poți face în mod clar distincție între înțelepciunea lumii și înțelepciunea lui Dumnezeu?
2. Reflectă prioritățile tale gândul lui Hristos (v. 16) sau mai mult dorințele și aspirațiile personale?
3. Vezi în viața ta o creștere a discernământului spiritual?
Beni Cruceru, pastor, Biserica Baptistă „Harul” Slatina, Olt
