Duhul Sfânt – cel care îl glorifică pe Hristos
Text: Ioan 16:5-15
Versetul cheie: „El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu și vă va descoperi.” Ioan 16:14
Ideea centrală: Lucrarea principală a Duhului Sfânt este de a-L glorifica pe Domnul Isus Hristos.
Scopul lecției: Să-i ajute pe participanți să înțeleagă că menirea principală a Duhului Sfânt este să-L glorifice pe Hristos și să fie motivați să-L înalțe și ei pe Hristos prin viața lor.
INTRODUCERE
Ioan 16:5-15 Îl prezintă pe Hristos în ultimele momente ale slujirii Sale pământești. Aflându-Se alături de ucenici în camera de sus pentru a comemora Paștele și pentru a institui Noul Legământ, Fiul lui Dumnezeu le spune că trebuie să plece la Tatăl, care L-a trimis (v. 5), iar inimile lor se umplu de întristare (v. 6). Văzându-i mâhniți și descurajați, Hristos le spune că le este mai de folos să plece, pentru că doar astfel Îl poate trimite pe Duhul Sfânt. În acest context, El enunță un adevăr esențial: lucrarea Duhului Sfânt nu este de a atrage atenția asupra Sa, ci de a-L glorifica pe Hristos.
EXPLICAȚII
Într-o vreme în care sunt accentuate tot mai mult „manifestările” Duhului Sfânt, Scriptura arată clar că în centrul lucrării Duhului este Fiul lui Dumnezeu.
1. Duhul Sfânt a fost trimis să continue lucrarea lui Hristos în credincioși (vs. 5-7)
Ucenicii au umblat trei ani și jumătate cu Domnul Isus, au mâncat cu El, I-au ascultat învățăturile înțelepte și L-au văzut săvârșind miracole incredibile. S-au identificat cu El și cu misiunea Lui până acolo încât și-au lăsat slujbele și casele și L-au urmat (Luca 18:28), sperând că vor ocupa portofolii onorante în Împărăția pe care avea s-o instaureze (Luca 22:24). Este minunat să-L ai alături pe Fiul lui Dumnezeu, să-L poți chestiona cu privire la dilemele tale teologice sau să-L rogi să te ajute când ai probleme. Dar, în md surprinzător, El le zice: „Totuși, vă spun adevărul: vă este de folos să Mă duc, căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi trimite” (v. 7). Cu alte cuvinte, noi, credincioșii, suntem într-o poziție mai bună decât ucenicii Domnului, care au avut privilegiul de a trăi alături de El vreme de trei ani și jumătate. De ce? Pentru că este mai bine să-L avem pe Dumnezeu în noi tot timpul (Duhul Sfânt) decât lângă noi pentru o vreme (Isus Hristos).
Potrivit teologului puritan John Owen, de la înălțarea lui Hristos încoace trăim în „era Duhului”. Cât de recunoscători ar trebui să fim trăind într-o vreme în care revelația de Sine a lui Dumnezeu ca Tată, Fiu și Duh Sfânt este deplină, și pentru că Îl putem cunoaște într-o manieră în care evreii din zilele Vechiului Testament sau din zilele lui Hristos nu L-au cunoscut. Întreaga Dumnezeire locuiește în credincioși. Domnul Isus a spus: „Dacă Mă iubește cineva, va păzi Cuvântul Meu și Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el și vom locui împreună cu el” (Ioan 14:23). Iar puțin mai devreme a explicat: „Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele. Și Eu Îl voi ruga pe Tatăl, și El vă va da un al Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; și anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede și nu-L cunoaște; dar voi Îl cunoașteți, căci rămâne cu voi și va fi în voi” (Ioan 14:15-17).
Dumnezeu a dorit întotdeauna să fie aproape de poporul Său. În Eden, îi vizita pe Adam și Eva în fiecare dimineață. Mai târziu, când l-a chemat pe Israel să fie poporul Său, i-a poruncit să-I facă un cort, pentru ca slava Sa să coboare în mijlocul lui. Apoi a venit Domnul Isus, iar Biblia spune că El „a locuit printre noi plin de har și de adevăr” (cf. Ioan 1:14). Dar acum, prin Duhul Sfânt, El locuiește în noi, făcându-Și templul în inimile noastre (cf. 1 Corinteni 3:16). Datorită acestui fapt, în cele mai întunecate momente din viața noastră El este la fel de real pentru noi precum aerul din plămânii noștri. Dumnezeu este atât de devotat lucrării de mântuire pe care a început-o în noi, încât nu doar ne-a iertat păcatele, ci Și-a instalat „biroul de lucru” în viața noastră, sfințindu-ne și călăuzindu-ne spre cer.
2. Duhul Sfânt a fost trimis să extindă lucrarea lui Hristos prin credincioși (vs. 8-11)
Mântuitorul afirmă că, atunci când va veni Duhul Sfânt „va dovedi lumea vinovată în ce privește păcatul, neprihănirea și judecata” (v. 8). Duhul Sfânt contribuie la lărgirea Împărăției lui Dumnezeu, împuternicindu-i pe credincioși să fie martori ai lui Hristos până la marginile pământului.
În primul rând, această lucrare de vestire a Evangheliei este folosită de Duhul Sfânt pentru a-i confrunta pe oameni cu păcatul. El străpunge inimile împietrite cărora li se prezintă Evanghelia mântuirii, îi confruntă pe păcătoși cu fărădelegile lor și-i face conștienți de starea dezastruoasă în care se află. Duhul Sfânt nu a venit să regizeze tot felul de spectacole ieftine, să ne îmbogățească sau să ne spună ce extraordinari suntem, ci a venit să ne convingă de păcatele noastre. Lucrarea Duhului Sfânt este o lucrare serioasă, fiindcă nu este nimic mai serios în lumea aceasta decât păcatul, neprihănirea și judecata. Dacă cineva nu înțelege și nu este încredințat de realitatea păcatului său, nu va putea sta în picioare în ziua judecății. În mod specific, lucrarea de convingere cu privire la păcat realizată de Duhul Sfânt are în vedere păcatul necredinței în Hristos: „În ce privește păcatul, fiindcă ei nu cred în Mine”(v. 9).
Păcatul este universal. Păcatul a atins fiecare persoană care s-a născut vreodată pe această planetă (cu excepția Mântuitorului). Pavel scrie în Romani 3:23: „Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu”. Puțin mai devreme, în același capitol, el explică: „Nu este nici un om neprihănit, niciunul măcar. Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Toți s-au abătut și au ajuns niște netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar….” (Romani 3:10-12). Ne-am născut în păcat și avem o natură păcătoasă. Cu alte cuvinte, păcatul este înscris în ADN-ul nostru spiritual. Prin urmare, noi nu suntem păcătoși fiindcă păcătuim, ci păcătuim fiindcă suntem păcătoși. Iar Duhul Sfânt este singurul care ne poate convinge de acest lucru.
Păcatul separă de Dumnezeu. Isaia zice: „Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă, ci păcatele voastre pun un zid de despărțire între voi și Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Fața Lui și-L împiedică să v-asculte!” (Isaia 59:1-2). Păcatul i-a despărțit pe Adam și Eva de Dumnezeu, fiind alungați din Eden, și face același lucru cu fiecare păcătos.
Păcatul are consecințe veșnice. Biblia ne învață că „Plata păcatului este moartea…” (Romani 6:23). Păcatul separă de Dumnezeu în viața aceasta, dar incomparabil mai cumplit este că îl separă pe omul păcătos de Dumnezeu pentru totdeauna. Bogatul striga din Locuința morților să fie lăsat Lazăr să-i ducă o picătură de apă ca să-și răcorească buzele în mijlocul văpăii de foc. Dar Avraam îi spune: „Între noi și între voi este o prăpastie mare, așa ca cei ce ar vrea să treacă de aici la voi sau de acolo la noi să nu poată” (Luca 16:26). Cel mai cumplit păcat este să nu crezi în Isus Hristos, să nesocotești singura Persoană care ți-ar putea mântui sufletul. El a spus: „[…]dacă nu credeți că Eu sunt, veți muri în păcatele voastre” (Ioan 8:24).
În al doilea rând, Duhul Sfânt convinge de neprihănire: „[…] în ce privește neprihănirea, fiindcă Mă duc la Tatăl și nu Mă veți mai vedea” (v. 10). Isus Hristos este „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii” (Ioan 1:29). Pavel scrie în 2 Corinteni 5:21 că „Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” Prin moartea Sa, Hristos a câștigat mântuirea noastră, iar prin învierea Sa a dovedit că este Fiul lui Dumnezeu, validând astfel mântuirea noastră. „Ea (Evanghelia) Îl privește pe Fiul Său, născut din sămânța lui David, în ce privește trupul, iar în ce privește duhul sfințeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morților, adică pe Isus Cristos” (Romani 1:3-4).
Dar, înălțarea Sa la Tatăl pentru a fi încununat cu slava pe care a avut-o dintotdeauna, demonstrează neprihănirea, dreptatea Sa absolută. Coborârea Duhului Sfânt este, printre altele, o dovadă că Tatăl Și-a găsit plăcerea în neprihănirea Fiului Său, că a acceptat sacrificiul Său și că este satisfăcut de mântuirea pe care Acesta a câștigat-o pentru noi.
Duhul Sfânt ne convinge că Acela care este desăvârșit în neprihănirea Lui, ne poate face și pe noi neprihăniți. „Deci, fiindcă suntem socotiți neprihăniți prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos. Lui Îi datorăm faptul că, prin credință, am intrat în această stare de har în care suntem și ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu” (Romani 5:1-2).
În al treilea rând, Duhul Sfânt convinge lumea de judecată. „În ce privește judecata, fiindcă stăpânitorul lumii acesteia este judecat” (v. 11). Hristos a venit în lume să nimicească lucrările celui rău, să-l judece, să-l condamne și să-l lege pentru totdeauna în adânc. Textul spune că este judecat. Sentința este dată, iar universul așteaptă executarea sentinței. Această judecată îl privește în mod specific pe Satan, dar Biblia vorbește despre faptul că toți oamenii vor sta în fața lui Dumnezeu la judecată. Apostolul Pavel declară: „Căci toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-și primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup” (2 Corinteni 5:10).
Coroborând acest text cu alte din Noul Testament, înțelegem că cei răscumpărați se vor prezenta în fața Marelui Judecător pentru a-și primi răsplata pentru credincioșia demonstrată în slujire. Lor le va spune Împăratul: „Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, de moșteniți Împărăția care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii” (Matei 25:34). În schimb, cei necredincioși se vor prezenta pentru a-și primi pedeapsa pentru neascultarea lor. Lor li se va spune: „Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care a fost pregătit diavolului și îngerilor lui!” (Matei 25:41).
3. Duhul Sfânt a fost trimis să-L glorifice pe Cristos
„El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu și vă va descoperi” (v. 14). Principala lucrare a Duhului Sfânt este să-L glorifice pe Domnul Isus Hristos. Ce înseamnă aceasta? A-L glorifica pe Hristos înseamnă a-L înălța, a face vizibilă valoarea și frumusețea caracterului Său, a-L arăta lumii așa cum este El cu adevărat: Dumnezeu veșnic, Creator, Răscumpărător, Mijlocitor, Judecător, Rege glorios.
Dacă Persoana lui Hristos nu este glorificată, înălțată, într-o lucrare anume, înseamnă că nu a fost realizată de Duhul Sfânt. Explicând însemnătatea și funcționarea darurilor Duhului Sfânt, Pavel spune că: „Nimeni nu poate zice: «Isus este Domnul» decât prin Duhul Sfânt” (1 Corinteni 12:3). Iar apostolul Ioan scrie: „Preaiubiților, să nu dați crezare oricărui duh, ci să cercetați duhurile dacă sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieșit mulți proroci mincinoși. Duhul lui Dumnezeu să-L cunoașteți după aceasta: Orice duh care mărturisește că Isus Hristos a venit în trup este de la Dumnezeu; și orice duh care nu mărturisește pe Isus nu este de la Dumnezeu, ci este duhul antihristului, de a cărui venire ați auzit. El chiar este în lume acum” (1 Ioan 4:1-3).
- Oricât de talentat ar fi un predicator și oricât de bine ar ști să-i motiveze pe ascultători, dacă mesajul său nu are în centru pe Hristos, nu este de la Duhul Sfânt.
- Chiar dacă o cântare are o melodie plăcută și este interpretată cu măiestrie, dacă nu Îl glorifică pe Cristos, nu provine de la Duhul Sfânt.
- Indiferent cât de profunde par experiențele spirituale ale cuiva, dacă nu Îl înalță pe Hristos, nu sunt de la Duhul Sfânt.
- Oricât de vizibil și de impresionant ar fi darul spiritual al unei persoane, dacă exercitarea acelui dar nu-L onorează pe Hristos, nu este de la Duhul Sfânt.
Rolul Duhului Sfânt este de a îndrepta atenția asupra Domnului Isus, asemeni unui reflector care pune în evidență personajul principal. Aceasta este misiunea Sa esențială. Chiar înainte de răstignire, în seara Cinei, Mântuitorul le spune ucenicilor: „Când va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, El va mărturisi despre Mine” (Ioan 15:26). Însă, în cel fel concret Îl glorifică Duhul Sfânt pe Hristos?
Descoperind adevărul despre Hristos. „Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul, căci nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit și vă va descoperi toate lucrurile” (v. 13). În odaia de sus, nici Ioan și nici ceilalți ucenici nu înțeleseseră încă faptul că Isus Hristos este Dumnezeu întrupat. De aceea Domnul îi spune lui Filip: „De atâta vreme sunt cu voi și nu M-ați cunoscut, Filipe?” (Ioan 14:9). Însă, odată cu venirea Duhului Sfânt, s-a descoperit și adevărata identitate a lui Isus. Din acel moment, viața și lucrarea apostolilor au căpătat o cu totul altă dimensiune. Adevărul nu doar eliberează, ci și sfințește (cf. Ioan 17:17). Pavel mărturisește: „Noi toți privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului și suntem schimbați în același chip al lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului” (2 Corinteni 3:18).
Regenerând inimile păcătoșilor. Când Domnul Isus spune: „El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu și vă va descoperi” (v. 14), Se referă la adevărul despre Sine – despre Ființa, caracterul și lucrarea Sa – pe care Duhul Sfânt Îl va folosi pentru a-i regenera pe păcătoși și pentru a-i sfinți pe credincioși. Duhul nu comunică doar informații despre Hristos, ci aduce viață sufletelor moarte în păcat (cf. Ioan 3:5-8; Tit 3:5). Prin nașterea din nou, realizată de Duhul Sfânt, Hristos devine Domn și Mântuitor în inima credinciosului, iar acest lucru Îl glorifică pe El. Aceasta este cea mai înaltă modalitate prin care Duhului Îl proslăvește pe Hristos: transformarea păcătoșilor morți în păcat, în închinători adevărați ai lui Hristos.
Împuternicindu-i pe creștini să vestească Evanghelia: „Tot ce are Tatăl Meu este al Meu, de aceea am zis că va lua din ce este al Meu și vă va descoperi” (v. 15). Această împărtășire din plinătatea lui Hristos nu se limitează la cunoașterea interioară, ci se revarsă în exterior. Creștinii transformați de Duhul Sfânt, vor fi împuterniciți să vestească Evanghelia „până la marginile pământului” (Faptele Apostolilor 1:8). Astfel, Hristos este glorificat prin viața și mărturia ucenicilor întăriți și însoțiți de Duhul Sfânt.
Duhul Sfânt nu adaugă la gloria lui Hristos – El a avut-o plenar, dintotdeauna: „Și acum, Tată, proslăvește-Mă la Tine Însuți cu slava pe care o aveam la Tine înainte de a fi lumea” (Ioan 17:5) – ci o descoperă, o face vizibilă înaintea oamenilor.
APLICAȚII
- Glorifică-L pe Hristos dând dovadă de discernământ – respinge orice lucrare care Îl pune pe om în centru și caută doar ceea ce Îl înalță pe Domnul Isus.
- Glorifică-L pe Hristos prin ascultarea de adevărul descoperit de Duhul – lasă ca Scriptura să-ți modeleze viața și caracterul.
- Glorifică-L pe Hristos printr-o viață transformată – dovedește prin fapte că ești născut din nou și că Isus este Domn peste întreaga ta existență.
- Glorifică-L pe Hristos printr-o mărturie frumoasă și printr-o mărturisire eficientă – lasă ca Duhul Sfânt să te umple de curaj pentru a-L vesti altora, oriunde te-a așezat Dumnezeu.
- Glorifică-L pe Hristos printr-o viață smerită – fii un „reflector” al slavei Lui, astfel încât oamenii să vadă în tine frumusețea Lui.
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII
- Cum îmi influențează viața de zi cu zi faptul că Duhul Sfânt locuiește în mine ca templu al lui Dumnezeu?
- Pe ce criterii pot deosebi astăzi dacă o lucrare spirituală este cu adevărat de la Duhul Sfânt sau doar o imitație omenească?
- În ce mod concret mă las împuternicit de Duhul pentru a-L mărturisi pe Hristos în familie, la serviciu sau în societate?
Bebe Ciaușu, pastor, Biserica Creștină Baptistă Harul, Lugoj
