Duhul Sfânt – cel ce împuternicește pentru misiune
Text: Faptele Apostolilor 13:1-12
Versetul cheie: „Ci voi veți primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului.” Faptele Apostolilor 1:8
Ideea centrală: Duhul Sfânt însoțește în misiune, oferă călăuzire în selectarea colaboratorilor, descoperă natura omului și demonstrează putere în fața oricărei opoziții spre cercetarea păcătoșilor.
Scopul lecției: Să cunoaștem modul în care Evanghelia se extinde dincolo de granițele iudaismului, către neamuri; să înțelegem lupta acerbă dintre lumină și întuneric; să fim siguri de însoțirea și împuternicirea Duhului Sfânt în fața opoziției și a minciunii, indiferent de formele în care vor apare.
Explicații
Capitolul acesta relatează prima călătorie misionară a lui Pavel și modul în care Duhul Sfânt a organizat și dirijat formarea slujitorilor alături de care Pavel predica Evanghelia la neamuri. Alături de Pavel este menționat un număr semnificativ de slujitori (13:1). Locația în care ne aflăm este biserica din Antiohia (Siria), o comunitate importantă în creștinismul timpuriu al primului secol, undeva în anul 46 d.Hr.
Trebuie menționat faptul că orașul Antiohia este bogat din punct de vedere cultural și al pluralismului religios, fiind unul din orașele importante, chiar capitala provinciei romane din Siria. Locuit de greci, romani, sirieni, fenicieni, evrei și chiar arabi și persani, este un oraș prosper financiar, dar aceasta atrage luxul și imoralitatea. În acest oraș, găsim o biserică reprezentativă a primului secol.
Biserica din Antiohia are caracteristici speciale și este recunoscută ca fiind o comunitate formată din evrei și neamuri (Faptele Apostolilor 11:20-21), sensibilă la nevoile celorlalți (Faptele Apostolilor 11:29-30) cu o predicare biblică (pentru evrei și neamuri), accentuând ucenicia (numărul semnificativ de slujitori), sensibilă la îndrumarea Duhului Sfânt (Faptele Apostolilor 13:2), practicantă a postului și rugăciunii (Faptele Apostolilor 13:2-3), dar și o biserică orientată spre misiune.
De altfel este prima biserică locală unde se menționează că au trimis misionari în mod intenționat și aceasta nu datorită persecuției sau altor factori ci cu interes sincer pentru cei nemântuiți. Cu toate că avea motive suficiente să rămână în activitate locală, biserica din Antiohia își extinde evanghelizarea în baza marii trimiteri, dincolo de zidurile bisericii și a cetății sub călăuzirea și puterea Duhului Sfânt. Vrem să privim la câteva aspecte care se identifică în ADN-ul misionar al acestei comunități, sub autoritatea Duhului Sfânt.
1. Împuternicire prin chemare (Faptele Apostolilor 13:1-2)
Domnul Isus îi anunță pe ucenici, înainte de înălțarea la Cer, despre misiunea pe care o vor avea dar și despre resursele necesare pentru împlinirea acestei sarcini. Faptele Apostolilor 1:8 este un pasaj de referință misionară, unde găsim atât mandatul cât și puterea prin care ne vom achita de sarcina răspândirii Cuvântului lui Dumnezeu de la contextul socio-cultural imediat la cel îndepărtat, din zona locală spre zona globală.
Textul relatează situația în care biserica din Antiohia făcea planuri de misiune dar nu se grăbește să trimită pe nimeni ci așteaptă ca Dumnezeu să îi comunice persoanele potrivite (Faptele Apostolilor 13:2). Chemarea trebuie să vină specific, pentru o anumită slujire și chiar dacă pasajul prezintă nume ale unor oameni maturi spiritual, tot Duhul trebuie să cheme la o slujire specifică, pentru că El înzestrează și abilitează în slujire. Înainte de orice nume, de prestanță, de talent și abilități, trebuie să existe chemare specifică pentru slujire. Pavel și Barnaba sunt aleși de Duhul Sfânt pentru lucrarea de misiune și biserica nu pune la îndoială lucrul acesta, dar îi pregătește prin post și rugăciune pentru misiune (Faptele Apostolilor 13:3).
Există un contrast izbitor între pasajul din Faptele Apostolilor 1 și Faptele Apostolilor 13 pentru identificarea slujitorilor. Dacă la începutul cărții numirea unui apostol care să înlocuiască pe Iuda (alegerea lui Matia) s-a făcut prin tragere la sorți, în acest capitol Duhul Sfânt le spune direct numele celor aleși pentru o slujire specifică. Ce schimbare!
2. Împuternicire prin echipare (Faptele Apostolilor 13:3)
Nu toți sunt buni la toate și regula aceasta este una de aur în Biserica Domnului Hristos. Nu unul este chemat să facă totul și să fie peste tot fiindcă numai Dumnezeu este omnipotent și omniprezent. Duhul Sfânt oferă daruri spirituale atât pentru slujirea internă cât și pentru cea externă. Ucenicii sunt echipați prin darurile Duhului Sfânt atât pentru zidirea bisericii (Efeseni 4:11-12; 1 Corinteni 12:4-11) cât și pentru lucrarea de misiune.
Este minunat să vezi în biserica din Antiohia slujitori bine echipați! Un element esențial ce însoțește echiparea spirituală este și transformarea interioară. Suntem convinși că roada Duhului Sfânt însoțea darurile spirituale pe care Duhul le așezase în ei, de aici concluzionăm că proclamarea Evangheliei trebuie să fie nealterată, făcută de către oameni nealterați. Un om corupt nu poate predica o evanghelie curată, inevitabil va supune Evanghelia propriilor păreri.
3. Împuternicire prin îndrumare (Faptele Apostolilor 13:4-5)
Pasajul relatează ceea ce pentru mulți este mai degrabă un ideal decât o realitate și anume ascultarea de Duhul Sfânt, de Dumnezeu. Prea greu, complicat, de neînțeles, exagerat, acestea sunt reacțiile omului atunci când Dumnezeu solicită ascultare. De cele mai multe ori, ceea ce nu înțelegem ne sperie. Vrem să înțelegem, pentru că în felul acesta ajungem să credem că deținem controlul. Câteodată, însă, este bine să ne amintim că pentru a experimenta minuni, minunea ascultării este chiar prima dintre cele care trebuie să aibă loc. Cu cât ascultăm mai mult, cu atât ne va fi mai ușor să avem încredere în Dumnezeu.
Când Duhul Domnului te trimite, dacă ai încredere vei găsi suficientă claritate în ceea ce ai de făcut. Textul amplifică claritatea mesajului pentru apostoli și felul în care aceștia au știut exact ce au de făcut sub călăuzirea Duhului Sfânt (Faptele Apostolilor 13:4). Comunicarea aceasta directă apare frecvent în cartea Faptele Apostolilor: Filip (8:29), Petru (10:19-20; 11:12), Biserica din Antiohia (13:2), Pavel și colaboratorii (16:6-7), Pavel (20:23).
Cât timp suntem în voia lui Dumnezeu și sub călăuzirea Duhului Sfânt, suntem slujitori sub autoritate. Coordonatele impuse de Duhul sunt cele mai importante, pentru că acestea certifică tocmai faptul că suntem în voia lui Dumnezeu.
4. Împuternicire în confruntare
Așa cum ne așteptam, atunci când Evanghelia este predicată, există două reacții: respingere sau acceptare. Chiar dacă este posibil ca în fața Evangheliei omul să răspundă cu pasivitate sau a indiferență, acestea reprezintă tot o formă de respingere. Lupta spirituală implicată în prezentarea și acceptarea Evangheliei nu poate fi dusă prin resurse umane. Lupta cu arme umane în lumea spirituală se aseamănă cu efortul unui om de a ajunge pe fundul oceanului prin scufundare. Datorită lipsei de oxigen și sub greutatea presiunii extrem de mari, mai devreme sau mai târziu, acesta va ceda.
Biblia vorbește despre arme speciale pe care le avem în lupta spirituală (Efeseni 6:10-18); vorbește despre Duhul care este în noi, iar acesta generează putere și autoritate. Duhul este Dumnezeu și doar prin puterea Lui putem câștiga orice tip de bătălie spirituală.
Pavel și Barnaba au predicat Evanghelia în sinagogile iudeilor și au străbătut toată insula Pafos (13:6). Pe câmpul de misiune au avut de înfruntat forțe ostile și, cum era de așteptat, cele mai puternice confruntări au avut loc chiar frații lor evrei. De data aceasta apare în scenă un om influent, prezent în păturile înalte ale societății, însă influența sa este una nefastă. Pavel și Barnaba nu sunt intimidați de Elima, cu toate că acesta era un om influent. Dumnezeu nu este înfrânt niciodată și Duhul nu ne-a rânduit să mergem fără rost în lume ci să aducem rod. Chiar dacă confruntarea dintre Pavel, Barnaba și Elima a fost una dură, aceasta s-a soldat cu luminarea minții dregătorului Sergius Paulus (Faptele Apostolilor 13:12).
În luptele spirituale, oamenii care caută să pună piedici lucrării sunt împotriva lui Dumnezeu, nu împotriva noastră. Este important la fel ca la apostoli, să nu uităm că vom întâlni oameni care „strâmbă căile drepte ale Domnului” (13:10) și, uneori, o confruntare directă cu aceștia este inevitabilă.
Duhul Domnului a intervenit decisiv în această confruntare, iar Elima, pentru o vreme, își pierde văzul. Când Domnul își apără slujitorii, El recurge și la pedepsirea celor care se împotrivesc Evangheliei (10:11) iar Elima, care îi conducea pe alții spre întuneric spiritual, acum orb, are nevoie să fie condus de oameni printr-un întuneric fizic ca semn al unuia spiritual.
Aplicații:
- Duhul Sfânt ne arată cine suntem, ne prezintă misiunea pe care o avem și chemarea specifică pentru slujire.
- Biserica locală trebuie să investească în slujitorii ei pentru a deveni o biserică cu impact zonal și global.
- Misiunea de evanghelizare nu este generată de planurile noastre ci este planul lui Dumnezeu, iar acesta nu poate fi realizat prin puterile noastre ci doar prin resursele lui Dumnezeu.
- Ascultarea asigură trăirea în voia lui Dumnezeu, iar aceasta ne asigură protecția și intervenția lui Dumnezeu.
- Confruntarea nu va întârzia să apară, însă trebuie să fim pregătiți. Chiar dacă poate fi dureroasă și grea, confruntarea aduce lumină și claritate în viețile oamenilor.
Întrebări pentru discuții:
- Considerați misiunea de proclamare a evangheliei importantă? Ce ați reușit până în prezent să realizați în dreptul acestei chemări?
- Este mai important darul sau rodul Duhului Sfânt? Ce demonstrează acestea două?
- Considerați biserica locală unde sunteți membru ca una orientată spre misiune sau nu așa de mult?
- Ce daruri spirituale sunt absolut necesare pentru a fi misionar?
- Reușiți să identificați în contextul contemporan anumite deviații de la adevăr unde ar trebui să luăm poziție?
Ionuț Pungilă, păstor, Biserica Baptistă „Betel” Timișoara
