Isus și evanghelizarea în familie – ospitalitatea lui Matei
Text: Luca 5:29-32
Versetul Cheie: N-am venit să chem la pocăință pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși.” Luca 5:32
Ideea centrală: Chemarea ucenicilor Domnului, a fost doar un prim pas în evanghelizarea lumii. În timpul cât Domnul a fost cu ucenicii, el i-a învățat diferite metode de abordare a celor nemântuiți, și i-a învățat să facă din mântuirea oamenilor prioritatea numărul unu a vieții lor. Matei mărturisește dedicarea sa deplină pentru Domnul și pentru cauza Împărăției lui Dumnezeu și ne oferă un exemplu cu privire la modul în care putem să ajutăm la răspândirea Evangheliei mântuirii.
Scopul lecției: Să înțelegem că orice metodă de evanghelizare biblică trebuie folosită, iar evanghelizarea în familie este una dintre cele mai eficiente metode. Să nu stăm nepăsători ci să acționăm pe toate planurile pentru mântuirea altora.
CONTEXT
Contextul este reprezentat de alegerea și chemarea ucenicilor Domnului. Putem observa că fiecare ucenic avea preocupări proprii atunci când a fost chemat de Domnul, dar nota comună a tuturor a fost faptul că au lăsat totul și au mers după Domnul Isus, răspunzând chemării Sale. Așa au făcut și cei patru ucenici pescari în v.11, la fel face și Matei, atunci când Domnul îi lansează chemarea (v.28).
Intenția stipulată de Domnul Isus cu privire la ei era de a-i face pescari de oameni (v.10), sau altfel spus, evangheliști. Ei urmau să învețe de la Domnul și apoi, urmându-I exemplul, să continue această chemare de a-L urma pe Domnul lor. Răspunsul lor arată că au înțeles bine valoarea acestei slujbe, ce nu se poate compara cu nici o alta, care transformă niște oameni simpli în mesageri ai cerului.
Chemarea lui Matei (și a ucenicilor) este mai mult decât o chemare la mântuire, este o chemare la a fi observatori ai lucrării lui Hristos, de a-și însuși învățătura Lui, ca în final să poată fi martori ai Persoanei și lucrării Sale (Luca 24:44-48). În cadrul textului nostru putem observa două metode de evanghelizare aplicate de Domnul Isus: evanghelizarea de la om la om (aplicată în cazul chemării lui Matei și a celorlalți ucenici) și evanghelizarea în familie, realizată cu ocazia ospățului dat de Matei. În cadrul acestui studiu, ne vom concentra pe a doua metodă, și anume, evanghelizarea în familie.
Evangheliile ne arată că Domnul Isus profita de fiecare ocazie să ofere învățătură atât ucenicilor cât și mulțimilor care-l însoțeau, căutând să facă bine și vindecând nu doar trupurile lor ci și sufletele lor. Pentru El, fiecare ocazie trebuia exploatată pentru a duce Evanghelia mântuirii celor păcătoși chemându-i la pocăință (v.32). El nu ratează nici acest moment al ospățului din casa lui Matei, unde erau prezenți mai mulți vameși și alți oaspeți (posibil chiar demnitari romani).
Evreii aveau o aversiune față de vameși (cei ce colectau taxele pentru autoritățile romane), pe care îi considerau cei mai păcătoși, trădători, oameni fără caracter, care își exploatau propria națiune. Nu puteau concepe ca un om sfânt să stea la masă cu cei mai mari păcătoși, pentru că, atingându-se de ei, s-ar fi întinat. De aici apar cârtirile, comentariile și chiar acuzele fățișe aduse ucenicilor Domnului și indirect Domnului Isus: „Pentru ce mâncați și beți împreună cu vameșii și păcătoșii?” (v.30). Prin aceasta mărturiseau că se îndoiesc de neprihănirea lor și implicit se considerau mai sfinți dar, din descrierea Scripturilor, constatăm că fariseii și cărturarii erau departe de sfințenie, fiind fățarnici, purtând doar o mască religioasă și, în fapt, prin religiozitatea lor aparentă, exploatau pe cei naivi. De aceea, Domnul Isus în Matei 23:1-36 îi mustră cu asprime și Matei prinde ocazia să prezinte lumii cine erau cu adevărat cei care puneau la îndoială practicile și metodele de lucru ale Domnului Isus. Domnul Isus nu ține cont de părerile lor ci consideră că este mult mai important să fii pe placul lui Dumnezeu și să câștigi unui suflet decât să fii pe placul oamenilor. De aceea, Domnul Isus nu evita păcătoșii, ci căuta să interacționeze cât mai mult cu ei, dorind ca aceștia să fie eliberați de păcatul care-i stăpânea.
Ospățul dat de Matei, constituie pentru noi un exemplu de evanghelizare în familie. Privind la descrierea pe care evanghelistul Luca o face aici, putem înțelege ce presupune evanghelizarea în familie. Aceasta presupune: o convertire autentică a gazdei, identificarea unui pretext pentru a-i invita în casă pe cei necredincioși; concentrarea pe nevoile reale ale invitaților.
I. O convertire autentică a gazdei
Ca evanghelizarea în familie să fie eficientă, este nevoie ca mărturia gazdei se fie exemplară. Matei își recunoaște falimentul și este gata să se dezică de viața sa anterioară, este gata să renunțe la sursa de câștig a familiei sale, pentru a-L urma pe Domnul Isus. Era greu pentru un vameș (colector de taxe) să-și schimbe meseria, pentru că nimeni nu îi mai acorda încredere, fiind respins de societatea în care se afla. Probabil că a așteptat cu nerăbdare această chemare din partea Domnului Isus și generozitatea lui mărturisește din plin acest fapt. Autenticitatea mântuirii sale, se vede din faptul că:
1. Este gata să lase totul pentru a-L urma pe Domnul Isus. Nu este un deloc ușor să fii gata să renunți la: serviciu (care implică mijloacele de trai), pentru a urma pe cineva care nu are unde-și odihni capul (Luca 9:58); la poziția de autoritate socială, fiind gata să urmezi pe altcineva care era respins de mai marii norodului; la privilegii (care decurgeau din faptul că era aliat al romanilor) și la prieteni importanți.
Atunci când Îl întâlnești cu adevărat pe Domnul Isus și înțelegi ce poate oferi El, ești gata să renunți la tot pentru a-L urma. Nu există nimic care să manifeste atracție mai mare ca El, pentru că nimeni nu poate ierta păcatul și elibera conștiința; și nimeni nu poate oferi viața veșnică.
2. Dorește ca și alții că primească mântuirea (eliberarea), la fel ca el. Nu este egoist, nici nu vrea să-L țină pe Domnul numai pentru el. El înțelege valoarea Domnului și vrea ca și alții să cunoască părtășia cu Domnul lui. Știa ce conflict fusese în inima lui și era convins că același lucru îl experimentau și mulți dintre prietenii și cunoscuții lui de aceea, dorește ca și ei să-L poată întâlni pe Isus. El nu este un bun evanghelist, dar face ce poate – facilitează întâlnirea lor cu Domnul Isus și, pentru aceasta, este gata să-și pună la dispoziție casa și resursele materiale.
3. Oferă cinstire Domnului Isus – face un ospăț mare la el în casă în cinstea Domnului Isus, ca mărturie a bucuriei mântuirii sale și a privilegiului de a urma pe Domnul. Când a auzit chemarea, a lăsat totul (s-a despărțit de trecutul său), s-a sculat (a trecut la acțiune) și a mers după Isus (a fost dedicat în a urma calea Lui). Dar, voia ca și cei din casa Lui să-L întâlnească, și prietenii Lui și voia să-I arate Domnului cât de mult se bucură de această chemare. Așadar, ca să poți evangheliza, trebuie ca mai întâi tu să crezi valorile pe care le propovăduiești. Nu poți să-L prezinți altora pe Domnul Isus, dacă tu însuți nu-L cunoști cu adevărat!
II. Identificarea pretextului pentru a chema în casă pe necredincioși
Toate acțiunile lui mărturisesc din plin autenticitatea mântuirii sale. El vrea ca toți să Îl cunoască pe Domnul lui. Nu se rușinează că I-a devenit ucenic, ba dimpotrivă, ar dori ca toți să știe și să-L cunoască. Pretextul ideal a fost faptul că Marele Învățător al lui Israel era invitatul lui, sau poate faptul că Matei va pleca din mijlocul lor ca să-și urmeze Învățătorul. Cu siguranță, nu a fost prima oară când invitații lui Matei au venit la el acasă și au petrecut împreună, iar invitația lui nu a fost neobișnuită, dar acum motivul era diferit. Își dorea ca prietenii săi să-L întâlnească pe Învățătorul, să stea de vorbă cu El și să găsească ceea ce a găsit el: mângâiere, iertare și viață veșnică. Textul precizează că Matei a făcut un ospăț mare (v.29), unul al generozității, la care a căutat să invite pe cât mai mulți cunoscuți posibil. Aceasta a presupus:
1. Disponibilitate și sacrificiu. Matei este gata să cheltuie, e gata să facă deranj în casă și să slujească. De dragul Domnului Isus și de bucuria mântuirii și chemării sale, este gata să jertfească totul. Nimic nu i se părea prea mult și s-a bucurat să primească pe cât mai mulți care să stea la masă cu Domnul Isus, ca să-L poată cunoaște. Casa lui este deschisă pentru toți și, probabil, fariseii și cărturarii care cârteau au putut să vadă pe toți cei prezenți, ușile fiind larg deschise, iar, dacă ei nu erau înăuntru, se datora faptului că se considerau mai buni decât invitații lui Matei.
2. Asumarea comentariilor și criticilor opozanților. Întotdeauna vor fi unii care comentează, considerând că deciziile pe care le-ai luat nu sunt bune. Erau, probabil, oripilați de faptul că Domnul l-a chemat pe Matei în slujba Sa și acum agreează compania păcătoșilor. După părerea lor, Matei nu era bun când aduna taxele pentru romani dar nici acum când a renunțat la slujbă. Dar, pentru Matei nu mai este important ce zic oamenii ci ceea ce poate face el pentru oameni și pentru Domnul. Urmașul Domnului Isus Îl urmează și ascultă de El, nu de opiniile celor care I se împotrivesc, chiar dacă aceștia par foarte religioși.
3. Invitarea celei mai potrivite persoane ca să evanghelizeze. Invitatul de onoare este Domnul Isus. El are cuvintele vieții veșnice care au impact puternic asupra păcătoșilor prezenți. Matei i-a adus doar în preajma Domnului Isus. Nu știm ce s-a întâmplat la ospăț dar, din cuvintele Domnului înțelegem că a redat sănătate spirituală celor bolnavi (v.31) și neprihănire păcătoșilor (v.32). A lua masa împreună, este ocazia ideală de socializare și de împărtășire a valorilor. Este ocazia perfectă să spui oamenilor despre preaiubitul sufletului tău: Isus!
III. Concentrarea pe nevoile reale ale invitaților
Atunci când scopul este evanghelizarea, mâncarea contează mai puțin decât sufletele oamenilor. Nu știm ce au mâncat deoarece nu este important, dar ni se spune că acolo a fost Domnul Isus și, de asemenea, care a fost preocuparea Lui în timpul mesei. Atunci când Domnul Isus aștepta ca oamenii din Sihar să vină să-L întâlnească, spune ucenicilor care insistau să mănânce: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoașteți… Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui” (Ioan 4:32, 34). Cu siguranță, Domnul a apreciat gestul lui Matei, dar pune accentul pe ceea ce poate oferi El oamenilor, nu pe ce primește El de la Matei. Masa a fost doar un pretext de a invita pe mulți și o dorință de a-L onora pe Domnul Isus. Dar cum ar putea fi onorat Domnul dacă nu conlucrând cu El la realizarea planului Lui de mântuire a oamenilor? Cu această ocazie, ca întotdeauna, Domnul Isus a fost interesat de:
1. Sănătatea spirituală a invitaților „Cei bolnavi au nevoie de doctor” (v.31). Domnul căuta să le împlinească nevoile. De aceea, acceptă să stea la masă cu ei și nu-i țină la distanță, dorește să Și-i apropie și să le ofere vindecare spirituală. Mulți nu sunt conștienți de nevoia sufletului lor, dar Domnul știa cum să le-o arate și cum să-i direcționeze spre Împărăția lui Dumnezeu. Principiile Împărăției, pe care El ni le arată, ne învață cum putem trăi o viață împlinită și binecuvântată, care să-L onoreze pe Dumnezeu. Domnul nu dăruia doar vindecare de moment ci reorientarea vieții spre valorile cerului care să mențină sănătatea spirituală. Minunile și semnele pe care le-a făcut (vindecările) aveau menirea să arate oamenilor nevoia de vindecare spirituală dar și faptul că El are autoritatea de a-i elibera de neputințe.
2. Eliberarea oamenilor de păcat. Scopul Lui a fost să restaureze neprihănirea și să scape oamenii de condamnarea venită prin păcat (v.32). Păcatul pune stăpânire pe om și diavolul îl ține legat, dar Domnul Isus a venit să rupă legăturile păcatului și să dea la o parte orice piedică din calea apropierii omului de Dumnezeu. Pentru asta, a fost nevoie să vină în mediul păcatului, acolo unde trăiau păcătoșii, ca să-i poată elibera, lucru pe care nu îl puteau înțelege fariseii și cărturarii. De aceea, la înălțare, Domnul Isus a dat porunca: „Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la orice făptură” (Marcu16:15). Eliberarea oamenilor din păcat presupune a merge, a-i căuta acolo unde se află, și a-i ridica.
3. Părtășie sfântă care presupune chemarea oamenilor la pocăință (v.32). Dumnezeu vrea să fie în părtășie cu noi pentru veșnicie, dar pentru a intra în părtășie cu El, trebuie să fim iertați și eliberați de păcat, fapt posibil numai prin pocăință. De aceea, chemarea Domnului Isus este: „Pocăiți-vă căci Împărăția Cerurilor este aproape” (Matei 4:17). Prioritatea Domnului Isus era viața veșnică a invitaților așadar, nu putea decât să cheme la pocăință, iar aceasta era detestată de farisei și cărturari care se credeau buni și nu puteau accepta că au nevoie de pocăință.
Chemarea lui Matei a fost fructificată ca mijloc de evanghelizare, care s-a realizat în familia lui, unde mulți au putut interacționa cu Domnul Isus. Deși metodele Lui păreau nepotrivite pentru conducătorii religioși ai vremii, acestea au fost și continuă să fie eficiente. Ca răspuns la atitudinea lor, Domnul le spune că la vremuri noi, se potrivesc metode noi (v.37-38). Pentru că vrem mântuirea celor apropiați nouă și a celor din jur, trebuie să căutăm și noi orice cale biblică de a le vesti Evanghelia mântuirii, expunându-i întâlnirii cu Domnul Isus.
APLICAȚII
- Te rușinezi de Isus sau vrei ca toți să știe că ai fost mântuit? Îl prezinți pe Domnul prietenilor tăi? Se vede schimbarea care poate să îți dea autoritate să le vorbești despre întâlnirea ta personală cu El? Văd ei entuziasmul trăirii și bucuria întâlnirii tale cu El?
- Cauți diferite metode și ocazii de a vesti Evanghelia oamenilor din jur? Îl proclami pe Domnul Isus celor nemântuiți în orice vreme?
- Este casa ta deschisă pentru păcătoși? Dacă nu ai abilități evanghelistice, poți invita un evanghelist la masă ca să se vestească Evanghelia prietenilor și cunoscuților tăi.
- Ești gata să jertfești și să pui tot ce este necesar la dispoziția Domnului pentru mântuirea altora?
- Ești afectat de comentariile și criticile celor din jur sau faci o prioritate din așteptările lui Dumnezeu? Cauți să fii pe placul oamenilor sau al lui Dumnezeu (Galateni 1:10)?
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII
- Crezi că, în contextul nostru, ar fi eficientă evanghelizarea la mesele împreună cu prietenii, în familie?
- Ce consideri că ar trebui să spui, cu prioritate, prietenilor tăi la astfel de întruniri ca să nu îi ofensezi dar, în același timp, să le oferi o Evanghelie curată?
- Poți crede că sunt oameni care ar dori să-L urmeze, sincer, pe Domnul Isus, dar de teama pierderii serviciului, amână? Dacă amână, realizează importanța și urgența mântuirii?
- Cum putem încuraja mai bine, oamenii, ca să înțeleagă nevoia mântuirii sufletului lor?
pastor Marcel Țepeneu – Biserica Creștină Baptistă Maranata, Fârliug, Caraș-Severin, marceltepeneu@yahoo.com
