Tema: Superioritatea lui Isus Hristos în slujire
Text biblic: Evrei 1:1–14
Verset cheie: EVREI 1:3–4
Ideea centrală: Isus Hristos este demn de încrederea noastră deplină și de slujirea noastră, deoarece numai El ne poate ierta păcatele, ne poate împăca cu Dumnezeu și ne poate da un sens în viață.
Scopul lecției: Să ne încurajeze să continuăm să-L urmăm pe Hristos și să-L slujim în mijlocul unei lumi căzute.
Introducere
Studiul Epistolei către evrei ne oferă ocazia de a înțelege lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu prin Hristos, privind înapoi la Vechiul Testament, dar și înainte spre desăvârșire. Într-o manieră unică, această epistolă descrie în detaliu atât modul în care Isus Hristos împlinește promisiunile si profețiile Vechiului Testament, cât și felul în care Isus Hristos este net superior tuturor lucrurilor. Ca Fiu al lui Dumnezeu, Isus Hristos este mai mare decât orice sistem religios, decât îngerii, decât conducătorii poporului Israel, decât preoții. Epistola către evrei ne descoperă adevărata identitate a lui Isus. Titlul de Fiu și prerogativele pe care acesta I le conferă Îl ridică mai presus de îngeri. Autorul epistolei ne lasă să înțelegem că atitudinea noastră față de toate lucrurile este determinată de atitudinea noastră față de Dumnezeu. De aceea, el se angajează într-un dialog cu destinatarii despre elementul fundamental al credinței creștine: cine este Isus Hristos și ce ne-a comunicat Dumnezeu prin El?
Explicații
Epistola se adresează în mod special creștinilor evrei din primul secol, pentru a-i încuraja să rămână statornici în credința lor și să-și continue drumul maturizării spirituale, în ciuda presiunilor şi persecuțiilor de care au parte. Datorită presiunilor repetate din partea confraților iudei necredincioși, și a persecuțiilor din partea autorităților Imperiului Roman, unii dintre ei au fost ispitiți să abandoneze credința creștină și să se întoarcă la credința iudaică. De aceea, autorul le amintește că viața creștină este un maraton (Evrei 12:1-2). În același timp, epistola se adresează și evreilor care acceptau Vechiul Testament, dar Îl respingeau pe Isus pentru că nu-L recunoșteau ca Mesia. Mai mult decât orice altă carte din Noul Testament, Epistola către evrei este plină de citate, aluzii și adevăruri teologice din Vechiul Testament. În Epistola către evrei predomină contrastele. Tot ceea ce ni se prezintă în această epistolă este superior, este mai bun în comparație cu Vechiul Legământ: o speranță mai bună, o promisiune mai bună, o patrie mai bună, o preoție mai bună, o jertfă mai bună, o slujire mai bună, un Mare Preot mai bun. Autorul citează și interpretează în mod frecvent Vechiul Testament pentru a demonstra superioritatea Evangheliei creștine în comparație cu Vechiul Legământ și cu ritualurile lui. De asemenea, el prezintă superioritatea persoanei lui Isus Hristos și a lucrării Lui. Ca persoană, Isus Hristos este superior îngerilor, lui Moise și profeților. El este Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul întrupat și revelația finală a lui Dumnezeu. În ceea ce privește lucrarea Lui, Isus Hristos este Marele Preot, desăvârșit și etern. El este superior jertfelor mozaice și preoției levitice. El este împlinirea promisiunilor Vechiului Testament privitoare la mântuire. Isus Hristos este jertfa desăvârșită pentru păcatele lumii, adusă odată pentru totdeauna. Autorul epistolei subliniază că persoana și lucrarea lui Isus Hristos constituie cea mai puternică încurajare pentru a rămâne statornici în credință, în vremuri de persecuție.
1. Superioritatea persoanei lui Isus Hristos
Isus Hristos este revelația finală a lui Dumnezeu și de aceea Persoana și slujirea Lui sunt unice. În prologul epistolei (Evrei 1:1–4) ni se spune că Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este prin excelență mijlocul, dar și punctul culminant al revelației divine. Primele versete ale epistolei enunță direct subiectul, fără nici un fel de introducere, și ne lasă să înțelegem că autorul se adresează atât evreilor credincioși, cât și celor care
L-au respins pe Hristos.
Expresia „la sfârșitul acestor zile” sugerează că destinatarii epistolei se află într-un moment de cotitură al istoriei. În trecut, Dumnezeu le-a vorbit părinților lor prin profeți, în multe rânduri și în multe feluri, dar acum, în generația lor, Dumnezeu a vorbit prin Fiul. După ce a vorbit în vechime părinților noștri prin proroci, în multe rânduri și în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârșitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moștenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut și veacurile. (Evrei 1:1–2)
Dumnezeu a comunicat despre venirea Lui în lume prin cuvintele prorocilor și scrierile Vechiului Testament. Cu alte cuvinte, Vechiul Testament nu este o colecție de cărți ale înțelepților antici, ci vocea lui Dumnezeu. Uneori El a vorbit prin vedenii, alteori prin pilde, prin simboluri sau tipuri profetice. Fiecare cuvânt transmis de profeți a fost inspirat de Dumnezeu. Expresia „în multe chipuri” include genurile literare ale Vechiului Testament (proză, poezie, profeție etc.) Autorul subliniază că formele anterioare ale revelației divine au fost multiple dar revelația în Isus Hristos este unică. Datorită naturii și lucrării Fiului, revelația lui Dumnezeu prin El este completă. Profetului Isaia i s-a revelat cum va veni Mesia, profetului Mica i s-a revelat localitatea în care Se va naște Mesia, profetului Daniel i s-a revelat timpul nașterii lui Mesia. În cazul fiecăruia, revelația a fost parțială şi urmărea să îndrepte atenția spre venirea lui Mesia. Dar numai în Isus Hristos au fost aduse toate profețiile împreună. Pentru a susține acest lucru, autorul Îl pune pe Hristos în contrast cu profeții din vechime și cu îngerii (Evrei 1:1–2).
Isus Hristos nu este doar un profet, El este Fiul lui Dumnezeu. El nu este creat, El este Creatorul. El nu este un înger, El este Unsul lui Dumnezeu. Referirea la Fiul ca moștenitor anticipează ideea domniei Sale viitoare. Cel care este Creator, dar și Moștenitor, este reflectarea perfectă a lui Dumnezeu care vorbește prin El. În acest paragraf autorul leagă puterea salvatoare a lui Dumnezeu cu puterea Lui creatoare. Cu alte cuvinte, puterea Cuvântului lui Dumnezeu care a creat universul și-l păstrează în existență este aceeași putere care curăță păcatele noastre. Expresia din v.3 „El… care a făcut curățirea păcatelor și a șezut la dreapta măririi în locurile preaînalte”, indică faptul că lucrarea lui Hristos a fost completă. Jertfa lui Isus, la fel ca și revelația, este completă, desăvârșită. Aceasta era o puternică dovadă pentru creștinii persecutați că biruința finală îi aparține lui Hristos și că urmașii Lui, în cele din urmă vor fi biruitori împreună cu El. Dar până atunci chemarea și misiunea lor este să-L urmeze și să-I slujească cu credincioșie într-o lume ostilă lui Hristos.
2. Superioritatea lucrării lui Isus Hristos
Isus Hristos, în identitatea Sa divină, este superior îngerilor și, de aceea, lucrarea Lui este superioară. Cele șapte afirmații cristologice din Evrei 1:1–4 evidențiază măreția Fiului care face ca orice preocupare față de ierarhia îngerilor să fie inutilă. Mai mult, deoarece învățătorii falși răspândeau prin biserici erezia că apropierea de Dumnezeu este posibilă doar prin intermediul îngerilor, iar unii pretindeau ca Isus este cel mai mare dintre îngeri, autorul lansează un avertisment implicit: Acesta este mărețul, Supremul Fiu al lui Dumnezeu. El este superior îngerilor și doar El merită toată închinarea. Termenul „Fiu” are de-a face cu întruparea lui Isus Hristos. Îngerii sunt slujitori creați de Dumnezeu. Când Isus Hristos a venit din veșnicie pe pământ ca un rob desăvârșit, El și-a asumat și titlul de Fiul al lui Dumnezeu „ajungând cu atât mai pe sus de îngeri cu cât a moștenit un nume mult mai minunat decât al lor” (Evrei 1:4).
Îngerii sunt menționați de-a lungul istoriei iudaice ca slujitori puternici ai lui Dumnezeu, ca expresii ale puterii și judecăților lui Dumnezeu în lume. Există numeroase exemple în Vechiul Testament care vorbesc despre îngeri ca slujitori ai lui Dumnezeu. Un episod foarte cunoscut este cel din Geneza 19:29, în care cei doi îngeri l-au salvat pe Lot și familia lui din Sodoma, iar apoi au distrus cetățile Sodoma și Gomora prin foc. Îngerii au apariții reale și puternice, chiar dacă nu frecvente, în Vechiul Testament. În perioada dintre Vechiul și Noul Testament, timp de aproximativ 400 de ani înainte de venirea lui Isus, interesul pentru îngeri a crescut semnificativ în tradiția iudaică. Scriitorii evrei au dezvoltat angelologii complicate, speculând despre nume angelice, sfere de responsabilitate și niveluri ale puterii angelice. În această perioadă intertestamentală s-a dezvoltat o anumită fascinație pentru îngeri în lumea iudaică. Îngerii sunt din ce în ce mai fixați ca expresii ale puterii și autorității divine. Desigur, Dumnezeu era atotputernic; îngerii nu L-au înlocuit pe Dumnezeu, dar ei au fost următorii în ierarhie. De aceea autorul Epistolei către evrei se străduiește să arate că Isus este mai mare decât îngerii. Prin urmare, Isus Fiul este obiectul închinării îngerilor. Îngerii, oricât de mari sunt, ei sunt doar vânturi, doar slujitori ai flăcării și ai focului. Ei slujesc lui Dumnezeu și se închină Fiului. Este remarcabil modul în care, în versetele 7–9, autorul alătură atitudinea de slujire văzută la îngeri (v. 7) cu domnia eternă a Fiului (8–9). Și despre îngeri zice: „Din vânturi face îngeri ai Lui, și dintr-o flacără de foc, slujitori ai Lui” pe când Fiului I-a zis: „Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate. Tu ai iubit neprihănirea și ai urât nelegiuirea, de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decât pe tovarășii Tăi.”
Potrivit celor mai mulți comentatori, este posibil ca adoptând concepțiile iudaice despre îngeri, autorul epistolei să fi înțeles că afirmația Psalmului 104:4 (citat în Evrei 7) sugerează că îngerii și-au contopit adeseori aparițiile lor cu vânturile sau flăcările în timp ce își îndeplineau sarcinile pe care le-au primit de la Dumnezeu. În contrast cu aparițiile lor schimbătoare, scaunul de domnie al Fiului este veșnic și imuabil (v. 8) Orice s-ar întâmpla în această lume, Isus Hristos rămâne neschimbat. Dacă ne încredem în El, avem siguranță deplină, pentru că ne plasăm pe cea mai sigură temelie din univers – Isus Hristos. Expresia „Tu rămâi același” din Evrei 1:10–12 indică spre caracterul neschimbător al Lui Isus. El este consecvent în dragostea Lui față de noi, în mila Lui, în dreptatea Lui. „La început, Tu, Doamne, ai întemeiat pământul; și cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale. Ele vor pieri, dar Tu rămâi; toate se vor învechi ca o haină; le vei face sul ca pe o manta și vor fi schimbate, dar Tu ești același şi anii Tăi nu se vor sfârși.” Prin acest citat din Psalmul 102:25–27 autorul subliniază un alt aspect unic al Fiului. El este Domnul (Evrei 1:10). Domnul este traducerea din limba ebraică a numelui lui Dumnezeu (Iahwe), care indică faptul că Fiul este Creatorul tuturor lucrurilor, inclusiv al îngerilor. În timp ce toate vor pieri, Fiul va dăinui (Evrei 1:11).
Prin slujirea Lui, Fiul lui Dumnezeu, Creatorul lumii, a oferit singura cale de salvare prin curățirea păcatelor. Isus Hristos a coborât din ceruri, S-a făcut om și a murit pentru păcatele lumii pentru ca oricine crede în El să fie mântuit. El, Creatorul tuturor lucrurilor, a devenit Mântuitorul tuturor. Datorită supunerii și ascultării de Tatăl, El a murit pentru păcatele lumii, a înviat din morți, S-a înălțat la cer și șade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu, ca să mijlocească pentru noi.
Într-o descriere finală preluată din Psalmul 110:1, autorul subliniază domnia Fiului alături de Tatăl, când toți dușmani Fiului vor fi distruși. Și căruia din îngeri i-a zis El vreodată: „Șezi la dreapta mea până voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut al picioarelor Tale?“ (Evrei 1:13). Această scenă trebuia să le amintească credincioșilor din rândul evreilor despre biruința finală asupra tuturor dușmanilor, garantată de Fiul. La sfârșitul luptei, însoțită de persecuții și de suferințe, urmașii lui Isus Hristos vor fi biruitori datorită biruinței lui Isus Hristos.
Exemplul Mântuitorului ne încurajează să continuăm să trăim și să slujim ca El într-o lume căzută. Atunci când înțelegem că Isus Hristos ne-a slujit până la capăt, în ciuda păcatelor noastre, nimic nu ne mai poate opri din determinarea noastră de a-i sluji pe cei din jur de dragul Lui. „Pentru că Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți” (Matei 20:28).
Aplicații
- Isus Hristos este vrednic de urmat. El este vrednic să-I dăm loialitatea noastră; merită să lăsăm în urmă trecutul nostru pentru a îmbrățișa promisiunea a tot ceea ce ne oferă El în viitor.
- Rămâneți tari în credința și mărturia voastră într-o societate care respinge mesajul Evangheliei!
- Biruința lui Isus Hristos este cea mai importantă garanție a biruinței noastre asupra tuturor dușmanilor.
Întrebări pentru discuții
- Ce ar trebui să facă credincioșii evanghelici care, după mulți ani de credință, sunt respinși ca minoritate și considerați niște străini în propria lor țară?
- Cum putem înțelege biruința lui Hristos când urmașii Lui suferă pentru credința lor?
- Prin ce se deosebește atitudinea de slujire a îngerilor de slujirea lui Isus?
- Ce însemnă că Isus Hristos este Același? (Evrei 1:12)
autor: dr. Daniel-Marius Mariș, pastor al Bisericii Creștine Baptiste „Golgota” din București și rector al Institutul Teologic Baptist din București, e-mail: marisdaniel@gmail.com
