Tema: Isus Hristos, Mântuitorul celor păcătoși
Text biblic: 1 Timotei 1:12–17
Verset cheie: 1 Timotei 1:15
Ideea centrală: Isus Hristos a venit în lume ca să‑i mântuiască pe oamenii păcătoși.
Scopul lecției: Să nu dăm uitării harul lui Dumnezeu față de cei păcătoși și să apreciem mântuirea primită prin har.
Introducere
Textul este o piedică în calea uitării noastre. Nu vrem să dăm uitării harul lui Dumnezeu prin care am fost iertați de păcatele noastre.
Nu putem să uităm niciodată adevărul profund că Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu (1:15).
Explicații:
1. Evanghelia este mesajul harului lui Dumnezeu care schimbă viața unui păcătos.
Saul persecutorul a fost schimbat în Pavel predicatorul. În versetul 16 el spune că convertirea lui este un model a ceea ce Dumnezeu poate face cu orice păcătos. Nimeni nu este dincolo de harul lui Dumnezeu. Când harul lui Dumnezeu în Hristos inundă viața unei persoane, acea persoană este transformată radical.
A. Evanghelia se bazează pe mila lui Dumnezeu și pe harul Lui (1:13b–14)
Dumnezeu nu ne mântuiește pe baza vredniciei noastre. Este mila și harul Lui. Când apostolul Pavel spune că i s-a arătat îndurare pentru că „a lucrat din neștiință, în necredință” (1:13), el nu se scuză. Nu spune că ar fi meritat ceva. Ci spune că nu a respins intenționat lumina care i s-a arătat. A fost o ignoranță față de voia lui Dumnezeu.
Observație: Scriptura face o distincție între o persoană care păcătuiește din ignoranță și una care respinge intenționat lumina pe care Dumnezeu i-o oferă. Când se respinge intenționat cercetarea lui Dumnezeu apare pericolul ca să se piardă lumina oferită de Dumnezeu și persoana se poate împietri dincolo de pocăință (Numeri 15:22–31; 2 Cronici 36:15–16; Proverbe 29:1 Evrei 10:26–27).
Harul lui Dumnezeu a fost „înmulțit peste măsură de mult” (1:14). Apostolul Pavel inventează aici un cuvânt adăugând prefixul grecesc hyper unui cuvânt care înseamnă deja „super-abundent”, astfel încât sensul devine „super-super-abundent”. .” Nu numai că harul lui Dumnezeu este mai mult decât generos, ci și credința și dragostea care sunt în Hristos Isus (1:14). Dumnezeu este furnizorul a tot ce avem nevoie pentru viață și evlavie (2 Petru 1:3). El ne dă credința să credem în Hristos pentru mântuire. El ne umple cu dragostea lui Hristos care trece de la noi la alții.
Trăim vremuri în care mulți creștini fie tacit, fie cu îndrăzneală, neagă atotsuficiența harului lui Dumnezeu în Isus Hristos.
B. Evanghelia este pentru păcătoși (1:15).
Hristos a venit să mântuiască pe cei păcătoși. Păcatul este redefinit astăzi. Oamenii nu mai sunt dispuși să recunoască că sunt păcătoși. Există multă demnitate și valoare de sine și nu mai este nimeni dispus să se numească… păcătos. Domnul Isus a venit pentru a salva pe cei păcătoși.
„Evanghelia” pe care o auzim propovăduită în zilele noastre este de multe ori un mesaj care are menirea să ne ajute să ne atingem întregul potențial sau să ne simțim bine cu noi înșine, o „Evanghelie” care ne rezolvă problemele și ne oferă liniște sufletească. Dar unde este mesajul că Hristos Isus a venit în lume pentru a mântui pe cei păcătoși?
Apostolul Pavel se numește „cel dintâi” dintre păcătoși (1:15). Este semnificativ faptul că apostolul Pavel face această declarație nu ca un nou credincios, ci după ce a umblat cu Dumnezeu timp de peste 25 de ani. Putem urmări o progresie cronologică în declarațiile apostolului Pavel despre sine:
• În 1 Corinteni 15:9 Pavel spune: Eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli.
• În Efeseni 3:8 a scris mai târziu: Eu sunt cel mai neînsemnat dintre toți sfinții.
• Mai târziu aici, în 1 Timotei 1:15, el spune: …pe cei păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu.
El nu spune „Am fost cel dintâi dintre păcătoși”, deși avea un trecut rușinos, ci mai degrabă „Eu sunt primul dintre păcătoși”. Cu cât o persoană se apropie mai mult de Dumnezeu, cu atât este mai conștientă de profunzimea naturii sale păcătoase, ceea ce o conduce la o apreciere mai profundă a harului lui Dumnezeu.
C. S. Lewis a scris: „Când un om se îmbunătățește, înțelege din ce în ce mai clar răul care este încă în el. Când un om se înrăutățește, își înțelege din ce în ce mai puțin propria răutate”.1
Învățăm noi această lecție? Pe măsură ce umblăm cu Dumnezeu, învățăm din ce în ce mai mult depravarea care se ascunde în propria noastră inimă, care, la rândul său, ne împinge cu umilință și mulțumire către harul lui Dumnezeu în Hristos Isus.
Poate că unii dintre noi am crescut în biserică. E valabil și pentru noi, să nu fim atât de mândri și de încrezători în faptele noastre, încât să nu putem recunoaște că suntem în fruntea păcătoșilor.
C. Evanghelia îi transformă pe păcătoși în slujitori ai lui Isus (1:12).
Dumnezeu l-a chemat pe apostolul Pavel în slujba Lui. Noul Testament ne învață că Dumnezeu ne-a salvat din păcatele noastre și ne-a chemat pe fiecare într-o slujbă.
Fiecare suntem răspunzători în fața lui Dumnezeu pentru lucrarea noastră. Toți suntem slujitorii Lui (vezi Efeseni 4:11–16 ). Nimeni nu este exceptat.
Scopul Evangheliei nu este ca o grămadă de oameni să fie bisericoși timp de două ore duminica. Scopul ei este de a transforma păcătoșii în slujitorii Domnului Isus, în oameni care trăiesc 24 de ore/zi, șapte zile pe săptămână, în slujba Lui.
2. Ar trebui să ne amintim propria noastră experiență a Evangheliei.
Acesta este unul dintre motivele pentru care trebuie să avem serviciul Cinei Domnului în mod regulat. Cu toții avem tendința de a uita minunata mântuire de care am avut parte.
Puterea Evangheliei în viața noastră va lucra câteva lucruri pentru noi:
A. Ne va face recunoscători (1:12).
Când apostolul Pavel se gândea la Evanghelia slavei lui Dumnezeu (1:11) și la felul în care aceasta l-a salvat din trecutul său păcătos, primele cuvinte care au ieșit din gura lui au fost: Mulțumesc lui Hristos Isus, Domnul nostru. Să ne amintim cât de mult am fost iertați este cel mai sigur mod de a ne umple inimile de recunoștință.
Vrem o inimă umplută de recunoștință? Să facem pauze frecvente pentru a ne aminti propria noastră experiență în fața Evangheliei.
B. Ne va face smeriți (1:13–15).
Deși apostolul Pavel era talentat și sclipitor în gândire, el nu era mândru. A spus cu smerenie: Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. (1 Corinteni 15:10).
C. Ne va face folositori (1:16).
Pavel spune: Pentru ca Isus Hristos să-Și arate în mine, cel dintâi, toată îndelunga Lui răbdare, ca o pildă. Cu alte cuvinte, el spune: „Sunt un exemplu al răbdării perfecte a lui Dumnezeu. Dacă El poate salva pe cineva ca mine, atunci El poate salva pe oricine!”
Dumnezeu a avut milă de noi? Dacă da, Dumnezeu ne va folosi pentru a arăta și altora mila Sa.
D. Ne va face să fim închinători (1:17).
În timp ce apostolul Pavel se gândea la ceea ce făcuse Dumnezeu în viața lui, a izbucnit în închinare și laudă. Atributele lui Dumnezeu pe care apostolul Pavel le laudă aici sunt cele care Îl despart de noi. Evanghelia ne cere să ne apropiem pentru a primi milă. Dar, primind-o, ne dăm seama că Dumnezeu este cu totul separat de noi: El este Suveranul, iar noi suntem supușii Săi; El este singurul Dumnezeu, Infinit și Atotputernic. Tot ce putem face este să ne închinăm în adorare și să fim uimiți că un astfel de Dumnezeu dorește să mântuiască păcătoși asemenea nouă!
Concluzie
John Newton, era un marinar bețiv, al cărui limbaj era atât de urât încât colegii lui îl certau adesea. A fost adesea biciuit pentru atitudinea lui rebelă. A devenit un negustor de sclavi, căzând în și mai multe păcate. A scăpat de moarte de câteva ori. În cele din urmă, după ce era gata să-și piardă viața într-o furtună puternică pe mare, s-a întors la Dumnezeu și a fost mântuit. Chiar și așa, a rămas câțiva ani în comerțul cu sclavi. În cele din urmă, prin harul lui Dumnezeu, a devenit pastor. El este cel care a scris imnul „Mărețul Har”. Deuteronom 15:15 era versetul pe care și l-a gravat pe masa lui de studiu, astfel încât să îl poată citi mereu: Să-ți aduci aminte că și tu ai fost rob în țara Egiptului și că Domnul Dumnezeu tău te-a răscumpărat: de aceea îți dau astăzi porunca aceasta!
John Newton nu a uitat niciodată că a fost un mare păcătos care a găsit și mai mare milă și har în Hristos. Nici apostolul Pavel nu a uitat. Nici noi nu ar trebui să uităm.
Aplicații:
- Dumnezeu este furnizorul a tot ce avem nevoie pentru viață și evlavie (2 Petru 1:3). El ne dă capacitatea să credem în Hristos pentru mântuire. El ne umple cu dragostea lui Hristos care trece de la noi la alții.
- Să nu fim atât de mândri și de încrezători în faptele noastre încât să nu putem recunoaștem păcatul din viață.
- Să nu uităm cât de mult ne-a iertat Dumnezeu. Acesta este cel mai sigur mod de a ne umple inimile de recunoștință.
Întrebări pentru discuții:
- Unde este echilibrul între a ne vedea pe noi înșine ca „cei dintâi dintre păcătoși” și „sfinți în Hristos Isus”?
- Ce este mai bine, să fii mântuit din tinerețe și să fii cruțat de un trecut păcătos sau să fii mântuit după câțiva ani de trăit în lume?
- Este biblic să spunem că fiecare creștin este „în slujire”? Dacă da, care sunt implicațiile?
Note:
1 Citat de Nathan Hatch, „Purging the Poisoned Well Within”, în Christianity Today, 3/2/79, p. 14
autor: Adrian Condrea, păstor, Biserica Creștină Baptistă „Maranata”, Hunedoara
