Explicații studiu biblic 26 ianuarie

Tema: Isus Hristos, al doilea Adam

Text biblic:  Romani 5:12–21

Verset cheie: 1 Corinteni 15:21–22

Ideea centrală:  Așa cum prin Adam rasa umană este condamnată de păcat înaintea lui Dumnezeu, tot așa prin Hristos ea poate fi răs­cum­părată și restaurată, fiind împăcată prin El cu Dumnezeu.

Scopul lecției: Să te ajute să înțelegi că lucrarea lui Hristos este desăvârșită și că, atunci când vine vorba de neprihă­ni­rea credinciosului, aceasta nu suportă grade de com­parație, deoarece Hristos este neprihănirea omului născut din nou.


Introducere

Odată cu secolul al XVIII-lea, când Iluminismul a luat amploare, a apărut și ideea potrivit căreia omul este bun în natura lui, însă societatea și lumea în care trăiește îl corup. Potrivit francezului Jean Jacques-Rousseau, omul este bun „de la natură”, însă societatea îl corupe. Oare conceptul acesta filosofic este corect, este biblic? Ce are de spus Biblia cu privire la starea de fapt în care se află omul? Oare este el păcătos pentru că păcătuiește sau păcătuiește deoarece în natura lui el este păcătos? În studiul de față vom căuta să înțelegem mai bine care este starea reală în care, potrivit Scripturii, se găsește omul și cum acesta poate intra într-o relație bună cu Dumnezeu.

Explicații

Textul din Epistola către romani ne arată în mod limpede felul în care, prin Adam, păcatul a venit în lume. Însă, în ciuda acestui adevăr tragic, capitolul 5 din Romani începe cu proclamarea unui adevăr extraordinar, anume acela că omul credincios este împăcat („are pace”) cu Dumnezeu. Cum a ajuns în această stare „de har”? De unde a pornit el ca să ajungă aici? 

Această stare de har este descrisă în primele 11 versete ale capitolului 5. Aici apostolul Pavel prezintă binecuvântările justificării în viața credinciosului. Care sunt aceste binecuvântări?

  • Pacea cu Dumnezeu (v. 1) – omul nemântuit este în vrăjmășie cu Dumnezeu, deoarece el nu poate să se supună și să împlinească voia sau Legea lui Dumnezeu cu desăvârșire. Din acest motiv, omul este condamnat la moarte de dreptatea și sfințenia lui Dumnezeu. A fi socotit neprihănit (justificat) prin credință înseamnă a fi socotit nevinovat. Odată ce omul este socotit neprihănit, acesta nu mai poate fi condamnat de Lege.
  • Stare de har (v. 2a) – acest statut privilegiat nu își are niciun merit în om și, așa cum vom vedea, își are tot meritul în lucrarea desăvârșită a celui de-al doilea Adam, Isus Hristos.
  • Nădejdea slavei (v. 2b) – destinul omului răscumpărat nu mai este unul al grozăviei iadului, ci al slavei cerești.

În primele două versete apostolul Pavel ne vorbește despre:

  • Trecutul omului răscumpărat – a fost împăcat cu Dumnezeu – nu va mai fi judecat, deoarece judecata lui a fost luată de Hristos pe cruce.
  • Prezentul omului răscumpărat – trăiește într-o stare de har. Poate să se înfățișeze oricând înaintea lui Dumnezeu având intrare liberă în Locul Preasfânt (cf. Evrei 10:19–24).
  • Viitorul omului răscumpărat – într-o zi va ajunge să guste din gloria lui Dumnezeu.

Această schimbare de stări în viața omului este un subiect pe care apostolul Pavel continuă să-l explice și la care se reîntoarce în restul capitolului. Cum a fost omul odată, cum este acum și cum va fi el? De ce a ajuns omul în situația deplorabilă în care se găsea și cum a ajuns el într-o asemenea stare de har? Pentru a ne explica toate aceste lucruri și pentru a răspunde la aceste întrebări, apostolul Pavel, în textul lecției noastre, prezintă un contrast izbitor între Adam și Domnul Isus, al doilea Adam.

Ca să înțelegem necesitatea celui de-al doilea Adam, Pavel ne arată câteva lucruri cheie cu privire la păcat, adevăruri pe care le putem descoperi în versetul 12:

  • Primul lucru pe care îl prezintă este modul în care a intrat păcatul în lume, adică ne vorbește despre originea păcatului în lume. Păcatul a intrat în lume, în grădina Edenului, printr-un singur om. Care este acest om? În ciuda faptului că mulți ar prefera să răspundă că păcatul a intrat prin Eva, apostolul Pavel ne spune că Adam a fost direct responsabil și, prin urmare, direct vinovat pentru intrarea păcatului în lume. În momentul în care Adam a încălcat porunca lui Dumnezeu, el a conștientizat faptul că este gol, a căutat să fugă și să se ascundă de Dumnezeu.
  • Cel de-al doilea lucru pe care îl menționează Pavel aici este faptul că păcatul are consecințe. Avertismentul pe care Dumnezeu l-a dat omului la creație trebuia să se îndeplinească. Așadar, prin păcat a intrat moartea în lume, însă moartea nu s-a oprit doar în dreptul lui Adam și al Evei, ci s-a perpetuat asupra întregii rase umane. 
  • Lucrul acesta ne vorbește despre cât de mult s-a extins și păcatul. Moartea este o realitate cu care se confruntă fiecare om. Nimeni nu se poate sustrage de la condamnarea aceasta, deoarece, așa cum Pavel menționa puțin mai devreme în această epistolă, toți oamenii au păcătuit. Indiferent de locul geografic, indiferent de naționalitate, indiferent de statutul social, oamenii mor și vor muri, deoarece păcatul are mereu și peste tot același efect, și anume moartea. Aici cred că este necesară menționarea faptului că nu toți oamenii sunt la fel de răi. Nu toți oamenii sunt criminali. Nu toți oamenii sunt hoți. Nu toți oamenii sunt tâlhari. Însă elementul comun care îi leagă pe toți oamenii de pretutindeni și din întreaga istorie a lumii este faptul că toți au aceeași natură păcătoasă.

Gândul care ne vine în mod natural în urma citirii afirmațiilor făcute de Pavel în versetul 12 este să ne întrebăm dacă există vreo soluție pentru starea aceasta de fapt a lucrurilor. Însă, până a ajunge la soluția menționată de apostol, mai există un lucru pe care Pavel a considerat că trebuie să-l clarifice. Păcatul nu a venit în lume odată cu Legea. Păcatul a fost în lume încă de la Adam, el nu a apărut doar din vremea lui Moise, în pustie, când Dumnezeu le-a dat Legea. Legea doar arată gravitatea păcatului pe care omul îl înfăptuiește din cauză că are o natură păcătoasă, așa cum am văzut deja, iar mai apoi îl condamnă.

Folosindu-se de puterea contrastelor, Pavel menționează că sunt două lucruri care pot domni în viața unui om: păcatul sau harul (vezi versetul 21). Apostolul dezvoltă acest gând folosind imaginea a doi capi federali. Pe de o parte este Adam care, prin neascultarea lui, a adus păcatul în lume. Pe de altă parte este Isus Hristos care, prin ascultarea Lui desăvârșită, a adus darul harului, adică viața. 

  • Primul contrast (v. 15): Adam, prin căderea lui, a lăsat ca moștenire rasei umane moartea. Pe de altă parte, Hristos a lăsat omului har, însă nu orice fel de har, ci har din belșug. Altfel spus, omul, pentru a scăpa de condamnarea adusă de păcat, are nevoie de harul lui Dumnezeu. Iar când vine vorba de a oferi har, apostolul Pavel afirmă cu toată îndrăzneala că Dumnezeu oferă har din belșug prin Domnul Isus, al doilea Adam.
  • Al doilea contrast (v. 16): Moartea este condamnarea pe care a adus-o Adam prin neascultarea lui asupra rasei umane. Moartea aceasta este despărțirea vremelnică (pe acest pământ, prin păcat) și veșnică (prin judecată) a omului de Dumnezeu. Pe de altă parte Isus Hristos, cel de-al doilea Adam, prin ascultarea Lui desăvârșită față de voia Tatălui, a luat asupra Lui judecata lui Dumnezeu și, prin aceasta, îi dăruiește omului iertarea de care are nevoie disperată. Grozăvia chinurilor pe care le-a îndurat este o imagine extrem de grăitoare a dragostei nespus de mari a lui Dumnezeu față de om (vezi și Ioan 3:16).
  • Al treilea contrast (v. 17): Răzvrătirea lui Adam a făcut ca moartea să fie o lege în viața omului. În privința aceasta Biblia afirmă în mod direct că omului îi este rânduit să moară. Oricât de puternic ar fi un om, moartea, potrivit Scripturii, domnește asupra lui. Pe de altă parte, Isus Hristos, cel de-al doilea Adam, prin moartea, îngroparea și culminând cu învierea Sa triumfătoare, a biruit boldul morții. Prin învierea Sa, El ne face și pe noi învingători asupra morții. Aceasta nu înseamnă că omul, chiar și cel regenerat, nu va gusta din moarte, ci înseamnă mai degrabă că moartea nu va avea ultimul cuvânt de spus. De fapt, prin moartea fizică, omul regenerat va ajunge să se bucure de adevărata viață împreună cu Hristos în locul glorios pe care El îl pregătește pentru Biserică, Mireasa Lui.

Care sunt urmările acestor contraste în viața omului care are parte de lucrarea celui de-al doilea Adam? Despre acestea vorbește apostolul Pavel în următoarele versete (18–21).

  • Avem un nou destin. Întreaga rasă umană era condamnată din cauza răzvrătirii lui Adam din Eden. Însă prin supunerea desăvârșită a lui Hristos, cel de-al doilea Adam, omul care crede are parte de harul Său și este adus la viață (v. 18).
  • Avem un nou statut. Omul neregenerat este condamnat la o viață în întuneric și păcat. Tot Pavel spune că un astfel de om este mort în greșelile și în păcatele lui. Însă, prin cel de-al doilea Adam, omul care altădată era în întuneric ajunge să fie în lumină, omul nelegiuit ajunge să fie făcut neprihănit. El are parte de neprihănirea lui Hristos (v. 19).
  • Avem o altă putere care ne conduce viața. Până în momentul nașterii din nou, viața noastră era sub puterea păcatului, însă din momentul în care am fost regenerați, în viața noastră se află o altă putere, și anume puterea harului lui Dumnezeu care, așa cum spune apostolul Pavel, este mai măreață și mai deplină decât puterea păcatului (v. 20).
  • Avem un nou stăpân. Păcatul, fiind o putere, el se manifestă ca un stăpân în viața omului neregenerat. Însă din momentul convertirii, în viața credinciosului este un alt Stăpân, Domnul Isus Hristos, cel de-al doilea Adam (v. 21).

Aplicații

  1. Unul dintre lucrurile menționate în lecția noastră a fost faptul că toți oamenii sunt păcătoși. Nu toți săvârșesc aceleași păcate, însă toți au aceeași natură păcătoasă. Lucrul acesta îl vedem foarte clar încă de la copiii mici. Părinții caută să-i învețe doar lucruri bune. Dintr-odată, observă că pruncul lor a învățat să mintă, deși nimeni nu l-a învățat. Aceasta este o dovadă a naturii păcătoase pe care omul o are. 
  2. Adam este capul federal al rasei umane care, prin neascultarea lui față de porunca directă a lui Dumnezeu, a adus păcatul în lume și implicit moartea, pe când Isus Hristos, cel de-al doilea Adam este Capul federal al oamenilor regenerați sau, altfel spus, El este Capul Bisericii.
  3. Prin ascultare cel de-al doilea Adam a adus harul lui Dumnezeu în omenire, har care lucrează cu mai mare putere decât puterea păcatului. Altfel spus, puterea păcatului niciodată nu va putea birui puterea harului lui Dumnezeu.
  4. În ultimă instanță, sunt doi stăpâni: păcatul, care aduce moartea și Hristos (neprihănirea Lui imputată omului credincios), care aduce harul și viața adevărată, viața veșnică.

Întrebări pentru discuții

  1. De ce prin Adam întreaga rasă umană se naște în păcat?
  2. Care sunt efectele neascultării lui Adam în lumea în care trăim?
  3. Care sunt efectele ascultării desăvârșite a celui de-al doilea Adam?
  4. Sub care domnie te afli tu?

autor: Timotei Stoica, prezbiter, Biserica Creștină Baptistă din Pătrăuți, județul Suceava


Revista Crestinul Azi