Tema: Isus Hristos, chipul văzut al Dumnezeului nevăzut
Text biblic: Coloseni 1:15–23
Verset cheie: Coloseni 1:15
Ideea centrală: Isus Hristos este imaginea vizibilă a Dumnezeului invizibil, oglindirea slavei și întipărirea Ființei lui Dumnezeu, Cel în care locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii.
Scopul lecției: Să explice faptul că, dacă Isus Hristos este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, realitatea aceasta este suficientă pentru mântuirea noastră. De înțelegerea cristologiei biblice depinde soteriologia biblică, deoarece nimeni nu poate avea o mântuire dreaptă, fundamentată pe o credință strâmbă.
Introducere
În secțiunea prezentă a studiului biblic rezervată cunoașterii Domnului Isus Hristos este important să ne amintim că Biblia este metanarațiunea care-L are în centru pe Fiul veșnic al lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, Biblia este Cartea Domnului Isus. Dacă dorești să-L înțelegi, trebuie să înțelegi Biblia, pentru că pe fiecare pagină Scriptura Îl prezintă Hristos. Tot Vechiul Testament vorbește despre pregătirea venirii lui Mesia în lume. Evangheliile Îl prezintă pe Mesia care a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut. În Faptele apostolilor primii creștini au fost preocupați să proclame învățăturile lui Mesia. În epistole găsim personificarea lui Hristos în viața credincioșilor, adică vedem cum Hristosul care a murit pentru Biserica Sa, a înviat pentru a-i desăvârși mântuirea și pentru a trăi în inimile credincioșilor. Iar în Apocalipsa vedem prefigurarea domniei Sale peste creația restaurată.
Dacă vrei să-L cunoști pe Hristos, fiecare pagină, capitol, verset și cuvânt din Scriptură te vor conduce la El. Așa s-a întâmplat cu famenul etiopian care se întorcea de la Ierusalim citind din sulul cărții lui Isaia. Filip și-a început prezentarea de la acel pasaj din Isaia 53 și, inevitabil, a ajuns la Isus Hristos: „Atunci Filip a luat cuvântul, a început de la Scriptura aceasta și i-a propovăduit pe Isus” (Faptele ap. 8:35). În Luca, capitolul 24, Hristosul înviat li S-a alăturat pe drum celor doi ucenici care mergeau dezamăgiți și descurajați spre Emaus: „Și a început de la Moise și de la toți proorocii și le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El” (Luca 24:27). Așadar, Sfânta Scriptură Îl revelează pe Hristos, iar dacă vrei să-L cunoști pe El, trebuie să cunoști Biblia.
Explicații
Coloseni 1:15–23 este structurat sub forma unui imn alcătuit din trei strofe. Prima strofă este cuprinsă în versetul 15 și prezintă relația lui Hristos cu Dumnezeu Tatăl, arătând că El este Dumnezeul suveran, suprem și suficient. A doua strofă cuprinde versetele 16–17 și explică relația lui Hristos cu vechea creație, demonstrând că este Creatorul și Susținătorul universului, este Dumnezeul preexistent și preeminent din Care, prin Care și pentru Care au fost făcute toate lucrurile. Iar cea de-a treia strofă cuprinde versetele 18–23 și prezintă relația lui Hristos cu Biserica Sa.
Hristos este chipul vizibil al Dumnezeului invizibil.
Pentru Pavel era important ca destinatarii epistolei sale să-L cunoască foarte bine pe Hristos și să cunoască învățăturile Sale, pentru că doar în felul acesta Îl puteau deosebi de hristoșii falși și de învățăturile lor. Prin urmare, Pavel începe seria de afirmații cu privire la persoana și lucrarea lui Hristos prezentându-ni-L ca fiind chipul vizibil al Dumnezeului invizibil.
Una dintre învățăturile false prezentate de gnostici susținea că Isus Hristos nu este Dumnezeu și, prin urmare, nu este suficient pentru mântuire. Potrivit acestei erezii, Hristos nu era decât una dintre nenumăratele ființe emanate din persoana lui Dumnezeu, numite eoni. Eonii erau entități spirituale care descindeau din ființa lui Dumnezeu și care erau folosite pentru a acționa asupra lumii. Gnosticismul, promotor al dualismului filozofic spirit-materie, afirma că, din moment ce Dumnezeu este perfect și nu se poate pângări prin identificarea cu materia – care este esențialmente murdară și coruptă, a fost nevoit să emane din Sine anumite ființe pe care să le folosească pentru a acționa asupra creației. Pentru gnostici Isus Hristos era doar unul dintre acești nenumărați eoni, dar nu a avut nimic special față de ei.
Atacând Persoana lui Hristos, gnosticismul ataca de fapt lucrarea Sa de mântuire și învățăturile Sale. Implicațiile erau cât se poate de serioase. Nu degeaba Epafras, care păstorea biserica din Colose, a străbătut imperiul de la o margine la alta pentru a-i cere sfatul apostolului Pavel cu privire la dilemele ivite din cauza legaliștilor iudei și a gnosticilor greci. De înțelegerea cristologiei depinde înțelegerea soteriologiei, pentru că nimeni nu poate să aibă o mântuire autentică bazată pe o credință falsă. În răspunsul său Pavel spune clar că Isus Hristos nu este unul dintre infiniții eoni emanați din ființa lui Dumnezeu, ci este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, întrupat pentru noi și pentru a noastră mântuire. Hristos este Dumnezeu în carne și oase. În cuvintele apostolului, „El este chipul Dumnezeului celui nevăzut” (1:15a).
Biblia explică în repetate rânduri că Dumnezeu, fiind Duh, este invizibil. În Exodul 33:20 Dumnezeu îi spune lui Moise: „Fața nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate omul să Mă vadă și să trăiască.” În Prologul evangheliei sale, Ioan reia ideea: „Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu” (Ioan 1:18). Iar Pavel Îl descrie pe Dumnezeu ca fiind: „singurul care are nemurirea, care locuiește într-o lumină de care nu poți să te apropii, pe care niciun om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea și care are cinstea și puterea veșnică!” (1 Timotei 6:16).
Deși Dumnezeu este invizibil, a devenit vizibil în persoana lui Isus Hristos. Dumnezeu a luat trup omenesc și a venit să ni Se descopere în persoana Fiului. Înțelegem astfel că Isus Hristos a devenit chipul văzut al Dumnezeului nevăzut (gr. eikon tou Theou). Această idee implică trei aspecte:
Mai întâi, faptul că Domnul Isus este „chipul Dumnezeului celui nevăzut” înseamnă că El este imaginea exactă a lui Dumnezeu, asemenea unei imagini văzute în oglindă. În Epistola către Evrei, citim că „El [Isus Hristos] este oglindirea slavei Lui [Tatălui] și întipărirea Ființei Lui” (1:3).
Apoi, înseamnă că Domnul Isus Îl reprezintă pe Dumnezeu Tatăl în fața omenirii.
Iar în al treilea rând, înseamnă că în El locuiește trupește toată plină-tatea Dumnezeirii. Când Ioan spune că „Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu”, adaugă și că „Singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut” (Ioan 1:18).
În timp ce Biblia spune că omul este creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu (Geneza 1:27), Hristos este chipul lui Dumnezeu (Ioan 1:18; 14:8–9; 2 Corinteni 4:14 etc.). Omul a fost creat după un Standard, dar Hristos Însuși este Standardul. A-L numi pe Hristos „chipul lui Dumnezeu” înseamnă a spune că în El ființa și natura lui Dumnezeu s-au manifestat plenar și perfect. Esența a ceea ce era invizibil a devenit vizibil. Nevăzutul a luat formă umană, a luat trup din carne și oase și a locuit printre noi: „Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr. Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl” (Ioan 1:14).
Nu este deloc ușor să înțelegem acest concept, așa cum nu a fost nici pentru ucenicii Săi cu care a petrecut trei ani și jumătate. După tot acest timp, în care Îl văzuseră manifestând prezența și puterea lui Dumnezeu printre ei, Filip a cerut: „Arată-ne pe Tatăl și ne este de ajuns” (Ioan 14:8). Răspunsul Mântuitorului cuprinde toată teologia creștină în doar câteva cuvinte: „De atâta vreme sunt cu voi și nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine, L-a văzut pe Tatăl… Credeți-Mă că Eu sunt în Tatăl și Tatăl este în Mine” (Ioan 14:9, 11). Era greu pentru ucenici la acel moment să recunoască cine era Hristos cu adevărat, pentru că Pavel spune că: „El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci s-a dezbrăcat de Sine Însuși și a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor” (Filipeni 2:6–7).
Evreii au conceptualizat dintotdeauna revelația divină în termenii a ceea ce Dumnezeu spunea. Din perspectiva lor, revelația putea lua o singură formă: cea propozițională. Îl auziseră de multe ori vorbind, așa că manifestarea lui Dumnezeu pentru ei era preponderent verbală. De aceea, când Hristos a venit în lume, prea puțini au înțeles că El este manifestarea personală a lui Dumnezeu. Ioan spunea la aproape o jumătate de secol după moartea, învierea și înălțarea Mântuitorului că „La început era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu” (Ioan 1:1). Iar în Epistola către Evrei, autorul menționează: „După ce a vorbit în vechime părinților noștri prin prooroci, în multe rânduri și în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârșitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul” (Evrei 1:1–2). Dintotdeauna Dumnezeu S-a revelat oamenilor prin Cuvântul Său, dar Cuvântul Său în forma cea mai desăvârșită este Hristos. El este expresia cea mai profundă și plenară a ființei, naturii și caracterului lui Dumnezeu. De aceea, Domnul Isus îi spune lui Filip: „Cine M-a văzut pe Mine, L-a văzut pe Tatăl”.
Înțelegerea dumnezeirii depline a lui Hristos are aspecte practice considerabile. Omul a fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că a fost creat, spre deosebire de alte ființe vii de pe pământ, cu capacitatea de a raționa, de a lua decizii și mai ales, de a avea comuniune cu Creatorul. Însă păcatul a distorsionat acest chip și l-a desfigurat atât de tare, încât toate capacitățile inițiale au fost dramatic afectate. Pavel descrie omul fără Dumnezeu ca fiind „mort în greșeli și păcate” (Efeseni 2:1). Dar în momentul când Duhul Sfânt îl naște din nou, chipul lui Dumnezeu este restaurat în el, ceea ce înseamnă că recapătă capacitatea de a avea o relație personală cu Creatorul său.
Pavel explică faptul că atunci când Hristos devine Mântuitorul și Domnul nostru, devenim făpturi noi sau creații noi (2 Corinteni 5:17). Printr-un proces uimitor de metamorfozare spirituală, din niște păcătoși pierduți suntem transformați în copii de Dumnezeu. Din acel moment, chipul nostru începe să se transforme zilnic într-unul asemănător cu chipul Domnului Isus: „Căci Dumnezeu care a zis: «Să lumineze lumina din întuneric», ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoștinței slavei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos” (2 Corinteni 4:6). Ce vrea să spună Pavel aici este că Dumnezeu Și-a manifestat gloria pe fața (în trupul) Domnului Isus și că la fel se va întâmpla și cu noi. Uitându-ne zi de zi la Hristos și imitându-L, vom ajunge să semănăm cu El. El este Standardul, iar noi devenim replicile Sale. Pavel explică: „Noi toți privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, și suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului” (2 Corinteni 3:18).
Dacă în Hristos „locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii” (Coloseni 2:9), cei care au experimentat miracolul nașterii din nou sunt chemați ca prin Duhul Sfânt să crească în asemănarea lui Hristos. Trebuie să ajungem ca El. Pavel spune în epistola sa către Efeseni că Dumnezeu a rânduit slujitori ai Bisericii „pentru desăvârșirea sfinților… până vom ajunge toți la unirea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos” (Efeseni 4:12–13). Pentru Pavel, înțelegerea acestor lucruri era de o importanță extremă. El știa că un Hristos distorsionat de învățăturile false ale iudaizatorilor și gnosticilor va produce creștini distorsionați. Numai un Hristos adevărat va produce creștini adevărați. Un Hristos desăvârșit va produce creștini desăvârșiți. Pavel voia ca sfinții din Colose să-L cunoască pe adevăratul Hristos tocmai pentru a ajunge să-I semene Lui.
Aplicații practice:
- Când citești Biblia, cere-I lui Dumnezeu să-ți dea înțelepciune pentru a putea deosebi învățăturile corecte de cele false. Uneori deosebirea este aproape imperceptibilă, nuanțele fiind aproape insesizabile, dar pericolul vine tocmai din amestecul de adevăr și erezie.
- Dacă Isus Hristos este chipul lui Dumnezeu, iar oamenii sunt creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, roagă-te pentru sfințire personală, astfel încât să ajungi să-I semeni tot mai mult.
- Așa cum Hristos Îl reprezintă pe Tatăl înaintea lumii, decide să Îl reprezinți și tu cât mai clar și mai frumos printr-o gândire curată, printr-o vorbire aleasă și printr-o trăire sfântă.
Întrebări pentru discuții:
- De ce a ales Dumnezeu de-a lungul istoriei să rămână invizibil pentru omul muritor?
- De ce este important să înțelegem și să credem că Isus Hristos este chipul vizibil al Dumnezeului invizibil, adică este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat și nu o ființă creată de Tatăl prin care să acționeze în lume?
- Ce implicații practice are în viața credincioșilor faptul că Isus Hristos a venit să ni-L descopere pe Tatăl?
- De ce a fost greu pentru gnostici să creadă că Isus Hristos are natură divină? Dar pentru evrei? Dar pentru oamenii din zilele noastre?
autor: Bebe Ciaușu, păstor, Biserica Creștină Baptistă Harul, Lugoj