Tema: Rugăciunea ca armă în bătălia spirituală
Text biblic: Romani 15:1–33
Verset cheie: Romani 15:30
Ideea centrală: Rugăciunea, alături de Cuvânt, este o armă indispensabilă în lupta spirituală a creștinului.
Scopul lecției: Să înțelegem importanța rugăciunii în războiul spiritual precum și modul în care putem da slavă lui Dumnezeu folosind rugăciunea pentru a câștiga bătăliile spirituale.
Ce este rugăciunea?
Cineva afirma despre rugăciune următoarele: „Rugăciunea este înălțarea sufletului legat de pământ în eter, intrarea sufletului purificat în sfânta sfintelor; sfâșierea vălului luminos care ascunde, ca după niște perdele, gloria lui Dumnezeu. Este vederea lucrurilor nevăzute; recunoașterea minții Duhului; efortul de a formula cuvinte pe care omul nu le poate rosti.” Rugăciunea este absolut esențială pentru viața de credință, până într-acolo încât John Bunyan afirma: „Dacă nu ești un om al rugăciunii, nu ești creștin!” Scriptura și rugăciunea, pe lângă părtășie și misiune, sunt elementele vitale ale trăirii creștine.
Rugăciunea exprimă dependența noastră de Dumnezeu în tot ce înseamnă viața noastră. În rugăciune mulțumim, cerem, mijlocim, Îl lăudăm pe Dumnezeu, recunoscând astfel că suntem dependenți total de El și că bătăliile spirituale pot fi câștigate doar cu ajutorul Său după cum apostolul Pavel afirma în 2 Corinteni 2:14: Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruință în Hristos și care răspândește prin noi în orice loc mireasma cunoștinței Lui.
I. Apostolul Pavel și rugăciunea
Apostolul Pavel a fost un om al rugăciunii. În epistolele sale, el a menționat în repetate rânduri pentru ce se roagă, precum și modalitatea prin care credincioșii trebuie să înalțe rugăciuni Domnului (Romani 12:12), astfel că inima apostolului era mereu îndreptată în rugăciune către Dumnezeu pentru cei pe care îi slujea.
- Când și pentru cine s-a rugat apostolul Pavel?
- Căutați în Scriptură momentele în care apostolul Pavel se roagă.
În Romani 15, apostolul Pavel abordează trei subiecte importante în ce privește viața de credință și lucrarea spirituală pe care o îndeplinea propovăduind și slujindu-L pe Dumnezeu prin multe sacrificii.
În vv. 1–6, apostolul îi îndeamnă pe credincioși la îngăduință unii față de alții, fiind gata să răbdăm slăbiciunile „celor slabi”. În vv. 1–4 apostolul Pavel prezintă teologia și exemplul, ca mai apoi în vv. 5-6 să se roage în conformitate cu îndemnul și exemplul lui Hristos. Nu este la întâmplare faptul că apostolul rostește aceste cuvinte ca o rugăciune înaintea lui Dumnezeu.
În vv. 7–13, apostolul Pavel prezintă nu doar exemplul lui Hristos, ci și autentificarea și întărirea promisiunilor vechi ale lui Dumnezeu făcute față de părinții evreilor, dar care se aplică tuturor celor credincioși astăzi. Credincioșii trebuie să se îngăduie unii pe alții, întrucât și ei au fost „îngăduiți” în familia lui Dumnezeu, prin Hristos. Afirmațiile vechi testamentare cu privire la poporul care saltă în cântări de laudă și mulțumire față de Dumnezeu, prin Hristos, se aplică inclusiv celor ce nu erau parte înainte din poporul ales al lui Dumnezeu, dar care au fost făcuți una prin jertfa Sa (Efeseni 2:13). Apostolul Pavel încheie această secțiune printr-o rugăciune inspirat fiind de lucrarea de mântuire a lui Hristos.
În vv. 14–21 apostolul Pavel prezintă lucrarea pe care a realizat-o printre neamuri. Mai mult, își prezintă autoritatea și puterea care l-a echipat ca să ducă mărturia Evangheliei în Imperiul Roman. Propovăduirea Evangheliei a fost singurul interes al apostolului, mărturisindu-L pe Hristos în locuri în care Vestea Bună nu a ajuns până atunci. În vv. 22–29, își descoperă planurile sale de a ajunge în Spania și la Roma, precum și misiunea la care s-a angajat să strângă ajutoare de la bisericile dintre Neamuri pentru Biserica de la Ierusalim. Aceste planuri ale apostolului sunt concluzionate cu o chemare la rugăciune.
- De ce se roagă apostolul Pavel în Romani 15:5–6, 13, 30–32?
Pentru apostolul Pavel, succesul se rezumă la Dumnezeu și la dependența sa de El. Împlinirea adevărului dumnezeiesc în viața credinciosului se realizează printr-o dependență conștientizată în rugăciune cu Tatăl. Cineva a spus că rugăciunea este respirația sufletului, iar George Herbert a afirmat că „rugăciunea este sângele sufletului”. Rugăciunea este necesară și vitală în planul lui Dumnezeu, nu pentru ca planul Lui suveran să se împlinească, ci pentru ca noi să ne îndeplinim bine responsabilitățile care ne-au fost date în lucrarea Sa.
II. Realitatea războiului spiritual (1 Timotei 1:18–20)
În Efeseni 6:12, apostolul Pavel descoperă adversarul lui Dumnezeu și a lucrării Sale: Diavolul și sistemul demonic pe care îl conduce împotriva planului suveran a lui Dumnezeu. Pavel îl îndeamnă, de asemenea, pe Timotei ca prin darurile pe care le-a primit de la Domnul, să se lupte lupta cea bună (1 Timotei 1:18). De asemenea, în epistola sa, Iuda îi îndeamnă pe credincioși să lupte pentru credința care a fost dată sfinților (Iuda 1:3). Lupta spirituală se desfășoară la nivelul inimii omului, Diavolul folosindu-se atât de firea pământească din interior, cât și de sistemul lumesc din exterior (1 Ioan 2:16).
Creștinul nu este în necunoștință față de planul Satanei (2 Corinteni 2:11). Ne este cunoscut faptul că Satana luptă împotriva credinței și pentru pângărirea caracterului nostru, de aceea este vital să pierdem în această bătălie spirituală (1 Timotei 1:19-20). Apostolul Pavel în ultima sa epistolă scrisă, afirmă că și-a isprăvit lupta și că a ieșit biruitor, iar lupta sa a fost să apere credința (2 Timotei 4:7).
Credința și caracterul sunt ținta atacurilor Satanei. Suntem angrenați în această luptă spirituală în permanență, iar în această luptă, copiii lui Dumnezeu au fost înzestrați și echipați de Dumnezeu cu armele potrivite pentru a învinge.: Căci armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământești, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile (2 Corinteni 10:4).
Alături de Cuvântul Adevărului (Scriptura), rugăciunea ne-a fost dată pentru a câștiga bătăliile spirituale în care suntem angrenați ca și creștini pentru slava lui Dumnezeu și pentru Împărăția Sa. Realitatea acestor bătălii spirituale nu poate fi negată, nici importanța lor minimalizată, de aceea responsabilitatea creștinului este să se deprindă în a lupta și folosi resursele pe care Dumnezeu le-a pus la dispoziția lui.
- Ce ne spune Biblia despre lupta spirituală? Menționează versete care vorbesc despre lupta spirituală și subliniază importanța ei.
III. Lupta în rugăciune
Biblia ne învață că războiul spiritual este deja câștigat prin victoria la cruce a Domnului Isus Hristos (Coloseni 2:13–15). Satan este înfrânt, puterea i-a fost nimicită, însă lupta nu s-a încheiat. În pierzarea în care se duce, scopul acestuia a fost dintotdeauna să amăgească și să lege cât mai multe persoane, însă lovitura finală îi va fi dată în Ziua când Domnul va reveni (1 Corinteni 15:54–57). Până atunci, misiunea creștinului este să slujească ca un rob Stăpânului pentru slava Sa, pentru lărgirea împărăției Sale și pentru mântuirea semenilor de la moarte.
Așadar, în Romani 15, apostolul Pavel îi cheamă pe credincioșii din Roma să i se alăture în lupta credinței. După ce a prezentat lucrarea pe care a făcut-o, îndrăzneala cu care a propovăduit Evanghelia, precum și locurile pustii spirituale în care L-a mărturisit pe Hristos (vv. 14–21), apostolul și-a prezentat planurile și misiunea pe care a dorit să o ducă la îndeplinire, nu doar de propovăduire a Evangheliei, ci și de ajutorare a Bisericii din Ierusalim.
1. Motivația luptei în rugăciune
[…] vă îndemn dar, fraților, pentru [prin] Domnul Isus Hristos și pentru [prin] dragostea Duhului.
Apostolul Pavel îi motivează pe credincioșii din Roma să lupte alături de el în rugăciune, pentru Domnul Isus Hristos. Sensul acestei expresii are de-a face cu motivația la rugăciune. Cu alte cuvinte, apostolul Pavel îi îndeamnă pe credincioși la rugăciune de dragul Domnului Isus Hristos. Lupta în rugăciune este hristocentrică, adică nu are de-a face în primul rând cu nevoile lui sau ale bisericii, ci are de-a face cu persoana Domnului Isus. Motivația rugăciunii este orientată înspre Hristos, slava Sa, lucrarea Sa. De asemenea, cel de-al doilea element motivator al rugăciunii este dragostea Duhului. De dragul dragostei Duhului poate însemna că dragostea față de Duhul ne motivează la rugăciune sau dragostea care vine de la Duhul pentru oameni ne motivează la rugăciune. Modul în care Pavel formulează acest argument ne ajută să înțelegem că dragostea care vine de la Duhul este factorul motivator.
Pentru a lupta cu putere în bătălia spirituală, ai nevoie de o motivație puternică, iar această motivație este persoana lui Hristos și dragostea care vine de la Duhul Sfânt față de semeni. Richard Hooker afirma că „cine iubește puțin se roagă puțin și cine iubește mult se roagă mult”. Aceeași idee o subliniază și Pavel, folosind persoana Domnului Isus și dragostea față de semeni ca și resursă motivatoare în lupta rugăciunii.
2. Agonia în rugăciune
[…] să vă luptați [agonizați] împreună cu mine în rugăciunile voastre către Dumnezeu […]”
Această bătălie în rugăciune este o luptă cot la cot. Verbul grecesc folosit de Pavel este un cuvânt compus care înseamnă a agoniza împreună. Lupta în rugăciune la care îi invită apostolul Pavel poate fi dusă doar împreună.
Învățăm, așadar, că în luptele spirituale suntem mult mai eficienți și mai puternici atunci când le purtăm împreună cu alții. Rugăciunea noastră este puternică și mai profundă atunci când cauza pentru care ne luptăm este împărtășită și de alte persoane.
Cu alte cuvinte, Pavel, apostolul Domnului, unul dintre cei mai importanți lideri spirituali ai creștinismului, recunoaște și chiar cere bisericilor să poarte în rugăciune lucrarea sa, de dragul Domnului Isus și prin dragostea care vine de la Duhul Sfânt. Așadar, bătăliile spirituale trebuie să le purtăm împreună pe genunchi pentru că rugăciunea, scoate în evidență nevoia și puterea bisericii; în slăbiciunile noastre ne întărim atunci când suntem purtați în rugăciune de către biserică.
A agoniza, înseamnă luptă, disciplină, credincioșie, perseverență, asemenea unui atlet care muncește și se luptă pentru câștigarea unui premiu, pentru a ajunge la finalul alergării, după cum și noi trebuie să ajungem la finalul alergării, iar după ce vom învinge totul să rămânem în picioare.
3. Scopul rugăciunii
Pavel indică trei motive pentru care cheamă Biserica din Roma la rugăciune:
- Pentru izbăvire de iudeii împotrivitori;
- Pentru izbândă în misiunea de ajutorare a Bisericii din Ierusalim;
- Pentru a ajunge cu bine la Roma și implicit să se bucure de părtășia frățească cu biserica.
Era un obicei al apostolului Pavel să ceară sprijin în rugăciune pentru lucrarea de propovăduire a Cuvântului. În 1 Tesaloniceni 5:25 la încheierea epistolei sale, Pavel cere bisericii să-l poarte în rugăciune.
- Unde a mai cerut apostolul Pavel bisericii să se roage pentru el?
- Dați exemple de astfel de cereri. Discutați motivația și scopul.
Aplicații:
- Ce este rugăciunea?
- Ce înseamnă biruința lui Hristos? Dacă suntem deja biruitori, de ce mai trebuie să luptăm astăzi?
- De ce uneori pierdem bătălii spirituale chiar având o viață de rugăciune puternică?
- Ce te motivează pe tine la rugăciune? Pentru ce te rogi cel mai mult?
- Există vreo legătură între frecvența rugăciunii și biruința spirituală?
- Cum te poți ridica din letargia spirituală și din falimentele spirituale?
- Care bătălii spirituale trebuie purtate împreună cu biserica? Care bătălii spirituale trebuie purtate în rugăciune împreună cu un frate/soră? Care bătălii spirituale trebuie să le purtăm singuri în rugăciune?
- Adaugă întrebarea ta!
autor: Andrei Mirăuțe, păstor, Biserica Baptistă din Șofronea, Arad;
e-mail: andreimiraute@gmail.com
