Tema: Promisiunea păcii sufletești
Text biblic: Ioan 14:27; Filipeni 4:7
Verset cheie: Filipeni 4:7
Ideea centrală: Să descoperim slava lui Dumnezeu ca sursă a păcii desăvârșite și să ne bucurăm de beneficiile promisiunii păcii sufletești în dependența de Duhul Sfânt.
Scopul lecției: Hristos este sursa păcii. Prezența păcii sufletești este dovada rodirii Duhului Sfânt în viața credinciosului, implicit dovada împlinirii promisiunii lui Hristos. Printre beneficiile trimiterii Mângâietorului, apostolul Ioan subliniază și obținerea păcii sufletești.
Introducere
Una dintre cele mai frumoase promisiuni din Scriptură este cea a trimiterii unui Mângâietor ca urmare a înălțării lui Hristos. Odată cu pogorârea Duhului Sfânt, credincioșii vor avea parte de o multitudine de beneficii, parte dintre acestea fiind evidențiate de Ioan chiar în contextul imediat textului nostru: dragostea (15:9, 10), bucuria (15:11), pacea (14:27), virtuți listate și de apostolul Pavel în Galateni 5:22.
În studiul de față vom căuta răspunsul Scripturii la următoarele întrebări: Care este sursa păcii? Prin ce este superioară oferta lui Hristos ofertelor lumii și care sunt beneficiile concrete ale păcii sufletești?
Sursa păcii
poate fi identificată chiar din cuvintele Domnului Isus: Vă las pacea, vă dau pacea Mea! De la bun început observăm că Domnul Hristos, odată cu plecarea Sa, nu-i extrage din lume pe ai Săi (cf. Ioan 17:15), nici nu îi abandonează, ci mai curând le trimite Duhul Sfânt ca Mângâietor, prin care le promite pacea. Ea este făgăduită în contextul imediat al promisiunii trimiterii Duhului Sfânt. Domnul Isus le spune ucenicilor că pacea sufletească poate fi obținută, ca urmare a conlucrării persoanelor Sfintei Treimi – odată cu înălțarea Domnului Isus la cer Tatăl va trimite ucenicilor Săi un alt Mângâietor (cf. Ioan 14:16).
Înțelegem din textul citit, dar și din contextul apropiat, că putem avea pace, dar obținerea acesteia este condiționată de cunoașterea Mântuitorului și de primirea Duhului Sfânt. Expresia vă las pacea ajută cititorul să înțeleagă că pacea sufletească este un lăsat dumnezeiesc, asemenea unei moșteniri transmise urmașilor. Imaginea moștenirii ne comunică faptul că primirea acesteia se face ca urmare a lucrării Altuia. Deci, sursa păcii nu este de obârșie omenească, ci mai curând una divină! Din contextul imediat înțelegem că de primirea Duhului Sfânt atârnă primirea acestui beneficiu sufletesc. Așadar, avem, pentru că ne lasă El!
Apoi, prin vă dau pacea Mea, Domnul ne transmite că pacea este un dat dumnezeiesc. Asemenea unei comori înmânate unor oameni lipsiți, Duhul Sfânt oferă celor salvați de Hristos pacea sufletească. Domnul Hristos, Stăpânul bogat în îndurare, este Cel care dă, iar noi suntem săracii care căpătăm. Pacea sufletească se obține și se menține în mod supranatural. Aceasta nu este rodul activității umane sau al conjugării eforturilor omenești cu cele dumnezeiești. Lumea trebuie să muncească pentru obținerea păcii, pe când pacea oferită de Hristos este darul lui Dumnezeu, primit prin credință.
În concluzie, pacea se obține ca urmare a sacrificiului mântuitor al Domnului Isus, a înălțării la Tatăl și a trimiterii Duhului Sfânt tuturor copiilor Săi. Pacea sufletească ne este lăsată și dată de Tatăl în baza jertfei Fiului prin intermediul lucrării Duhului Sfânt!
Pacea pe care o dă Mântuitorul este oferită într-un mod cu totul aparte. El însuși afirmă: nu v-o dau cum o dă lumea! Dar, ce anume este diferit în această făgăduință? Ce este atât de revoluționar în oferta lui Hristos? Indiferent de cultură sau veac, pacea este unul dintre cele mai uzitate cuvinte, un deziderat al umanității, cel puțin la nivel declarativ. De exemplu, în cultura greacă, pacea era definită în termeni mai degrabă negativi, ducând cu gândul la o atmosferă de nonbeligeranță. În cultura evreiască pacea făcea parte din salutul de rămas bun sau de bun venit, comunicând dorința de prosperitate, sănătate sufletească, seninătate sau liniște. Philo, în timp ce percepea pacea ca fiind un dar pe care nu îl pot oferi oamenii, o privea ca fiind cea mai mare dintre binecuvântările umanității. În cultura romană, Pax Romana era obținută prin intermediul puterii militare care era și garantul menținerii acesteia. De aceea, nu puțini iudei au căzut în capcană, crezând că pacea lui Israel va fi dobândită tot prin sabie, cel mai probabil printr-o putere militară superioară celei romane.
Privind la alternativele umane, înțelegem că promisiunea lui Hristos este superioară oricărei oferte. Iată câteva motive:
(i) Pacea lui Hristos nu se obține nici cu forța, nici pe cale armată (cf. Ioan 18:11).
(ii) Pacea se menține prin prezența Duhului Sfânt și nu este o exceptare de la pericol, presiune sau tulburare. Pacea făgăduită de Hristos poate fi primită în situații de tensiune emoțională sau chiar în mijlocul unui conflict armat, într-un mod cu totul neobișnuit societății umane.
(iii) Pacea din mesajul de rămas bun nu este o urare formală, o simplă conformare cutumelor societății evreiești. Chiar dacă Domnul Isus a respectat cultura evreiască, așa cum vedem din întâlnirile sale cu ucenicii ulterioare învierii (cf. Ioan 20:19, 21, 26), promisiunea Sa este mai mult decât politețe. Lumea nu are putere să dăruiască pacea. Mai degrabă lumea este sursă de ură, egoism, amărăciune, răutate sau teamă. Lumea promite pacea și flutură steagul păcii doar declarativ, pe când în realitate nu o poate oferi. Pacea lumii se bazează pe resurse umane și depinde de acestea, pe când pacea sufletească se bazează pe o relație corectă cu Sfânta Treime.
Pacea sufletească este independentă condițiilor sau factorilor externi. Pacea este mai mult decât absența războiului. Aceasta se dobândește prin cucerirea inimii de către Hristos, respectiv prin stăpânirea Duhului Sfânt. Mângâietorul oferă credincioșilor o stare de echilibru în circumstanțe intimidante sau inconfortabile. Cei necredincioși se bucură de pace doar atunci când nu au probleme, pe când credincioșii au parte de pace în pofida tuturor vicisitudinilor vieții, iar această realitate este posibilă doar prin prezența Duhului Sfânt.
Așadar, superioritatea este dată de mijlocul prin care este obținută pacea și de metoda menținerii acesteia. Lumea dă pacea în mod ipocrit, El dă pacea cu adevărat, în mod sincer, etern. Hristos aduce pacea între oameni și Dumnezeu, conferind o dimensiune imposibil de atins ofertanților umani. Domnul Isus aduce pacea și în plan orizontal, demonstrând aceasta prin viața Bisericii, aici coabitând credincioși de diferite naționalități, statut social sau pregătire, fapt imposibil până la Calvar. Pogorârea Duhul Sfânt revoluționează concepția umană cu privire la pace și oferă ca exemplu de comunitate a păcii Biserica Lui. Cei care au pace sufletească au pace cu Dumnezeu, cu semenii și chiar cu sinele.
Cum se concretizează pacea? Care sunt beneficiile promisiunii păcii sufletești?
Protejarea inimii este una dintre evidențele prezenței Duhului Sfânt!
(i) Să nu vi se tulbure inima este o poruncă repetată de Mântuitorul (cf. 14:1, 27), terminologia textului ducându-ne cu gândul la o stare anormală, puternică, neregulată a inimii, provocată de factori externi, posibil de emoții puternice. Promisiunea lui Hristos are impact asupra întregii ființe a credinciosului, dar mai ales asupra inimii lui, tulburarea fiind înlăturată de Duhul care rodește pacea sufletului.
Pacea este una dintre trăsăturile fundamentale ale împărăției mesianice, anticipate încă din Vechiul Testament (cf. Numeri 6:26; Psalmul 29:11; Isaia 9:6, 7 etc.)
La nivel individual, pacea aceasta este sinonimă stării de calm în mijlocul problemelor și face să dispară frica din inimă. Această pace ne protejează mintea și inima de orice atac al fricii, având și rolul de a proteja inimile copiilor lui Dumnezeu în vederea menținerii armoniei între aceștia (cf. Coloseni 3:15).
(ii) Să nu se înspăimânte [inima] atrage atenția prin terminologia utilizată. Domnul Isus cere în mod imperativ ucenicilor să nu se înspăimânte. Termenul ales exprimă în forma sa verbală un amestec de lașitate și teamă. În forma sa adjectivală termenul este folosit în Matei 8:26 cu referire la ucenici în mijlocul furtunii sau în Apocalipsa 21:8 cu referire la cei care s-au lepădat de credință de frica persecuției. Același termen apare substantivat în 2 Timotei 1:7, unde Pavel ne spune că Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci mai degrabă unul de putere, dragoste și chibzuință.
Când pacea lui Hristos pătrunde în inima credinciosului, lașitatea este înlăturată, permițând acestuia să acționeze pentru Dumnezeu, cel salvat devenind pro-activ de dragul Mântuitorului.
Așadar, pacea lui Hristos poate anula chiar și cea mai puternică frică. Dar, pentru a avea pacea lui Hristos, mai întâi trebuie să ai pace cu Dumnezeu! Pacea este primită de la Dumnezeu și redistribuită mai apoi către cei din proximitate.
Recapitulând, înțelegem din textul citit că pacea sufletului este oferta lui Hristos pentru ucenicii Săi, ofertă diferită de alternativele omenești, iar beneficiile acestei promisiuni influențează toate aspectele vieții omului credincios.
Privind la contextul general, am observat că obținerea păcii a fost asigurată prin suferința și moartea nevinovată a lui Isus, dat la moarte prin mâinile romanilor, iudeilor și a fiecăruia dintre noi. Urmarea învierii și înălțării Sale la Tatăl a fost pogorârea Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Prin jertfa Sa și prin lucrarea Duhului Sfânt avem pace cu Dumnezeu și pace unii cu alții. De aceea, pacea lui Dumnezeu întrece orice pricepere (cf. Filipeni 4:7).
Întrebări pentru aprofundarea lecției:
1. Ce rol are fiecare persoană a Trinității în împlinirea promisiunii păcii?
2. Ce înțelege societatea contemporană prin pace?
3. Prin ce este pacea lui Hristos superioară ofertelor lumii?
4. Care sunt simptomele unei inimi care nu are pace?
autor: Ionuț Amateesei, păstor, Biserica Baptistă Maranatha, Suceava; ionutamateesei@gmail.com