Tema: Promisiunea binecuvântărilor temporare
Text biblic: Matei 6:25–33
Verset cheie: Matei 6:33
Ideea centrală: Dumnezeu se îngrijește de nevoile temporare ale celor credincioși.
Scopul lecției: Să descoperim slava lui Dumnezeu în promisiunea binecuvântărilor materiale și să ne încredem în purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru nevoile noastre pământești.
Introducere
În timp ce oamenii fac promisiuni și le încalcă, Dumnezeu nu face niciodată așa ceva pentru că El nu poate să mintă (Tit 1:2). Dumnezeu nu-Și încalcă niciodată promisiunile făcute. El promite și împlinește. Domnul Isus Și-a asigurat ucenicii că Tatăl din ceruri are cunoștință de toate nevoile lor și că Se va îngriji de ele. Moise, plin de încredere în Dumnezeu și în promisiunile Lui, scrie în cartea Numeri 23:19 că Dumnezeu nu este un om, ca să mintă, nici un fiu al omului, ca să-I pară rău. Ce a spus, oare nu va face? Ce a făgăduit, oare nu va împlini? De-a lungul istoriei, Dumnezeu a demonstrat că este demn de încredere.
1. Promisiunea binecuvântărilor temporare
Domnul Isus Îl prezintă pe Tatăl din ceruri preocupat să hrănească păsările cerului și să îmbrace iarba de pe câmp, dar cu atât mai mult purtând de grijă celor ce Îl caută. Pentru a-i convinge pe oameni să se încreadă în Dumnezeu, Isus Hristos aduce și argumente clare în sprijinul acestei promisiuni.
A. Dumnezeu este creatorul și susținătorul vieții
Dumnezeu a creat viața omului și tot El are grijă de ea. El a creat, de asemenea, trupul omului şi tot El are grijă de el. Este o realitate pe care fiecare om o experimentează în fiecare zi. Omul nu s-a făcut singur și nici nu se poate păstra singur în viață. Prin urmare, viața oamenilor (pe care Dumnezeu o întreține) este în mod evident mai importantă decât hrana și băutura. În mod similar, trupul (pe care Dumnezeu îl întreține) este mai important decât hainele care îl acoperă și îl încălzesc. Așadar, dacă Dumnezeu are deja grijă de ceea ce este mai important (viața și trupul), oare nu putem avea încredere în El că Se va îngriji și de ceea ce este mai puțin important (mâncarea și îmbrăcămintea)?
B. Dumnezeu cunoaște nevoile oamenilor
Cunoașterea despre care vorbește Domnul Isus Hristos nu este doar una teoretică, pasivă, ci este o cunoaștere urmată de acțiune, după cum arată versetul 32. Dumnezeu cunoaște nevoile oamenilor, iar pe cei credincioși îi și binecuvântează cu ceea ce au nevoie. Isus Hristos nici nu neagă, nici nu desconsideră nevoile trupului. De fapt, El este Cel care l-a făcut și tot El este Cel care îi poartă de grijă. El este Cel care i-a învățat pe oameni să se roage: pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi. Dacă nu I-ar fi păsat, nu i-ar fi învățat să se roage așa.
C. Omul este mai valoros decât păsările și florile
Domnul Isus aduce înaintea ucenicilor și un argument din lumea creației. Se folosește de păsări pentru a ilustra modul în care Dumnezeu asigură hrana (v. 26) și de flori pentru a ilustra modul în care El asigură îmbrăcămintea (vv. 28–30). În ambele cazuri spune uitați-vă, respectiv uitați-vă cu băgare de seamă, și pune un contrast între păsări și eforturile umane: păsările nu cultivă grâne (,,seamănă/seceră”), nici nu depozitează pentru viitor (în grânare), dar cu toate acestea, au suficiente rezerve ca să trăiască. Ideea principală este că ele se încred instinctiv în Dumnezeu pentru împlinirea nevoilor lor și nu duc lipsă de nimic, în timp ce oamenii, care au capacitatea de a-L percepe mai mult pe Dumnezeu, nu reușesc să se încreadă în El. Dacă Dumnezeu are grijă și asigură împlinirea nevoilor pentru „neimportantele” păsări, cu cât mai mult va avea grijă de noi, copiii Lui! Așa stând lucrurile, omul nu poate avea oare încredere în Dumnezeu să fie hrănit și îmbrăcat de El, mai ales că este mult mai prețios decât păsările și florile?
2. Îngrijorarea nu este compatibilă cu credința creștină
Standardele acestei lumi și tumultul cotidian dau naștere îngrijorării în inimile oamenilor care nu învață să se încreadă în Dumnezeu și în promisiunile Lui, dar credincioșii se încred în promisiunile lui Dumnezeu și au pace. Îngrijorarea și credința nu au nimic în comun.
A. Îngrijorarea cu privire la viitor este o ofensă la adresa lui Dumnezeu
Îngrijorarea cu privire la viitor și lipsa încrederii în purtarea lui Dumnezeu de grijă constituie o ofensă la adresa lui Dumnezeu, deoarece ele neagă dragostea, înțelepciunea și puterea Lui. Ele neagă dragostea lui Dumnezeu, presupunând că Lui nu i-ar păsa de oameni. Ele neagă înțelepciunea lui Dumnezeu, presupunând că El nu ar ști ce face. Și mai neagă puterea lui Dumnezeu, presupunând că nu ar fi în stare să împlinească nevoile oamenilor.
B. Îngrijorarea cu privire la viitor este zadarnică
Domnul Isus demonstrează că îngrijorarea cu privire la viitor este zadarnică prin întrebarea: Și apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălțimea lui? (v. 27). Logica Mântuitorului are o forță imbatabilă. A adăuga câțiva centimetri la înălțimea unui om ar fi o realizare remarcabilă, cu toate că Dumnezeu face asta pentru toți oamenii între copilărie și maturitate. O ființă umană nu poate face așa ceva prin puterile ei, este în afara competenței umane. Deci, după cum oamenii lasă aceste chestiuni în mâna lui Dumnezeu, nu ar fi înțelept să își pună încrederea în El pentru lucruri mai mărunte, precum hrana și îmbrăcămintea?
C. Îngrijorarea cu privire la viitor este nedemnă
Îngrijorarea trădează o concepție greșită despre ființa umană (ca și cum oamenii ar fi doar trupuri care trebuie hrănite, adăpate, îmbrăcate și adăpostite) și despre viața umană (ca și cum ar fi doar un mecanism fiziologic care trebuie protejat, lubrifiat și alimentat). O preocupare exclusivă pentru alimente, băutură și îmbrăcăminte ar putea fi justificată doar dacă supraviețuirea fizică ar reprezenta întreaga existență și ar constitui întregul ei scop. Atunci, într-adevăr, îngrijirea trupului ar fi, pe bună dreptate, preocuparea primară a omului. Așa că este de înțeles ca în condiții critice de foamete strădania omului de a supraviețui să aibă prioritate în raport cu alte lucruri. Dar dacă același lucru se întâmplă în condiții normale, tipul acesta de comportament denotă o concepție despre om reducționistă, total inacceptabilă. L-ar înjosi pe om la poziția de animal, ba chiar la cea a păsărilor și a plantelor.
3. Promisiunea binecuvântărilor temporare este condiționată
Promisiunea aceasta nu este pentru toți oamenii, ci numai pentru cei care îndeplinesc anumite condiții. Toți oamenii ar vrea darurile lui Dumnezeu, dar nu toți Îl vor pe Dumnezeu, or acest lucru este un dispreț la adresa Lui.
A. Promisiunea binecuvântărilor temporare este pentru cei care Îl au pe Dumnezeu ca Tată
Atunci când vorbește despre obținerea lucrurilor materiale, Domnul Isus de două ori face referire la Tatăl vostru cel ceresc. Prima dată în versetul 26, când le spune ucenicilor că Tatăl din ceruri hrănește păsările, iar a doua oară în versetul 32, când le explică ucenicilor că Tatăl cel ceresc cunoaște nevoile lor. În amândouă accentul cade pe relația dintre om și Dumnezeu. Păsările au învățat cum să accepte ce le oferă Dumnezeu, iar El veghează asupra lor. Se așteaptă cu atât mai mult de la omul pe care L-a făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, să se încreadă în El.
Relația cu Tatăl cel ceresc este pusă de către Domnul Isus Hristos în contrast cu neamurile (păgânii, oamenii fără Dumnezeu), care sunt într-o căutare continuă după hrană, băutură și haine. Omul care-L are pe Dumnezeu ca Tată este interesat de persoana Tatălui și relația cu El, iar celelalte lucruri de care are nevoie pentru a trăi îi vor fi asigurate de către Tatăl cel ceresc.
B. Promisiunea binecuvântărilor temporare este pentru cei care caută mai întâi Împărăția lui Dumnezeu
Când Domnul Isus a vorbit despre Împărăția lui Dumnezeu, nu S-a referit la suveranitatea generală a lui Dumnezeu peste natură și istorie, ci în mod specific la stăpânirea Lui asupra poporului Său, pe care chiar El o inaugurase și care începe în viața oricărui om în clipa în care se smerește, se pocăiește, crede, se supune lui Dumnezeu și este născut din nou. Împărăția lui Dumnezeu este stăpânirea lui Isus Hristos peste cei ce sunt ai Săi, aducând binecuvântare deplină și reclamând ascultare deplină. ,,A căuta mai întâi” această împărăție înseamnă a dori, pe locul întâi ca importanță, răspândirea stăpânirii lui Isus Hristos. O asemenea dorință începe de la fiecare om în parte, până când toate domeniile vieții lui – familia, moralitatea personală, viața profesională, etica în afaceri și stilul de viață – Îi sunt supuse cu bucurie și de bună voie Domnului Hristos. Va urma apoi contextul imediat, prin acceptarea responsabilităților evanghelistice față de rudele, colegii, vecinii și prietenii fiecăruia. Și va include și preocuparea globală pentru mărturia misionară a Bisericii.
C. Promisiunea binecuvântărilor temporare este pentru cei care caută neprihănirea lui Dumnezeu
La o primă citire, nu este prea clar de ce a făcut Domnul Isus distincție între împărăția Lui și neprihănirea Lui, ca obiecte îngemănate, dar distincte, căci stăpânirea lui Dumnezeu este o stăpânire neprihănită. Comentatorii biblici au o sugestie în legătură cu această diferență dintre cele două. Împărăția lui Dumnezeu este stăpânirea lui Isus Hristos peste cei ce sunt ai Săi. Dar neprihănirea lui Dumnezeu este un concept care vorbește despre viața personală și practică a celor credincioși. Ea include neprihănirea individuală și socială la care s-a făcut referire anterior în Predica de pe Munte. Și Dumnezeu, fiindcă este El Însuși un Dumnezeu neprihănit, dorește neprihănirea în fiecare comunitate umană, nu doar în fiecare comunitate creștină.
Pe de o parte, când profeții evrei au denunțat injustiția, nu au denunțat-o doar din Israel și Iuda, ci și din țările păgâne învecinate. Profetul Amos, de pildă, a avertizat că judecata lui Dumnezeu va veni peste poporul lui Dumnezeu, dar și peste Siria, Filistia, Tir, Edom, Amon și Moab din cauza cruzimii lor în războaie și a altor atrocități comise. Dumnezeu urăște nedreptatea și iubește neprihănirea pretutindeni. De cealaltă parte, când cele două moașe din Egipt nu au ascultat de porunca faraonului de a-i omorî pe noii născuți de parte bărbătească din familiile evreilor, Domnul Dumnezeu le-a făcut case (Exod 1:21). Dumnezeul neprihănit pedepsește în afara granițelor poporului Său, dar și binecuvântează.
Concluzii:
Focalizarea pe nevoile cotidiene ne distrage atenția de la adevăratul sens al vieții. Sensul vieții se poate descoperi privind cu atenție la tot ce este în jurul nostru: păsările cerului ne spun să nu ne îngrijorăm de ziua de mâine, să avem la noi bagaj doar pentru o zi și să ne pregătim din timp pentru călătorie; florile ne spun că frumusețea este trecătoare și că putem fi „tăiați” sau striviți în orice moment. Răspândește parfumul tău astăzi, căci mâine nu se știe dacă vei mai fi!
Îngrijorarea nu are niciun folos. Atunci când ne îngrijorăm și nu ne încredem în Domnul Dumnezeu, ne facem de rușine în fața păsărilor care nici nu seamănă, nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare; și totuși Creatorul le hrănește.
Soluția împotriva îngrijorării este numai încrederea în Dumnezeul care Se îngrijește de noi și împlinește toate nevoile de bază ale celor credincioși. Să ne îngrijim de un singur lucru: că suntem copiii lui Dumnezeu și să avem ca prioritate în viața noastră Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, iar Dumnezeu va purta de grijă nevoilor noastre.
Întrebări pentru discuții:
- Cât de mult te încrezi în promisiunea purtării de grijă a lui Dumnezeu și cât te încrezi în forțele proprii?
- Și-a ținut Dumnezeu promisiunea binecuvântărilor temporare în dreptul tău? Dacă da, poți numi câteva dintre ele?
- Care este îngrijorarea ta cea mai mare?
- Știi că Biblia spune că inima ta este acolo unde este și comoara ta? Gândește-te puțin la comoara ta.
- Știi că credinciosul superficial, care are inima împărțită, este respins ca ucenic, pentru că este socotit nevrednic?
- Cine are prioritate în viața ta: Împărăția lui Dumnezeu sau împărăția acestei lumi?
Aplicații practice:
- Realizează că ai un Tată ceresc care te iubește și îți poartă de grijă.
- Având în vedere că Dumnezeu are toată autoritatea, puterea și înțelepciunea de a purta de grijă creației Sale, să nu ne îndoim niciodată că ne poate purta de grijă și nouă.
- Privește la binecuvântările din trecut, același Dumnezeu îți va purta de grijă și în viitor.
- Când slujești interesele Împărăției lui Dumnezeu nu mai ai timp să te ocupi și de nevoile tale fundamentale, de aceea Domnul Isus a spus că Domnul Dumnezeu se îngrijește de nevoile celor care fac prioritate din Împărăția Lui.
- Dumnezeu trebuie să fie primul în viețile noastre, așa că fă-L pe El prioritate în viața ta. El nu este mulțumit cu o dedicare parțială.
autor: Gabriel David, pastor, Biserica Creștină Baptistă „Harul” din Lugoj, jud.Timiș.
