Tema: Zacheu – de la curiozitate la ospitalitate
Text biblic: Luca 19:1–10
Verset cheie: Luca 19:9
Ideea centrală: Viața lui Zacheu a fost transformată în mod radical de întâlnirea lui cu Domnul Isus. Lucrul acesta se vede în mod clar prin decizia lui Zacheu de a renunța de bună voie la comoara de care îi era legată inima (banii) și este gata să o împartă cu cei săraci și cu cei pe care i‑a nedreptățit, deși nimeni nu i‑a cerut să facă asta.
Scopul lecției: Dumnezeu vrea ca noi să înțelegem că nu se poate să ne întâlnim cu Domnul și viața noastră să rămână la fel. El este Dumnezeul cel Atotputernic care ne‑a schimbat viața și El vrea să ne învețe să nu mai iubim lucrurile lumești și să fim gata să renunțăm la ele pentru a avea o comoară în ceruri. Să nu ne mai punem încrederea în bogății pentru a avea siguranță, ci să ne încredem total în Domnul.
Introducere
Lucrarea Domnul Isus pe pământ a durat aproximativ trei ani și jumătate, timp în care El i‑a slujit pe oameni și le‑a împlinit nevoile, venind în întâmpinarea problemelor lor. Isus Hristos le‑a arătat că au valoare în ochii lui Dumnezeu și că nu este indiferent față de suferințele produse de păcat. În același timp, însă, Domnul Isus i‑a pregătit pe cei 12 ucenici, pe care i‑a avut lângă El în tot acest timp de slujire. Ei au fost martori la toate minunile Lui și mai târziu au fost cei care au relatat învățătura Domnului Isus celor cărora le‑au propovăduit Evanghelia.
Un lucru care este important să‑l înțelegem cu privire întâlnirea Domnului Isus cu Zacheu este modul în care Dumnezeul suveran planifică această întâlnire. De‑a lungul anilor de slujire pe pământ, Domnul Isus a trecut de multe ori prin cetatea Ierihon și cu toate acestea nu s‑a întâlnit niciodată cu Zacheu. Acum însă, Domnul Isus este la sfârșitul lucrării pe pământ, pe drumul spre Ierusalim și probabil că trecea ultima oară prin Ierihon; era probabil ultima ocazie pe care Zacheu o avea de a se întâlni cu Cel care a venit să‑l mântuiască și să‑i transforme viața. Prin această întâlnire se vede clar dumnezeirea Domnului Isus și slava Tatălui care se oglindea prin El, Dumnezeul Atotcunoscător.
I. Zacheu înainte de a se întâlni cu Domnul Isus: omul cel vechi
Despre Zacheu, înainte ca să se întâlnească cu Domnul Isus, nu știm mare lucru, decât că era un om bogat și că era mai marele vameșilor. Lucrul acesta nu ne spune mare lucru, pentru că slujba de vameș din vremea Domnului Isus era foarte diferită de cea de vameș de acum. Trebuie să știm, de asemenea, că această slujbă era foarte urâtă de evreii din acea vreme. Cei care erau vameși erau dușmani ai evreilor, pentru că vameșii erau considerați trădători datorită naturii slujbei lor. Pe atunci Israelul era sub ocupația Imperiului Roman și romanii, pe lângă faptul că erau urâți de evrei pentru că se închinau la mai mulți zei în timp ce evreii se închinau doar lui Dumnezeu, aceștia îi chinuiau cu taxe foarte mari, ca să întrețină armata și luxul împăraților. Cei care veneau să ia impozite de la evreii de rând erau vameșii, care erau tot evrei, dar care s‑au aliat cu dușmanul pentru a le merge bine. Ei colectau taxele pentru romani.
Se pare că, deși taxele erau stabilite clar de către romani, aceștia le permiteau vameșilor să adauge la taxe cât voiau ei, iar lucrul acesta le aducea vameșilor un câștig substanțial și o modalitate de îmbogățire rapidă, dar toate acestea erau făcute pe seama oamenilor care abia reușeau să‑și acopere taxele, rămânându‑le foarte puțin ca să trăiască. Datorită unor astfel de circumstanțe putem înțelege de ce vameșii erau atât de urâți și văzuți ca și trădători.
Când vorbim despre Zacheu trebuie să înțelegem că el nu era doar un vameș, așa cum era Levi, care mai apoi a devenit ucenicul Domnului, ci el era mai mare peste colectorii de taxe din cetatea Ierihon. O astfel de slujbă l‑a făcut cu siguranță să se îmbogățească foarte repede, dar l‑a dus și în situația de a înșela pe mulți, cerând taxe mai mari. Un astfel de om avea mulți dușmani în propria‑i cetate.
Despre Ierihon, cetatea lui Zacheu, aflăm din surse istorice că era o cetate importantă în vremea Domnului Isus și că ea făcea parte din traseul obișnuit al iudeilor din Galileea și Pereea, spre Ierusalim. Se crede că Domnul Isus a mai trecut prin această cetate în timpul slujirii Sale și este posibil ca să fi făcut și minuni în această cetate, în afară de vindecarea orbului Bartimeu (Marcu 10:46–52), care face parte tot din ultima trecere a Domnului prin această cetate.
Când vorbim despre Zacheu, nu putem să nu observăm în inima lui dorința de a se întâlni cu Domnul Isus. În el s‑a aprins o lumină ce părea să îi dea speranță. Este posibil ca prin natura slujbei Zacheu să fi întâlnit oameni care să fi fost vindecați de Domnul Isus sau cărora El le‑a schimbat viața. Un lucru este sigur, a existat un moment în viața lui când, în urma informațiilor primite de la alții și probabil din curiozitate, Zacheu decide să Îl caute pe Domnul Isus.
Trebuie să înțelegem însă că existau câteva piedici pe care Zacheu trebuia să le treacă pentru a reuși să se întâlnească cu Domnul. Prima era statura sa. Zacheu era un om mic de statură și ca să poată ajunge măcar să Îl vadă pe Domnul Isus, el trebuia să găsească o cale să se apropie de Hristos. A doua piedică era faptul că era un om cunoscut în oraș, dar pentru el nu era un avantaj, pentru că reputația lui nu era una pozitivă. Datorită faptului că oamenii îl disprețuiau și unii îl urau, el știa că nimeni nu o să îi facă loc ca să se apropie de Isus, ci dimpotrivă, o să încerce să îl împiedice să ajungă la El. De aceea, și‑a întocmit un plan: a aflat traseul pe unde avea Domnul Isus să meargă și apoi a găsit un copac în care să se urce, pentru ca măcar să Îl poată vedea pe Domnul când trece pe lângă el.
Ieremia spune, în capitolul 29, versetul 13: Mă veți căuta, și Mă veți găsi, dacă Mă veți căuta cu toată inima. Curiozitatea lui Zacheu l‑a motivat să facă tot ce îi stătea în putință ca să se întâlnească cu Domnul și efortul lui a fost răsplătit, pentru că Domnul se lasă găsit de cei care Îl caută cu toată ființa lor, iar Domnul s‑a folosit de curiozitatea lui Zacheu pentru a‑l aduce la El.
II. Zacheu după întâlnirea cu Domnul Isus: omul cel nou
Mare i‑a fost uimirea lui Zacheu atunci când Domnul Isus și toată mulțimea s‑au oprit exact în dreptul copacului în care era el cățărat. Dar surprizele nu aveau să se oprească aici. Domnul Isus îi știa numele și i S‑a adresat; pe lângă aceasta Domnul Și‑a exprimat dorința să poposească în casa vameșului Zacheu. Toată lumea a fost surprinsă de această decizie a Domnului și chiar Zacheu a fost uimit să audă o asemenea dorință din partea lui Hristos. Zacheu își planificase doar să Îl vadă pe Domnul Isus, măcar pentru o clipă, acum El urma să intre în casa lui și să stea la masă cu el. Zacheu s‑a simțit onorat și bucuros, fiind cel mai fericit om.
Nu a fost prima oară când Domnul Isus a intrat să mănânce în casa unui vameș și asta știm din Matei 9:9–13. După ce Levi (Matei) este chemat să‑L urmeze pe Domnul, Îl găsim pe Isus la masă cu vameșii, probabil colegi de slujbă cu Levi. De aici înțelegem că Domnul Isus nu S‑a rușinat să stea la masă cu cei dați la o parte și respinși de ceilalți. El îi vede pe toți oamenii la fel de valoroși, pentru că sunt creația Domnului. Chiar dacă Isus știa că se vor găsi mulți să critice decizia Lui de a sta la masă în casa vameșului Zacheu (v. 7), El știa care este scopul pentru care a venit în lume: mântuirea oamenilor. Zacheu era unul dintre acești oameni pe care Domnul i‑a iubit atât de mult încât a venit în lume să moară, ca și el să fie scăpat de iad.
Schimbarea din viața lui Zacheu se vede din momentul întâlnirii cu Domnul. El își deschide casa pentru Domnul Isus și pentru cei care‑L însoțeau. Dintr‑un om care și‑a adunat bogăția luând de la alții, probabil pe căi necinstite, acum îl vedem ca fiind cel care își deschide inima și dăruiește cu mână largă celor pe care poate înainte i‑a nedreptățit. El devine ospitalier și darnic. O astfel de atitudine nu poate veni decât în urma schimbării aduse de Domnul în viața Lui.
Viața lui Zacheu și prioritățile lui se schimbă radical și aceasta se vede prin însăși cuvintele sale: Iată, Doamne, jumătate din avuția mea o dau săracilor; și, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit. Vedem că Zacheu nu se mulțumește cu a începe din acea zi să trăiască așa cu vrea Domnul, ci el este gata să își dea jumătate din bogăția sa pentru nevoile celor săraci și cu ce îi rămâne încearcă să repare nedreptățile pe care le‑a făcut în trecut. Lucrul acesta nu este ușor, pentru că este posibil ca prin această decizie să își piardă averea, dar el este gata să facă asta pentru că, pentru el bogăția nu mai are valoare. Zacheu a luat o asemenea decizie, nu ca să‑L impresioneze pe Domnul Isus, nici pe oameni dorind să arate cât de bun este el. Pentru că inima lui a fost schimbată și Domnul Isus a devenit comoara vieții lui, comorile de până atunci și‑au pierdut valoarea, găsind în Isus ceva mult mai de preț. O experiență asemănătoare are și Pavel, iar el ne‑o explică în Filipeni 3:7, 8.
Concluzii:
Curiozitatea lui Zacheu l‑a determinat să Îl caute pe Domnul Isus și El s‑a folosit de această curiozitate pentru a aduce mântuirea în viața vameșului. Domnul Și‑a dus planul la îndeplinire și rezultatul a fost unul uimitor: transformarea lui Zacheu pentru totdeauna.
Un lucru pe care trebuie să îl înțelegem cu privire la Domnul Isus este că El niciodată nu a judecat omul după înfățișare, după statutul social sau după ce păcate a făcut în viața lui, ci El s‑a uitat întotdeauna la inima omului.
Înainte de a se întâlni cu Domnul, comoara lui Zacheu erau banii pe care i‑a adunat, crezând că îi vor aduce fericire. După întâlnirea cu Domnul, el ajunge să facă din Hristos comoara vieții lui. Lucrurile care erau înainte comori pentru el, încep să își piardă valoarea, iar Zacheu renunță la ele cu bucurie, având acum o comoară mai mare în Hristos.
Aplicații practice:
- Să ne cercetăm fiecare dintre noi viața ca să vedem care sunt comorile noastre, sau lucrurile de care ne‑am legat viața
- Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute să facem din El comoara vieții noastre și să începem să urmărim mai mult lucrurile veșnice în detrimentul celor trecătoare.
- Să fim primitori de oaspeți și să dăruim cu bucurie pentru a‑i ajuta pe cei în nevoi din jurul nostru, avându‑i mai întâi în vedere pe frații și surorile noastre în credință.
- Vom dărui cu inima deschisă atunci când vom înțelege că nimic nu ne aparține și nu ne este dat doar ca să trăim bine, ci primim ca să putem să fim o binecuvântare pentru cei care sunt în nevoi și să reflectăm dragostea Domnului Isus.
autor: Claudiu Ignuța, păstor, Biserica Creștină Baptistă „Harul” Moldova Nouă;
e‑mail: claude_1014@yahoo.com
