Explicații studiu biblic 14 august

Tema: Efectele dragostei lui Dumnezeu în viețile copiilor Săi

Text biblic: 1 Ioan 4:7–12

Verset cheie: 1 Ioan 4:7

Ideea centrală: Dragostea își are sursa în Dumnezeu, a fost manifestată suprem în Hristos și trebuie să fie văzută în mod practic în felul în care credincioșii se iubesc unii pe alții. 

Scopul lecției: Să învățăm de ce și cum anume trebuie să ne iubim unii pe alții în biserică.


În pasajul din 1 Ioan 4:7–12 apostolul Ioan revine la una din temele centrale ale epistolei sale și anume cea a dragostei creștine. În capitolul 2 Ioan a subliniat faptul că dragostea dintre credincioși este o dovadă a părtășiei cu Dumnezeu (1 Ioan 2:7–11). În capitolul 3 a prezentat dragostea creștină ca o dovadă a apartenenței la familia lui Dumnezeu (1 Ioan 3:10–14). În continuare, în capitolul 4 apostolul Ioan prezintă motivul esențial pentru care dragostea dintre credincioși este atât de importantă și imperios necesară. Trebuie menționat faptul că în pasajul mai amplu din 1 Ioan 4:7–5:4 diferite forme și derivate ale cuvântului grecesc agape apar de aproximativ 30 de ori. În limba română, acestea au fost traduse cu diferite forme și derivate ale cuvintelor dragoste și iubire. Este vorba de iubirea agape, iubirea jertfitoare. Pe scurt, în textul pe care îl studiem, învățăm despre sursa, manifestarea și efectele dragostei lui Dumnezeu. 

1. Care este sursa dragostei? (vv.  7, 8)

Cui se adresează Ioan? Să ne reamintim că epistola este adresată creștinilor. Termenul preaiubiților denotă o căldură pastorală din partea apostolului. Este o adresare plină de dragoste. Și, la fel cum Ioan îi iubește pe credincioși, îi îndeamnă ca și ei, la rândul lor, să se iubească unii pe alții. Acesta este îndemnul central al pasajului din versetele 7–12. De câte ori, în ce locuri și în ce moduri este repetată această idee centrală? Observați versetele 7, 11 și 12.  

Se referă Ioan în acest pasaj și la iubirea față de necredincioși? Deși îndemnul de‑a ne iubi unii pe alții poate include și dragostea pe care trebuie să o arătam celor care nu sunt în familia lui Dumnezeu, accentul în acest pasaj este pus în mod evident pe dragostea dintre credincioși. Este vorba de porunca cea nouă pe care a dat‑o Mântuitorul ucenicilor Săi (Ioan 13:34, 35; 1 Ioan 2:7, 8). 

Cum diferă ea de primele două porunci de căpătâi în care Hristos spunea că se cuprind toată Legea și Proorocii (Matei 22:37–40)? Apostolul Ioan are în vedere aici în primul rând dragostea pe care credincioșii trebuie sa o aibă unii față de alții. Motivul principal? Pentru că dragostea este de la Dumnezeu. John Stott spunea că această afirmație este „cea mai sublimă dintre toate afirmațiile biblice despre ființa lui Dumnezeu” (Letters of John, p.  163). Dragostea este „de la” sau „din” Dumnezeu. Din El izvorăște, în El își are sursa sau originea. Doar cine este născut din Dumnezeu poate să iubească ca El. Dintr‑o inimă născută din nou, născută din Dumnezeu, va curge dragoste izvorâtă din Dumnezeu. Se întâmplă asta prin puterile noastre omenești? Cine rodește dragostea în copiii lui Dumnezeu? Bineînțeles că este Duhul Sfânt (Galateni 5:22). 

Cum putem crește în această dragoste? Crescând în cunoașterea lui Dumnezeu. Verbul cunoaște de la sfârșitul versetului 7 este la timpul prezent și denotă o acțiune continuă și în creștere. Cu cât Îl cunoaștem mai mult pe Dumnezeu, cu atât îi vom iubi mai mult pe frații și surorile noastre în Domnul. Acesta este semnul distinctiv prin care cei necredincioși vor ajunge să ne identifice ca fiind ucenici ai lui Hristos (Ioan 13:35).

La această dragoste face referire și versetul 8, izvorâtă din cunoașterea lui Dumnezeu. Înseamnă lucrul acesta că cei nemântuiți nu pot arăta vreo formă de iubire? Gândiți‑vă la câteva exemple. Oameni care își iubesc familiile sau iubesc alte lucruri. Și totuși, Ioan face referire aici la o iubire pe care nu o experimentează decât cei care Îl cunosc pe Dumnezeu, cei care sunt născuți din Dumnezeu. De ce? Argumentul suprem ne este prezentat la finalul versetului 8: Dumnezeu este dragoste. Aceasta este una din cele trei afirmații reprezentative ale apostolului Ioan cu privire la natura lui Dumnezeu: Dumnezeu este duh (Ioan 4:24), Dumnezeu este lumină (1 Ioan 1:5) și Dumnezeu este dragoste (1 Ioan 4:7). 

Atenție! Ideea vehiculată uneori că „Dragostea este dumnezeu” nu este cea prezentată de Ioan. De fapt, nu o găsim prezentată nicăieri în Scriptură. Gândiți‑vă la implicațiile problematice ale acestei afirmații false! Sub deviza dragostei, mulți pot încerca să ascundă sau să justifice anumite păcate. Cât de diferit este adevărul prezentat in Scriptura! Nu dragostea este dumnezeu, ci Dumnezeu este dragoste.

2. Care este manifestarea dragostei lui Dumnezeu? (vv.  9, 10)

În continuare Ioan explică faptul că dragostea lui Dumnezeu nu este un concept abstract, ci o acțiune concretă. Versetul 9 ne amintește de un verset central din evanghelia lui. Este vorba de Ioan 3:16. Și acest verset prezintă același adevăr central: dragostea lui Dumnezeu a fost manifestată în Hristos. Dumnezeu ne‑a arătat, ne‑a demonstrat dragostea Sa, prin faptul că L‑a dat pe singurul Său Fiu pentru mântuirea noastră. Dragostea lui Dumnezeu nu a rămas la nivelul cuvintelor, ci ne‑a fost arătată printr‑o acțiune clară, concretă și mai ales jertfitoare. Gândiți‑vă la sacrificiul făcut de Tatăl și înfăptuit de Fiul! În ce fel ne arată acțiunea Tatălui dragostea lui Dumnezeu? Dar acțiunea Fiului? (vezi Filipeni 2:5–8).

Ne‑a iubit Dumnezeu ca răspuns la dragostea noastră? Versetul 10 ne învață că nu noi, oamenii, suntem inițiatorii dragostei, ci Dumnezeu. De fapt, în mod natural, în ce stare se naște omul în raport cu Dumnezeu? Nu într‑o stare de iubire, ci într‑una de dușmănie față de Domnul Dumnezeu, datorită problemei nerezolvate a păcatului (Psalmul 51:5; Romani 3:23; Efeseni 2:1–3). 

Ceea ce meritam, pe drept, pentru păcatele noastre era pedeapsa divină (Romani 6:23). În schimb, Dumnezeu ne‑a arătat har… favoare nemeritată, îndurare inimaginabil de mare! De ce? Datorită dragostei Sale mari cu care ne‑a iubit, ne spune apostolul Pavel (Efeseni 2:4, 5). Dumnezeu ne‑a arătat cât de mult ne iubește! Cât de mult? Atât de mult încât L‑a dat pe singurul Său Fiu ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre. Pedeapsa pe care o meritam noi a căzut asupra Lui! Pentru ca, prin credința în El, noi să putem trăi: măcar că eram morți în greșelile noastre, ne‑a adus la viață împreună cu Hristos (prin har sunteți mântuiți) (Efeseni 2:5).

Aduceți‑vă aminte ce presupunea jertfa de ispășire pentru păcat în Vechiul Testament (Levitic 16:15; 17:11). Bineînțeles că jertfa desăvârșită pentru iertarea păcatelor noastre a fost adusă de Mielul fără cusur al lui Dumnezeu, Domnul nostru Isus Hristos, odată pentru totdeauna (Evrei 9:12). Dragostea nemărginită a lui Dumnezeu față de noi a fost manifestată în mod suprem la cruce. Este harul lui Dumnezeu de care am avut și noi parte! Iar dacă noi am beneficiat și am fost transformați de iubirea nemeritată a lui Dumnezeu, ce trebuie să arătăm și noi la rândul nostru?

3. Care sunt efectele dragostei lui Dumnezeu în viețile credincioșilor? (vv. 11, 12)

În versetul 11 apostolul Ioan revine la îndemnul său inițial din versetul 7. Cum li se adresează din nou cititorilor? Preaiubiților, un cuvânt derivat în limba greacă din termenul agape care înseamnă iubire jertfitoare. Ce le spune în concluzia argumentului său? Dacă astfel ne‑a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim și noi unii pe alții (1 Ioan 4:11). De data aceasta apostolul își repetă îndemnul și mai apăsat: trebuie să ne iubim și noi unii pe alții! Asta ne determină să facem dragostea nemeritată și jertfitoare pe care Dumnezeu ne‑a arătat‑o nouă! Dacă El ne‑a iubit așa, la fel trebuie să facem și noi! Cum v‑am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții, ne‑a spus Mântuitorul (Ioan 13:34).

Cu cât vom fi transformați mai mult de iubirea Mântuitorului, cu atât vom iubi mai mult la rândul nostru pe frații și pe surorile noastre din biserica Lui. Nu putem ocoli lucrul acesta, nu‑l putem amâna, nu ne putem eschiva. Este datoria și obligația noastră de urmași ai lui Hristos. Cum ne‑a iubit Hristos, trebuie să ne iubim și noi unii pe alții. De ce ne este totuși greu uneori? Și ce înseamnă în mod practic să ne iubim unii pe alții? Toate îndemnurile din Noul Testament de tipul „unii pe alții” și „unii altora” sunt expresii practice ale iubirii unii față de alții între credincioși (Efeseni 4:32; 5:21; Coloseni 3:9, 13; Romani 12:6, 10; 15:7; Galateni 5:13, 15; Filipeni 2:3; Evrei 10:24; 1 Tesaloniceni 5:11; Iacov 4:11; 1 Corinteni 4:6 etc.)

Versetul 12 ne duce cu gândul la tema generală a lecțiilor noastre biblice și anume: „Arată‑mi slava Ta!” Aceasta a fost rugăciunea lui Moise pe muntele Sinai. Printre altele, Domnul i‑a răspuns atunci lui Moise că nu putea să vadă fața Domnului, căci nu poate omul să Mă vadă și să trăiască (Exodul 33:20). În concordanță cu acest adevăr apostolul Ioan reamintește faptul că nimeni n‑a văzut vreodată pe Dumnezeu. Este posibil ca învățătorii falși din vremurile în care trăiau destinatarii lui Ioan să fi pretins că ar fi avut vedenii mistice cu Dumnezeu (1 Ioan 4:1). Atenție la cei care au astfel de pretenții și în zilele noastre! Adevărul pe care ni‑l aduce aminte bătrânul apostol Ioan este mult mai relevant. Deși nimeni nu‑L poate vedea în mod direct pe Dumnezeu, El poate fi văzut în felul în care copiii Lui se iubesc unii pe alții. Aceasta este dovada incontestabilă că Dumnezeu e prezent în viața noastră și în mijlocul nostru ca biserică. Acesta este modul în care Dumnezeu poate fi văzut în noi și prin noi, când ne iubim unii pe alții cum ne‑a iubit El.

Pastorul și comentatorul Warren Wiersbe ilustrează ideea centrală a pasajului într‑un mod foarte sugestiv. Gândiți‑vă la o busolă. Orice navigator are nevoie de o busolă pentru a‑și stabili traseul. De ce o busolă? Pentru că aceasta întotdeauna îi va arăta nordul. Și de ce face asta busola? Pentru că a fost construită în așa fel încât să reacționeze întotdeauna la câmpul magnetic al pământului. Busola acționează în conformitate cu natura pământului. La fel este și cu dragostea creștină. Natura lui Dumnezeu este dragostea. Și o persoana care este născută din Dumnezeu și Îl cunoaște pe Dumnezeu va acționa în conformitate cu natura lui Dumnezeu. La fel cum busola în mod natural arată spre nord, tot așa un creștin va practica în mod natural dragostea agape. Dragostea față de alți credincioși este un răspuns natural în viața unui creștin, pentru că natura sa este din Dumnezeu…, iar Dumnezeu este dragoste. 

Aplicații: 

  • Să ne iubim unii pe alții în cadrul bisericii din care facem parte! 
  • Să arătăm prin aceasta că suntem născuți din nou și că umblăm cu Domnul!
  • Doar cine este născut din Dumnezeu poate să iubească la fel ca El.  
  • Pentru a crește în dragoste trebuie să creștem în cunoașterea lui Dumnezeu. Altfel spus: cu cât Îl vom cunoaște mai mult pe Dumnezeu, cu atât mai mult ne vom iubi frații și surorile de credință.
  • O persoană nu Îl poate cunoaște pe Dumnezeu și dragostea Lui fără să creadă în jertfa lui Hristos pentru mântuirea păcătoșilor. 
  • Iubim, pentru că Dumnezeu ne‑a iubit întâi. Și, pentru că Dumnezeu ne‑a iubit întâi, trebuie să iubim!
  • Caracterul lui Dumnezeu poate fi văzut și cunoscut prin felul în care copiii Lui se iubesc unii pe alții. 

Întrebări pentru discuții:

  • În acest pasaj Ioan se referă la dragostea față de toată lumea sau doar față de credincioși? 
  • Care este legătura dintre nașterea din Dumnezeu și iubire? Dar dintre cunoașterea lui Dumnezeu și iubire? Despre ce fel de iubire este vorba? 
  • Discutați diferențele dintre dragostea de la nivelul cuvintelor, al sentimentelor și al acțiunilor. Ce pasaje biblice puteți indica pentru fiecare? Dați exemple practice.
  • Cum ai ajuns să conștientizezi că Dumnezeu te iubește? Care este mărturia ta personală? Cum ai auzit și cum ai primit Evanghelia? 
  • Discutați legătura dintre dragostea lui Dumnezeu și har. 
  • Este dragostea dintre credincioși opțională? Care sunt implicațiile? 
  • În lumina acestui pasaj, cum poate fi văzut Dumnezeu în mijlocul copiilor Săi? Cât de bine văd alții caracterul lui Dumnezeu prin acțiunile voastre unii față de alții în biserica din care faceți parte? Exemplificați.

autor: Beniamin Mogoș, pastor, Biserica Creștina Baptistă „Agapia” din București;
e‑mail: benmogos@gmail.com

Revista Crestinul Azi