Explicații studiu biblic 12 iunie

Tema: Disciplina proclamării

Text biblic: Faptele ap. 2:14–47

Verset cheie: Faptele ap. 2:42

Ideea centrală: Coborârea Duhului Sfânt a fost momentul în care Dumnezeu Și-a format Biserica, care să mărturisească Evanghelia lui Hristos și să lucreze la extinderea Împărăției lui Dumnezeu în lumea aceasta, așteptând și grăbind revenirea Domnului Isus Hristos. Modul prin care credincioșii trebuie să împlinească acest scop este proclamarea adevărurilor Evangheliei. Credincioșii trebuie să-și însușească această disciplină pe care se bazează extinderea Împărăției.. 

Scopul lecției: Să înțelegem modul minunat în care Dumnezeu a așe­zat lucrarea Duhului Sfânt la temelia propovăduirii Evangheliei lui Hristos și să fim motivați în a face din proclamarea acesteia o disciplină spirituală.


Observații contextuale și exegetice

După zece zile de la Înălțarea Domnului Isus Hristos la cer, deci în ziua iudaică a Cincizecimii, s-a împlinit promisiunea lui Dumnezeu, potrivit căreia ucenicii și urmașii Domnului Isus urmau să fie botezați cu Duhul Sfânt (1:5). Duhul Sfânt s-a coborât pe pământ într-un mod miraculos (2:1–4) și astfel minunea propovăduirii Evangheliei mântuirii prin Hristos Domnul a început în Ierusalim și de acolo s-a extins în toată Iudeea, în Samaria și a ajuns până la marginile pământului (Faptele ap. 1:8; Matei 24:14). Astfel, o nouă etapă a început atunci în istoria mântuirii – etapa lucrării Duhului Sfânt prin Biserica Domnului. O asemenea lucrare a avut și are un parcurs dirijat complet de Duhul Domnului și Biserica Lui trăiește și mărturisește această Evanghelie mântuitoare sub disciplina (controlul) Duhului Sfânt. Noi trebuie să înțelegem bine această disciplinare a Duhului Sfânt pentru că diavolul încearcă în fel și chip să pervertească lucrarea Duhului lui Dumnezeu.

1. Propovăduirea Evangheliei nu este o lucrare haotică, ci sub deplina manifestare a Duhului Sfânt (vs. 1–21)

Când Duhul Sfânt s-a coborât în ziua Cincizecimii a fost însoțit de semne speciale: 

(a) Un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic s-a auzit și mulți oameni au fost atrași spre locul acela ca să audă Evanghelia lui Hristos, vestită de urmașii Lui (vs. 1, 2) – o lucrare invizibilă dar cu un mare răsunet (vezi Ioan 3:8);

(b) Niște limbi ca de foc s-au așezat pe fiecare dintre urmașii Domnului (v. 3) – o lucrare a judecății Domnului, dar cu efect curățitor și mântuitor pentru credincioși (vezi Ioan 16:8-11);

(c) Toți ucenicii Domnului au început să vorbească despre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu în toate limbile tuturor celor care erau adunați să audă Evanghelia (vs. 4–12);

(d) Pentru că unii dintre ascultători aveau impresia că ucenicii sunt beți ca și cum ar fi băut vin, cuvântul Domnului a venit prin apostolul Petru și prin ceilalți apostoli și le-a explicat oamenilor că miracolul care are loc nu este rodul unei beții necontrolate ci împlinirea profețiilor Scripturii (vs. 13–21). Astfel că Dumnezeu va clătina cerurile și pământul (vezi și Evrei 12:25–29) și cuvântul Domnului se va vesti în toată lumea, ca oricine va chema numele Domnului să fie mântuit. Duhul Domnului va face ca prin Biserica lui Hristos să răsune în toată lumea Evanghelia harului lui Dumnezeu (Faptele ap. 20:24), în vederea mântuirii tuturor celor care cred și în vederea judecății nimicitoare a tuturor celor care nu cred.

2. Propovăduirea Evangheliei prin Duhul Sfânt are în centrul ei pe Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel proclamat Domn și Hristos de Dumnezeu Însuși (vs. 22–36)

Apostolul Petru continuă apoi să-L propovăduiască pe Hristos, Domnul. Într-un mod clar și direct Petru se adresează tuturor ascultătorilor săi. 

a) El le spune că sunt vinovați de respingerea Domnului vieții, prin faptul că L-au dat la moarte pe Isus din Nazaret. Sunt vinovați pentru că Dumnezeu Însuși L-a împuternicit pe Isus să facă lucrările lui Dumnezeu și să mărturisească despre El, iar ei au respins lucrarea și cuvântul Lui. 

b) Mai mult, profețiile Vechiului Testament au mărturisit despre Isus ca fiind Fiul lui Dumnezeu prin faptul că El a înviat din morți și a fost înălțat la dreapta lui Dumnezeu Însuși. 

c) Pentru că în acest fel calitatea Sa de Fiu al lui Dumnezeu a fost evidențiată și mai mult, Duhul Sfânt a fost trimis pe pământ și se manifestă în felul în care oricine poate vedea în mod clar acest lucru. 

d) Faptul că Duhul Sfânt a fost trimis pe pământ de Dumnezeu Tatăl și de Dumnezeu Fiul demonstrează și mai mult că Isus este făcut de Dumnezeu Domn și Hristos – Cel pe care ei, care se pretindeau a fi credincioși lui Dumnezeu, L-au răstignit pe cruce prin coalizarea cu păgânii. Așadar, sunt doar două variante pe care ascultătorii le au, în aceste circumstanțe: (1) fie să se pocăiască și să cheme Numele Domnului, ca astfel să se bucure de îndurarea lui Dumnezeu, (2) fie să vină focul judecății nimicitoare a lui Dumnezeu asupra lor (vezi și ceea ce a spus Ioan Botezătorul, Matei 3:7–12).

3. Propovăduirea Evangheliei prin Duhul Sfânt are ca rezultat mântuirea tuturor celor care se pocăiesc și cred în Domnul Isus Hristos și umplerea Bisericii Sale cu o nouă viață și o nouă slujire

Este interesant să vedem că ascultătorii au rămas pur și simplu străpunși în inimă de cuvintele rostite de Petru. În loc de o atitudine de respingere, ei au simțit în duhul și în inima lor că nu un om le vorbea, ci Duhul Sfânt Însuși. De aceea, au fost câțiva pași făcuți de ei:

a) Ascultătorii au întrebat: „Ce să facem?”. Răspunsul a venit imediat: „Pocăiți-vă și fiecare dintre voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veți primi darul Sfântului Duh” (vs. 37–40), ca semn al mântuirii lor (Efeseni 1:13, 14);

b) Cei care au primit prin credință cuvântul Evangheliei au fost botezați și au fost numărați în poporul celor răscumpărați (Biserica lui Hristos) (v. 41; vezi și 1 Corinteni 12:13); 

c) Biserica lui Hristos, a celor răscumpărați, s-a extins de la iudei spre toți cei din lume, care au crezut și cred în Hristos. Ei au început să stăruiască în învățătura apostolilor și în ceea ce le aducea creșterea lor spirituală (v. 42); 

d) Credincioșii care au fost mântuiți prin harul lui Dumnezeu au început de atunci să trăiască o nouă viață (în Hristos, 2 Corinteni 5:17; Galateni 2:20) și să slujească pe Dumnezeu într-un nou duh, prin noul legământ (vs. 43–47; 2 Corinteni 3:7–18). Impresia că în Biserica lui Hristos este o deplină libertate ca fiecare să facă de unul singur ceea ce vrea, pentru că mântuirea este prin harul lui Dumnezeu și nu prin faptele noastre bune (Efeseni 2:8, 9) se datorează neînțelegerii Persoanei și lucrării Duhului Sfânt (vezi Ioan 3:8). În realitatea, Biserica lui Hristos este manifestarea vieții lui Hristos prin lucrarea Duhului Sfânt, o lucrare eliberatoare dar libertatea primită de cei care sunt în Hristos este una care aduce asupra lor izbăvirea de Legea păcatului și a morții (Romani 8:1–4) și subordonarea lor Domnului Isus Hristos, pentru ca ei să trăiască noua viață a învierii lui Hristos Domnul (Romani 7:4–6).

Aplicații:

  1. Supune-te total Duhului Domnului, pentru ca El să te folosească așa cum dorește El (vs. 3, 4; Galateni 5:16–26);
  2. Fundamentează-ți mărturia ta înaintea oamenilor pe cuvântul Scripturilor și pe Hristos Domnul (vs. 14–36; Efeseni 2:19–22), nu pe descoperiri care nu au ca bază cuvântul lui Dumnezeu, al lui Hristos (vezi și Romani 10:17);
  3. Fii un mădular sănătos din punct de vedere spiritual, în Biserica Domnului Isus Hristos (vs. 37–47; 1 Corinteni 12; vezi vs. 13, 27);
  4. Trăiește viața nouă în Hristos, prin Duhul Său și slujește-L pe Dumnezeu prin Duhul Sfânt (Galateni 2:20; 1 Petru 4:10, 11). 

Sugestii practice:

  1. Cercetează Scriptura pentru a vedea sensul exact al semnelor manifestate de Duhul Sfânt în martorii Evangheliei (vs. 1–11), pentru a nu ajunge să manifestăm orice fabricație a diavolului.
  2. Caută să cercetezi bine Cuvântul lui Dumnezeu (Sfintele Scripturi) pentru ca propovăduirea ta să-L proclame pe Domnul Isus Hristos, nu mesaje care plac oamenilor firești (vezi 2 Timotei 4:1–4).
  3. Implică-te în zidirea Bisericii lui Hristos, conform lucrării Duhului Sfânt revelate în Scriptură (vezi 1 Corinteni 12–14).
  4. Folosește uneltele Duhului Sfânt (cuvântul Scripturii, trăirea și slujirea sub călăuzirea Duhului Sfânt) în atragerea oamenilor spre Dumnezeu. Nu te baza pe metode omenești și firești (vezi v. 47; 1 Corinteni 2:1–5; 2 Corinteni 10:3–5; 1 Corinteni 3:10–15).

Întrebări pentru discuție:

  1. Crezi că Duhul Sfânt a coborât pe pământ ca urmare a stăruinței în rugăciune a ucenicilor sau ca urmare a împlinirii promisiunii lui Dumnezeu (Faptele ap. 1:4–5, 14)?
  2. De ce Duhul Sfânt a venit în ziua Cincizecimii (v. 1)? Are vreo importanță acest fapt (Levitic 23:15)?
  3. În ce a constat vorbirea în limbi a ucenicilor Domnului? Crezi că ea a însemnat doar faptul că ascultătorii au auzit mesajul lor în limba lor maternă sau că ucenicii au vorbit  efectiv în limbile materne ale ascultătorilor (vs. 4, 6, 8)?
  4. De ce Petru a afirmat că profeția care s-a împlinit prin manifestările miraculoase în fața celor din Ierusalim este din Ioel 2 și de ce el a citat-o ad-litteram în auzul lor (vs. 16–21)? Nu cunoșteau ascultătorii Vechiul Testament (doar erau majoritatea iudei, deși veneau din multe țări)?
  5. Ce a vrut să spună Petru când a citat din Psalmul 16, scris de David, despre trupul său care nu va vedea putrezirea? De ce a invocat Petru faptul că mormântul lui David era și la acel moment în Ierusalim (v. 29)?
  6. Ce semnificație dai coborârii Duhului Sfânt și manifestărilor Lui în văzul ascultătorilor, atunci când Petru a vorbit despre învierea și înălțarea lui Isus la dreapta lui Dumnezeu (vs. 32–36)?
  7. Ce importanță dai tu străpungerii inimii ascultătorilor, atunci când au auzit predica lui Petru (v. 37; vezi și 7:54)?
  8. Ce presupune pocăința care conduce la mântuire (vs. 37–40; Luca24:47; Faptele ap. 26:18)?
  9. Care sunt cele patru elemente în care stăruiau cei care au primit propovăduirea Evangheliei și au fost incluși în Biserica lui Hristos (v. 42)? Ce semnifică aceste patru elemente?
  10. Ce elemente ale slujirii credincioșilor descoperi tu în cei care au fost incluși în Biserica lui Hristos (vs. 43–47)?    

autor: Sorin Ghiță, păstor, bisericile creștine baptiste „Betania” din Murfatlar și „Emanuel” din Viișoara, jud. Constanța; e-mail: ghita.sorin@gmail.com


Revista Crestinul Azi