Explicații studiu biblic 17 aprilie

Tema: Disciplina simplității

Text biblic: Matei 21:1–11

Verset cheie: Matei 21:5

Ideea centrală: Slava Împăratului se remarcă prin simplitatea mani­festării ei și a împlinirii Scripturii într-un mod simplu și concis. 

Scopul lecției: Să învățăm lecția simplității de la Împăratul împăra­ților care S-a dezbrăcat de slava cerească pentru a câș­tiga sufletele oamenilor pierduți.


Deseori, pe parcursul vieții Sale pământești, oamenii au cerut Domnului Isus semne și manifestări ale puterii Sale extraordinare. Chiar Satan a avut obrăznicia de a răstălmăci Scriptura și de a-I cere Domnului Isus să-Și manifeste slava prin acțiuni spectaculare. Însă Domnul Isus Își arată slava prin faptul că „S-a dezbrăcat de Sine Însuși și a luat chip de rob făcându-Se asemenea oamenilor” (cf. Filipeni 2:5–11).

Înțelegem că manifestarea slavei Domnului Isus este marcată de o simplitate transparentă și unitară în toate domeniile vieții Lui, tocmai pentru a-Și demonstra statutul de Dumnezeu, dar și de a fi ca unul dintre noi, având ca scop final lucrarea de răscumpărare a sufletelor noastre.

Chiar dacă în pasajul de studiu nu apare cuvântul „simplitate”, această trăsătură a Domnului Isus este marcantă pentru existența Lui pământească. Simplitatea nu înseamnă simplism, ci este tocmai puterea de a te limita și de a trăi modest, sincer, natural, armonizând interiorul cu exteriorul. Disciplina creștină a simplității, așa cum o vom învăța de la Domnul Isus, nu este altceva decât o realitate interioară care se reflectă în exterior prin modul de viață al celui care o practică.

1. Simplitatea Întrupării: Împăratul Împăraților se naște într-o iesle

Cu siguranță, mare a fost mirarea îngerilor din cer când L-au văzut pe Cel căruia I se închinau necontenit, Cel din care și prin care sunt toate lucrurile și a cărui slavă este în veci (Romani 11:36), Fiul preaiubit în care Tatăl Își găsea toată plăcerea (Luca 3:22), că a ales să se nască pe pământ într-o iesle, într-o localitate obscură și într-o familie modestă. 

Cultura de atunci, așteptările mai marilor lui Israel și chiar ale oamenilor obișnuiți erau îndreptate înspre palatul regal de unde urma să apară Mesia care trebuia să-i izbăvească de sub robia romană, lucru contrastant cu simplitatea întrupării lui Mesia cel adevărat, care vine în istoria umană într-un mod simplu, printr-o familie necunoscută și în condiții sărăcăcioase.

Nu pământul, ci oamenii de pe pământ nu au avut loc pentru a-L primi pe Cel care a venit să răscumpere și să restaureze relația omului cu Dumnezeu. Simplitatea nașterii Domnului Isus profețită și împlinită face parte din planul făcut de Dumnezeu în veșnicii pentru a-Și demonstra dragostea veșnică față de om.

După mai bine de o lună de la nașterea Lui, când Domnul Isus împlinește 40 de zile, potrivit Legii (Levitic 12:4–8), Iosif și Maria Îl duc la Templul din Ierusalim, la doar câțiva kilometri de locul în care locuiau. Darul pe care l-au dus la Templu a constat în două păsărele, fapt ce ne ajută să ne facem o idee despre starea materială simplă a familiei pământești a Domnului Isus.

2. Simplitatea vieții pământești: Creatorul Universului trăiește o viață simplă și în anonimat

Putem afirma cu certitudine pe baza a ceea ce Duhul Sfânt a lăsat pe paginile Scripturii că Domnul Isus a avut o copilărie și o tinerețe marcate de simplitate și modestie. El a avut origini pământești modeste, a dus o viață lipsită de confortul pe care mulți dintre noi îl avem astăzi și fără să posede proprietăți și bunuri pământești.

În afara episodului de la Templu, când Domnul Isus avea 12 ani și în care i-a impresionat pe conducătorii religioși cu capacitatea de înțelegere și răspunsurile Lui, Biblia nu ne oferă detalii cu privire la copilăria și tinerețea Lui până la începerea lucrării publice. Scriptura consemnează însă aspectele esențiale: „El creștea în înțelepciune, în statură și era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor”(Luca 2:52).

De altfel, originea modestă a Domnului Isus a fost o pricină de poticnire și un obstacol în ceea ce privește acceptarea autenticității și autorității lucrării Sale pentru mulți dintre ascultători, conform lui Marcu 6:3: „«Oare nu este Acesta tâmplarul, fiul Mariei și fratele lui Iacov, al lui Iosif, al lui Iuda și al lui Simon? Și surorile Lui, nu sunt oare aici, printre noi?» Și astfel, ei se poticneau în El.”

Domnul Isus a afirmat despre El Însuși că „vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să‑Și plece capul” (Luca 9:58), viața Lui contrastând puternic cu opulența liderilor spirituali și politici ai vremii.

3. Domnul Isus: Măreț în simplitatea lucrării Sale 

In timpul lucrării Sale pământești Domnul Isus a declarat război materialismului din vremea Sa, spunând că „nu puteți sluji și lui Dumnezeu și lui Mamona” (Luca 16:13). El atribuie Împărăția lui Dumnezeu celor săraci: „Ferice de voi care sunteți săraci, pentru că Împărăția lui Dumnezeu este a voastră” (Luca 6:20).

Domnul Isus știe ce influență poate avea bogăția asupra unui om, așa că le-a poruncit ucenicilor Săi: „Nu vă strângeți comori pe pământ” (Matei 6:21). El afirmă că acolo unde se află comoara unui om, acolo se află și inima celui care o posedă.

De asemenea, Domnul Isus a promovat și cultivat simplitatea și sinceritatea în vorbire: „Felul vostru de vorbire să fie: Da, da; nu, nu; ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău” (Matei 5:37). Simplitatea este asociată cu integritatea pentru o vorbire clară, fără frica de a fi judecați și ca rezultat al ascultării noastre de principiile Cuvântului lui Dumnezeu.

În pasajul pentru studiul biblic vedem cum ne este redat de către evanghelistul Matei episodul intrării Domnului Isus în Ierusalim, o împlinire a profeției din Zaharia 9:9. Evanghelistul Matei, atunci când îl citează pe  profetul Zaharia, nu menționează „neprihănit și biruitor”, înțelegând prin asta că Domnul Isus – Mesia, nu va veni cu neprihănire și biruință la Israel decât la revenirea Sa din Apocalipsa 19:11–21, călare pe un cal alb.

Conform obiceiurilor vremii, un rege trebuia să se prezinte triumfător, intrând în capitala lui călare pe un cal de luptă, urmat de conducători militari, armată și de toți cei care făceau parte din alaiul regal. Dar scena intrării Domnului Isus răstoarnă logica și așteptările vremii prin simplitatea Celui care se pretindea Împărat: un împărat smerit și blând este ceva străin de gândirea omenească.

Totuși, este demn de remarcat că este singura dată în tot timpul slujirii Sale pământești când Domnul Isus face această demonstrație publică a Persoanei Sale. Până atunci, El deseori le spunea oamenilor să nu spună nimic despre El. Motivul este simplu: Domnul Isus asculta Cuvântul împlinind profeția din Zaharia, profeție care se putea aplica doar Domnului Isus.

În același timp, actul intrării Domnului Isus în Ierusalim îi forțează pe farisei să acționeze mai repede în ceea ce privește prinderea și omorârea Lui. Oamenii Îl aclamau pe Domnul Isus ca pe un Rege strigând „Osana!” care înseamnă „Salvează-ne acum!”, inspirație din Psalmul 118:25, 26, un psalm mesianic în esența lui.

Putem observa două elemente majore distincte în scena intrării Domnului Isus în Ierusalim. Prima scenă ni-L prezintă pe Domnul în caracterul Său de Mesia și de Domn, unde El cere să‐I fie aduși măgărița și măgărușul (v. 3).

Al doilea element este hotărârea Lui de a-Și duce lucrarea de mântuire până la capăt, de aceea Domnul Isus acceptă laudele ucenicilor, ale copiilor și noroadelor, fapt ce adâncește și mai tare orbirea spirituală a liderilor religioși ai lui Israel și mare parte a poporului lui Dumnezeu de atunci. Conducătorii spirituali de atunci confiscaseră, modificaseră și adaptaseră Legea lui Dumnezeu după bunul plac, limitând și reducând accesul omului obișnuit la relația și închinarea cu Dumnezeu, așa cum o prevedea Dumnezeu în Lege.

De aceea, apostolul Ioan scrie că „Domnul Isus a venit la ai Săi, și ai Săi nu L-au primit” (Ioan 1:11), pentru că simplitatea Domnului Isus nu corespundea așteptărilor omenești ale celor din vremea Lui. 

4. Chemarea la a vedea slava Domnului prin disciplina simplității

Apostolul Ioan spune în 1 Ioan 2:6 despre chemarea creștinului de a trăi ca Domnul Isus: „Cine zice ca rămâne în El, trebuie să trăiască și El cum a trăit Domnul Isus!”

Așa cum spunea Richard J. Foster: „simplitatea este singurul lucru care ne poate reorienta viețile în așa fel încât să ne bucurăm de posesiunile noastre fără să ne lăsăm distruși de ele.”

Nu este nimic mai măreț decât să-L vezi pe Împăratul împăraților alegând să se limiteze la o viață simplă, pentru a fi apoi Marele Preot care are milă de slăbiciunile noastre, ca să ne deschidă ușa harului, pentru a vedea slava Tatălui și a primi ajutor ceresc în orice vreme.

Practicarea disciplinei simplității ne ajută să călcăm pe urmele Domnului Isus, având libertatea de a primi resursele generoase date de Dumnezeu ca pe un dar care nu trebuie păstrat, ci împărțit cu generozitate și celor din jur.

Această disciplină a simplității are ca esență căutarea Împărăției lui Dumnezeu înainte de toate. Însă nu putem căuta Împărăția Lui dacă nu știm ce este, unde o găsim și care sunt principiile ei. Scriptura este îndrumarul către Împărăția lui Dumnezeu, sursa de unde putem învăța simplitatea vieții de creștin.

„Împăratul tău vine la tine” poate fi personalizat și înțeles ca o chemare a harului, pe care Domnul Isus o face omului căzut de a primi darul nemeritat al mântuirii. Împăratul își dă viața de bunăvoie la cruce – locul unde slava Regelui este împletită cu smerenia chipului de om, dragostea dumnezeiască întâlnește și înfrânge ura omenească, harul completează și anulează Legea, iar oricine crede în Fiul poate primi viața veșnică. Este locul în care neprihănirea lui Hristos trece asupra celui care crede în El, iar păcatele omului născut din nou au fost spălate și iertate în sângele Domnului.

Întrebări de studiu:

1. Care sunt domeniile majore din viața Domnului Isus în care El a aplicat disciplina simplității?

2. Cum s-au completat slava Regelui și simplitatea Omului în viața Domnului Isus?

3. Care sunt lucrurile care ne sufocă și complică viața astăzi (Ce anume ne determină să ne plângem de stres, lipsă de timp, slăbiciune în relația cu Dumnezeu etc?)

4. Cum poți aplica disciplina simplității în viața personală?

  • a. O cercetare amănunțită a vieții Domnului Isus.
  • b. O imitare a vieții Domnului Isus.
  • c. Dependența de Duhul Sfânt pentru a trăi viața Domnului Isus.

autor: Narcis Ciobanu-Humă, păstor, Biserica Creștină Baptistă „Sfânta Treime” Galați; e-mail: ch.narcis@yahoo.com


Revista Crestinul Azi