Secțiunea a II-a; Lecția a II-a 

Tema: CONFLICTUL: Moise, Aaron și Maria

Text biblic: Numeri 12:1–16

Verset cheie: Romani 12:18

Ideea centrală: Deși nu te aștepți, Dumnezeu te va trece prin conflicte care‑ți vor testa capacitatea spirituală de a le gestiona și te va învăța cum să le depășești în dragoste.

Scopul lecției: Să te facă conștient de natura inevitabilă a conflictelor pe acest pământ și să‑ți ofere o perspectivă biblică asupra gestionării și depășirii lor.


Dumnezeu Își arată slava pe pământ intervenind în conflicte (Exod 15:1). Poporul Său vede măreția Lui în conflictele prin care trece. Apogeul va fi odată cu biruința Mielului de la finalul istoriei, când Își va instaura Împărăția și va domni cu putere și slavă pentru vecii vecilor!

​Până atunci, poporul Său experimentează conflicte felurite. Unele îi afectează pe cei cu un statut social înalt, altele pe cei mai neînsemnați. 

Conflictul dintre împărăția luminii și a întunericului din veacul acesta se concretizează în conflictele din omenire. Însă, uneori, și unii oameni din același popor al lui Dumnezeu ajung în conflicte. O astfel de situație este consemnată de Moise în Numeri, capitolul 12.

 1. Apariția pe neașteptate a conflictului (12:1–3)

​Conflictul care vine asupra lui Moise e neașteptat, prin prisma momentului când are loc, a sursei și a motivului.

• În primul rând, e neașteptată vremea conflictului.

Întrebare: Care este starea lui Moise înainte de a ajunge la acest capitol? Ce se petrece în capitolul precedent? Răspuns: Poporul cârtește la Tabeera (11:3) și Chibrot‑Hataava (11:34). Cele două întâmplări pun o presiune atât de mare asupra lui Moise încât aceasta îl deprimă. Ca urmare, îi cere lui Dumnezeu să‑i ia viața (11:11–15). Moise știe că, în ultimă instanță, cârtirile poporului sunt îndreptate asupra Domnului, nu asupra lui. Cu toate acestea, reacția poporului îl afectează profund. Moise intră în evenimentele din cap. 12 dezvlăguit emoțional și doborât spiritual. Ultimul lucrul de care avea nevoie era un nou conflict.

• În al doilea rând, e neașteptată sursa conflictului.

Întrebare: Cine sunt cei care generează acest conflict? Răspuns: Cei mai apropiați de inima lui Moise: fratele său, Aaron, și sora sa, Maria. Deși e menționat și Aaron, se pare că el doar i se alătură Mariei. Ea a fost inițiatoarea conflictului. Câteva indicii susțin această afirmație. Pe de o parte, numele ei e menționat înaintea numelui fratelui ei. Pe de altă parte, verbul din v. 1 „au vorbit”, în original, e la feminin singular. Mai mult, pedeapsa Domnului vine asupra Mariei (v.10).

Ce dureros trebuie să fi fost pentru Moise ca tocmai sora lui să stârnească acest conflict, nu cineva din mulțimea israeliților. Consemnând o istorie de conflicte întinsă pe patru decenii în pustiu, Moise nu ocolește acest eveniment. Chiar dacă au fost multe dispute cu israeliții, acest conflict i‑a rănit inima. Așa că îl menționează. Maria a fost sora mai mare care a vegheat asupra bebelușului Moise. Ea a făcut posibil ca mama lor să devină doica lui în casa lui Faraon (vezi Exod 2:4–8). Maria a fost inițiatoare primului psalm din Scriptură după trecerea Mării Roșii (vezi Exod 15:20–21). Iar acum se întorcea împotriva fratelui ei! Cu cât cineva e mai aproape de inima cuiva, cu atât rănile pe care i le produce sunt mai adânci și mai dureroase. Un soldat se așteaptă la lovituri din față, dar o lovitură din spate, din propria tabără, îl ia complet prin surprindere.

• ​În al treilea rând, e neașteptată pricina conflictului.

Întrebare: Care a fost pricina sau motivul conflictului stârnit de Maria? Răspuns: Motivul viza soția etiopiană sau cușită pe care și‑o luase Moise. O posibilă interpretare este că Sefora, soția din Madian a lui Moise (Exod 2:15–22), e jignită aici. Aceasta înseamnă că proveniența ei străină e atacată printr‑o exagerare. Poate că pielea ei era mai închisă la culoare decât a israelitului obișnuit. O altă interpretare e că probabil Sefora murise, iar Moise și‑a luat o altă soție.

Însă indiferent de situație, motivul de mai sus era superficial. Era doar o perdea de fum, doar un pretext. Motivul sincer era rolul privilegiat al lui Moise – „Oare numai prin Moise vorbește Domnul?” (v. 2). Maria era invidioasă pe fratele ei. Mica 6:4 subliniază nu doar importanța lui Moise, ci și a Mariei și a lui Aaron în Israel. Moise nu avea monopolul asupra vorbirii lui Dumnezeu. Însă locul său era special în mijlocul lui Israel. El era principalul comunicator al mesajelor lui Dumnezeu pentru israeliți.

Conflictele sunt generate uneori de oamenii care nu‑și acceptă locul în poporul Domnului. Desconsiderarea autorității lui Dumnezeu duce la distrugerea rânduielii stabilite de El. Rețeta conflictului a fost testată de Lucifer: și‑a dorit un loc mai înalt decât i‑a fost rânduit. În antiteză stă Domnul Isus Hristos. Deși a avut chipul lui Dumnezeu, S‑a îmbrăcat cu chipul unui rob pentru slava lui Dumnezeu Tatăl (Filipeni 2:4–11).​

Întrebare: De ce crezi că un creștin trebuie mereu să se aștepte la izbucnirea unor conflicte? Răspuns: Pentru că știe că trăiește într‑o lume care „zace în cel rău” (1 Ioan 5:19). Oamenii trăiesc într‑o stare în care sunt vrednici să fie urâți și urându‑se unii pe alții (Tit 3:3). Ambiția lăuntrică se manifestă în dispute exterioare (vezi Iacov 4:1, 2). Israeliții s‑au mutat de la Chibrot‑Hataava la Hațerot (11:35). Însă, deși au schimbat locul, și‑au luat natura decăzută cu ei. Să nu credem că mutarea într‑un loc nou va echivala cu evitarea conflictelor spirituale. Lucrarea întunericului nu e limitată doar la un loc.  

 2. Gestionarea cu blândețe a conflictului (12:4–9)

​Când cineva generează un conflict, toți ochii sunt îndreptați spre cel vizat de atacuri. Mingea a ajuns în terenul lui, ochii privitorilor sunt asupra lui. Oare ce va face? Cum va reacționa? Aflăm că Moise acționează cu blândețe, pentru că se descrie ca un om blând. Ba mai mult, mai blând decât toți oamenii.

Întrebare: Oare nu e aici o dovadă de mândrie? Cum să se prezinte cineva pe sine mai special decât tot restul omenirii? Răspuns: E posibil, ținând cont că nimeni din vremea aceea nu a avut acces în prezența lui Dumnezeu ca și Moise (12:8; Deuteronom 34:10). În plus, Duhul Sfânt l‑a inspirat pe Moise să se descrie astfel, în pofida ezitării sale de a se lăuda. În contextul de față, Moise doar subliniază că nu a provocat cu nimic atacul Mariei.

Relația apropiată cu Dumnezeu l‑a ajutat pe Moise să gestioneze cu înțelepciune conflictul. Remarcăm aici un adevăr fundamental: a fi blând în conflict înseamnă să‑L lași pe Dumnezeu să te apere! Omul blând își încredințează soarta în mâna Domnului. După ce Maria vorbește (v. 2), Moise tace și‑L lasă pe Dumnezeu să reacționeze (v. 4).

Întrebare: Cum era natural să reacționeze Moise? Răspuns: O variantă ar fi fost să intre în defensivă, adică să înceapă să se apere pe sine. Putea să le spună fraților lui cât era el de special, cât de loial i‑a fost Domnului atâția ani în pustiu, dar Moise Îl lasă pe Dumnezeu să‑i apere reputația. Așa că Dumnezeu spune despre Moise că „este credincios în toată casa Lui” (v. 7).

O altă variantă ar fi fost să intre în ofensivă. Adică să se înfurie pe Maria și Aaron, să‑i atace pentru nerușinarea de a‑i contesta autoritatea. Astfel, peste focul aprins de Maria ar fi turnat combustibil. În schimb, Moise toarnă apă, lăsându‑L pe Dumnezeu să intervină. Textul spune că „Domnul S‑a aprins de mânie împotriva lor” (v. 9). Mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu (Iacov 1:20). Aceasta tinde să fie disproporționată, acțio­nează capricios și e subiectivă. În izbucnirea ei, provoacă distrugeri. Nu și mânia impecabilă a lui Dumnezeu. În mânia Sa, Dumnezeu nu săvârșește nelegiuire, ci pedepsește nelegiuirea.

A gestiona cu blândețe un conflict înseamnă să‑ți încredințezi soarta în mâna Domnului. El va aduce lumină asupra stării de lucruri. Practică tăcerea și înfrânează‑ți mânia. Dumnezeu va lucra pentru cei cu inima curată (vezi Psalmul 37:5‑8).

Întrebare: Ce‑l poate motiva pe un creștin să fie blând cu toți? Răspuns: vezi Filipeni 4:5. Perspectiva unui creștin trebuie să fie aceasta: „Domnul este aproape”. Cu alte cuvinte, revenirea iminentă a lui Hristos îi va da puterea de a fi blând, de a‑și păstra cumpătul. Creștinul știe că venirea lui Hristos va pune capăt nedreptăților și îi va da fiecăruia răsplata cuvenită. Perspectiva revenirii glorioase a lui Hristos e motivația puternică a blândeții în conflicte.

În orice vreme, și cu atât mai mult în conflicte, creștinul trebuie să fie cunoscut pentru blândețea sa. Toți oamenii trebuie să‑l știe ca unul blând, atât cei cu care se trăiește ușor, cât și cei dificili.

 3. Depășirea prin dragoste a conflictului (12:10–16)

​Moise gestionează cu blândețe un conflict apărut pe neașteptate și reușește să‑l depășească manifestând din plin dragostea lui Dumnezeu. Cum este dragostea văzută în acest conflict?

• În primul rând, e o dragoste care poate acoperi greșelile.

Întrebare: Ce cuvinte rostește Moise în acest capitol? Ca să identifici dragostea lui Moise care poate acoperi greșelile identifică cuvintele sale! Răspuns: E remarcabil că primele și singurele cuvinte ale lui Moise în acest capitol sunt rugăciunea din v. 13: „Dumnezeule, Te rog, vindecă‑o!” Aaron își dă seama de nebunia proprie și de cea a sorei sale, așa că îl imploră pe Moise să se roage Domnului pentru Maria. Moise nu rostește cuvinte de apărare sau atacare, nu exprimă rugăciuni de chemare a judecății divine. Dimpotrivă, dovedește dragoste rugându‑se pentru sora sa care i‑a devenit dușman. Dragostea exprimată prin rugăciunea de mijlocire pentru Maria e o împlinire a cerințelor din Matei 5:43, 44. El își iubește vrăjmașul. O vorbește de bine pe cea care l‑a vorbit de rău. Se roagă pentru cea care l‑a disprețuit. Adică e tocmai ceea ce a făcut Isus Hristos când S‑a rugat pentru dușmanii Săi care‑L puneau pe cruce (Luca 23:34). Prin atitudinea sa, Moise dovedește dragostea care acoperă o sumedenie de păcate (1 Petru 4:8).

Cei care sunt cel mai aproape de inima ta, te pot răni cel mai profund. Însă lor poți să le arăți cea mai curată dragoste a lui Hristos.

• În al doilea rând, e o dragoste care nu poate anula con­secințele. Moise o iartă pe sora sa. Dumnezeu ascultă rugăciunea de implorare a lui Moise, însă efectele asupra Mariei rămân.

Întrebare: Care sunt urmările păcatului Mariei? Răspuns: Observăm urmări în plan personal. Ea se umple de lepră (v. 10). Deși și‑a dorit cinste mai mare, nu se alege decât cu ocară mai mare. Vrea un loc mai important în popor, și se alege cu un loc în izolare, în afara taberei. E exclusă temporar de la a lua parte la activitățile comunității (vezi Num. 5:1–4). Observăm și urmări în plan comunitar. Tot poporul suferă pentru nechibzuința ei întrucât tabăra israeliților mai rămâne încă șapte zile acolo (v. 15).

Conflictul pe care cineva îl stârnește în casa lui poate să ducă la distrugerea acelei familii. Deși e posibil în timp ca rănile să fie tămăduite, poate că relația se va fi înstrăinat pentru totdeauna. Cearta pe care cineva o aprinde într‑o biserică s‑ar putea să‑i facă pe alții să plece în alte părți. Sătui de dispute și de tensiune, poate că acei membri plecați în timpul conflictului nu se vor mai întoarce niciodată. Dragostea acoperă orice greșeală, dar uneori nu va putea anula efectele unui conflict.

Dacă omul e generator de conflicte, Domnul Hristos le poate potoli. Tot ce este în ceruri și tot ce este pe pământ ajunge la pace „prin sângele crucii Lui” (Coloseni 1:20). Cel care a dobândit pacea cu Dumnezeu prin Isus Hristos nu va fi un provocator de conflicte, ci un făcător de pace (Matei 5:9). Nu îngroșa rândurile celor conflictuali, ci înmulțește numărul celor împăciuitori pentru slava Prințului păcii!


autor: Daniel Suciu, pastor, Biserica Baptistă „Harul”, Tinăud, Bihor