0

Explicații biblice 21 martie

Secțiunea a II-a; Lecția I 

Tema: INVIDIA. Cain

Text biblic: Geneza 4:1–16

Verset cheie: Geneza 4:7

Ideea centrală: Păcatul nerezolvat biblic din viața omului distruge relația cu Dumnezeu și cu semenii.

Scopul lecției: Să învățăm să ne închinăm și să ne relaționăm având o atitudine corectă față de Dumnezeu.


Context

Pentru a înțelege mesajul Scripturii din Geneza cap. 4, trebuie să înțelegem mai întâi contextul acestuia: Ce s‑a întâmplat în Geneza cap. 3? Ce ne sugerează afirmația Evei atunci când îl naște pe Cain în comparație cu nașterea lui Set din 4:25?

Cartea Geneza prezintă începutul Universului. Dumnezeu, după sfatul voii Sale, a decis să creeze Universul în care trăim și locuim noi. El a creat totul din nimic într‑un mod perfect, demn de atotputernicia și frumusețea Sa. A creat totul prin puterea cuvântului Său, într‑o ordine gândită de El. Primele două capitole ale Genezei surprind pe scurt acest proces creator și ne descriu în mod special frumusețea celei mai importante creaturi: omul. Însă, după ce Dumnezeu creează întregul univers într‑un mod desăvârșit, în capitolul 3, Biblia ne prezintă cel mai tragic moment al istoriei creației, căderea omului în păcat. Odată cu acest moment păcatul a deformat tot ceea ce era perfect și a afectat frumusețea creației lui Dumnezeu. Omul a fost înșelat de Satana și, condus de dorința de a fi ca Dumnezeu, a ajuns robul Diavolului. 

Este lesne de observat, de‑a lungul cărții Geneza, tema recurentă a încercărilor eșuate ale omului de a obține binecuvântarea pe care doar Dumnezeu o poate da (ex: construirea Turnului Babel, încercarea Sarei de a primi binecuvântarea prin slujnica sa). Inima omului e căzută în păcat, iar această stare de păcat și de rebeliune față de Dumnezeu s‑a transmis din generație în generație.

Închinarea

Care era ocupația lui Cain? Dar a lui Abel? Ce sugerează expresia „după o vreme”? Ce înseamnă cuvintele „dar de mâncare” din v. 4, în contextul Vechiului Testament?

Biblia ne învață că, după o perioadă de timp, Cain și Abel hotărăsc să se închine înaintea lui Dumnezeu, aducând darurile lor de mâncare. Textul biblic nu precizează dacă aici este vorba despre primul moment de acest fel sau ei obișnuiau să se închine în felul acesta în mod regulat. Cain a adus în închinare rodul muncii lui: roadele câmpului. Abel, fiind păstor, a adus ca jertfă de mâncare din oile întâi născute. 

În urma închinării lor, în versetele 4 și 5, vedem că Dumnezeu nu a primit bine darul lui Cain, pe când darul lui Abel a fost acceptat. În contextul Scripturii interpretăm această respingere a darului lui Cain datorită faptului că nu a adus o jertfă de sânge, așa cum pare că i‑a învățat Dumnezeu prin faptul că a sacrificat niște animale pentru a face haine oamenilor. Ei, bazați pe exemplul lui Dumnezeu, trebuiau să înțeleagă prin credință că jertfele lor trebuie să fie jertfe de sânge. 

Unii cercetători ai Bibliei susțin această interpretare, însă Scriptura nu ne dă detalii cu privire la acest aspect. În schimb, putem observa că atât în dreptul lui Cain, cât și a lui Abel, ceea ce au adus ei înaintea lui Dumnezeu a fost un dar de mâncare, adică dărnicia lor înaintea lui Dumnezeu din rodul muncii lor. Legea care a fost dată cu mulți ani după creație prevede anumite sacrificii de sânge pentru păcat, dar și daruri de mâncare din rodul muncii oamenilor ca închinare înaintea lui Dumnezeu. Biblia folosește în Geneza 4:3 această expresie a darului de mâncare, dar acest verset nu ne dă de înțeles că Dumnezeu aștepta o jertfă de sânge. Trebuie subliniat însă o diferență semnificativă cu privire la cele două jertfe. Cain a adus Domnului o jertfă de mâncare din roadele câmpului – nu din primele roade (v. 3). Abel a adus o jertfă de mâncare din oile întâi născute ale turmei lui și din grăsime lor (v.4). Această diferență se va vedea și mai clar când vom vedea ce era ascuns în inima lui Cain, și a fost scos la lumină de Dumnezeu.

Acest prim moment de închinare al omului este important, pentru că ne arată nevoia scrisă în inima omului de a se închina înaintea Creatorului. Omul a fost creat să se închine și să aducă slavă împreună cu toată creația Singurului care o merită, adică lui Dumnezeu.

Cu toate acestea, păcatul în care a căzut omenirea a deformat dorința intrinsecă a omului de a se închina. În Romani 1:25 Biblia ne învață că  păcatul a deformat această dorință: căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu și au slujit și s‑au închinat făpturii în locul Făcătorului. Dorința omului de a se închina la ceva sau cuiva încă există, dar a fost deformată.  Problema se adâncește atunci când chiar închinarea omului înaintea lui Dumnezeu nu este primită de El.

De ce a fost respins darul/închinarea lui Cain?

Biblia nu ne prezintă în mod explicit motivul pentru care jertfa lui Cain a fost respinsă, iar cea a lui Abel a fost primită, însă ne sunt date câteva detalii. Această ascundere explicită a motivului respingerii scoate în evidență reacția de pe urmă a lui Cain care, de fapt, conturează motivul respingerii închinării sale. 

Observăm în versetele 4 și 5 că Dumnezeu S‑a uitat prima dată la Abel și la jertfa sa, apoi la Cain și la jertfa lui. În această expresie ce arată ordinea în care S‑a uitat Dumnezeu, observăm ceea ce Îl interesează cel mai mult pe Dumnezeu. În 1 Samuel 16:7 observăm că Dumnezeu are un alt mod de a privi omul: „Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbește ochii, dar Domnul Se uită la inimă.”

Mai mult, în 1 Samuel 13:22 vedem din nou accentul lui Dumnezeu în ceea ce privește închinarea omului: Îi plac Domnului mai mult arderile‑de‑tot și jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decât jertfele și păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor. Același interes al lui Dumnezeu față de inima omului îl vedem și în Psalmul 51.

În 1 Ioan 3:12, Biblia ne învață să fim plini de dragoste nu cum a fost Cain, care era de la cel rău și a ucis pe fratele său. Și pentru ce l‑a ucis? Pentru că faptele lui erau rele, iar ale fratelui său erau neprihănite. Biblia ne învață că o inimă bună va aduce cea mai bună jertfă, pe care Dumnezeu o va primi. Închinarea lui Cain a fost respinsă pentru că inima lui a fost rea. Ea s‑a văzut și după ce Dumnezeu Și‑a manifestat dezaprobarea față de jertfa sa, iar pe a lui Abel a primit‑o.

Care credeți că a fost atitudinea inimii lui Cain? Ce păcate a născut în el binecuvântarea fratelui și respingerea sa de către Dumnezeu? Pe cine s‑a mâniat Cain? Pe Dumnezeu sau pe Abel?

Din versetul 5b observăm că fața lui Cain s‑a posomorât și l‑a cuprins mânia. Această mânie s‑a născut dintr‑o invidie aprinsă față de fratele său. Inima lui Cain s‑a umplut de această stare de nemulțumire nu doar pentru că el n‑a fost primit, ci mai ales pentru că Abel, mai presus de el, a fost primit. Faptele ce au urmat din acest moment ne arată că supărarea lui Cain a fost în special față de fratele său, și cu toate că Dumnezeu îi explică ce a greșit și îi dă ocazia să‑și schimbe atitudinea, Cain refuză (vs. 7, 8).

Nu știm dacă invidia a fost ceva obișnuit în viața lui Cain, asemenea fraților lui Iosif, sau aceasta s‑a născut în acele momente de închinare; cert este că această invidie l‑a măcinat în interior. Invidia i‑a luat lui Cain capacitatea de a se uita la el însuși cu dorința de îndreptare, i‑a furat dorința de a asculta de Dumnezeu, i‑a alungat bucuria din suflet și l‑a dus la o degradare totală, sacrificând relația cu Dumnezeu și relația cu fratele său.

Degradarea

Prima consemnare a închinării înaintea lui Dumnezeu a fost scena primei crime. Invidia și ura ce s‑a născut din aceasta i‑a împietrit inima și l‑a determinat pe Cain să acționeze în cel mai brutal mod posibil.

În versetul 8 Scriptura consemnează respingerea sfatului lui Dumnezeu de către Cain. Dumnezeu i‑a pus înainte greșeala de care trebuia să se căiască: „Pentru ce te‑ai mâniat și pentru ce ți s‑a posomorât fața? Nu‑i așa? Dacă faci bine, vei fi bine primit, dar, dacă faci rău, păcatul pândește la ușă; dorința lui se ține după tine, dar tu să‑l stăpânești.” (v. 7). Însă Cain s‑a hotărât să acționeze în direcția opusă. Dumnezeu l‑a avertizat de înșelăciunea păcatului și de nevoia urgentă ca acesta să fie stăpânit și îndreptat; cu toate acestea, condus de invidie și de mânie, el ajunge să facă o faptă oribilă.

Ce alte fragmente din Scriptură vorbesc despre răutatea inimii omului? Dați exemple de alte texte din Scriptură în care invidia a dat naștere altor păcate.

Exemplul lui Cain este exemplul degradării morale a omenirii; un păcat cheamă un alt păcat și invidia stârnește alte păcate. Din această cauză, în inima rea a lui Cain s‑a născut și a crescut gelozia care l‑a determinat în cele din urmă să‑și omoare fratele. Biblia consemnează încă din prima carte a sa și din primele capitole faptul că inima omului este nespus de rea și de înșelătoare

Sfidarea de care dă dovadă Cain ilustrează toată această istorie timpurie a răzvrătirii omului față de Dumnezeu, astfel că atunci când Dumnezeu îl întreabă de fratele său, Cain îi răspunde cu o ironie sfidătoare.

Pedeapsa

În ultima parte pasajul descrie pedeapsa care urmează păcatului lui Cain. Dumnezeu rostește pedeapsa pe care o merită pentru fapta sa. Unii cercetători biblici argumentează faptul că răspunsul lui Cain denotă de fapt căința de păcatul său. Afirmația din versetul 13 „pedeapsa mea e prea mare ca s‑o pot suferi”, ar sugera de fapt remușcarea și îndreptarea lui Cain. În realitate, Biblia subliniază clar faptul că refuzul lui Cain de a se pocăi de păcatul lui, îl determină să negocieze cu Dumnezeu consecințele păcatului. Expresia „pedeapsă prea mare” denotă faptul că nu a înțeles gravitatea faptelor lui, și prin urmare, Îi cere lui Dumnezeu să Își schimbe standardele. Pedeapsa lui Dumnezeu pentru păcat este întotdeauna dreaptă. Și totuși, descoperim că dincolo de pedeapsă, Dumnezeu este îndurător față de Cain. Chiar dacă păcatul lui Cain a adus consecințe în viața sa care nu au mai putut fi schimbate, Dumnezeu îi face parte de protecție și resurse pentru a dovedi că „îndelunga răbdare a lui Dumnezeu îndeamnă la pocăință” (Romani 2:4). 

Rezumat

Istoria timpurie a vieții lui Cain ne descoperă câteva adevăruri importante despre viața omului. Fiecare om se naște în păcat. În Psalmul 51:5 David afirmă adevărul general valabil pentru întreg neamul omenesc: „Iată că sunt născut în nelegiuire și în păcat m‑a zămislit mama mea.” Dumnezeu îi spune lui Cain că păcatul pândește și poftește împotriva omului, dar omul trebuie să îl stăpânească. Domnul Isus Hristos ne avertizează (Matei 24:24) că „se vor scula hristoși mincinoși și proroci mincinoși, vor face semne mari și minuni, până acolo încât să înșele, dacă va fi cu putință, chiar și pe cei aleși.” Scopul diavolului atunci și acum este acela de a ne înșela. Orice păcat de care nu ne pocăim în acord cu Scriptura este un bulgăre de zăpadă ce se mărește.

Dumnezeu a creat omul cu dorința de a se închina, însă păcatul a denaturat această căutare a omului; astăzi oamenii se închină la tot felul de lucruri. Mai mult, Dumnezeu stabilește care este standardul închinării înaintea Sa, pentru ca aceasta să fie primită. O inimă bună este ceea ce face ca jertfa să fie bună, iar o inimă bună va aduce darul de cea mai bună calitate înaintea lui Dumnezeu.

Păcatul invidiei, la fel ca orice alt păcat netratat, ajunge cronic și naște o sumedenie de alte păcate care agravează starea și erodează fericirea și împlinirea în viață. Mai mult de atât, relația cu Dumnezeu va fi frântă, iar relația cu oamenii își va pierde valoarea. Păcatul trebuie mărturisit, îndreptat, curățat pentru ca efectele lui nocive să nu se manifeste în viața omului.

Uneori chiar un păcat mărturisit și îndreptat poartă cu sine consecințe care nu mai pot fi schimbate (ex: o relație extraconjugală, o bârfă, o minciună, o atitudine de superioritate etc.).

Să ne gândim la noi

Adevărul consemnat de Scriptură atunci, este potrivit și pentru noi astăzi.

Dumnezeu te‑a creat să te închini înaintea Sa. Ce fel de dar aduci înaintea Lui? Cum este inima ta? Care sunt piedicile care împiedică darul/închinarea ta să fie primită înaintea lui Dumnezeu? Cum e inima ta atunci când te rogi, când cânți, când dăruiești, când predici?

Invidia erodează/distruge bucuria închinării. Care este scopul participării tale la părtășia/închinarea comunitară a bisericii? Închinare autentică sau doar o mască? Ai în inima ta invidie?

Nu lăsa păcatul să crească în viața ta.


autor: Andrei‑Daniel Mirăuțe, pastor, Biserica Baptistă Șofronea, Arad


Revista Crestinul Azi

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.