Secțiunea I; Lecția a VIII-a
Tema: Promisiunea noului legământ
Text: Ieremia 31:23–40
Verset cheie: Ieremia 31:33
Ideea centrală: Întrucât legământul de la Sinai nu a avut rezultatele dorite de Dumnezeu datorită necredincioșiei lui Israel, Dumnezeu, în harul Său, promite un legământ nou, net superior legământului mozaic.
Scopul lecției: Să ne ajute să înțelegem măreția noului legământ promis de Dumnezeu prin compararea sa cu legământul mozaic.
Observații contextuale/exegetice
Unul dintre mijloacele specifice prin care Dumnezeu Își descoperă slava îl reprezintă legămintele pe care El le‑a inițiat și le‑a încheiat cu poporul Său în decursul istoriei. Dacă în lecțiile trecute am avut ocazia să privim la câteva dintre legămintele din perioada vechitestamentară, prin lecția de față facem un pas important înainte și începem să privim spre noul legământ care avea să fie realizat prin lucrarea Domnului Isus. Cu aproximativ 600 de ani înainte de materializarea lui, Dumnezeu îl inspiră pe profetul Ieremia să scrie despre planul Său de a încheia un legământ complet nou și net superior cu poporul Său.
Profetul Ieremia, cunoscut și ca „profetul lacrimilor”, a trăit aproximativ între anii 650–570 î.Hr. A fost chemat de Dumnezeul în slujbă la aproximativ 60 de ani după moartea profetului Isaia și a avut misiunea ingrată de a‑și desfășura lucrarea în ultimele patru decenii dinaintea căderii Ierusalimului și a deportării lui Iuda în exilul babilonian (Ier. 1:2, 3). El a fost profetul trimis de Dumnezeu ca un ultim avertisment solemn pentru poporul Israel, „în ceasul al doisprezecelea”. Nu este surprinzător că o mare parte din scrierile lui Ieremia au un ton sobru, focalizat pe judecata iminentă a lui Dumnezeu împotriva poporului Său, datorită necredincioșiei acestuia.
Totuși, în mijlocul cuvintelor de avertizare și judecată, se găsește o secțiune mult mai luminoasă (capitolele 30–33), în care se vorbește despre restaurarea lui Israel ce avea să vină în urma exilului babilonian. Textul de astăzi (31:23–40) este așezat la mijlocul acestei secțiuni și am putea spune că reprezintă miezul sau esența restaurării promise: noul legământ dintre Dumnezeu și poporul Său.
În cele ce urmează vom căuta să vedem mai întâi cui îi este adresată această promisiune, iar apoi ce cuprinde ea, după care vom trece în revistă câteva aplicații practice și câteva întrebări pentru discuții în grup sau pentru reflecție personală.
I. Cui îi este adresată promisiunea noului legământ?
Din versetele 31:1, 2, 23–24 și 31 putem observa că promisiunea îi este făcută poporului lui Dumnezeu, alcătuit din Israel (regatul de nord, deja deportat în Asiria) și Iuda (regatul de sud, amenințat de imperiul babilonian). Este important să privim mai cu atenție la ceea ce ne prezintă textul biblic cu privire la aceia cărora le‑a fost adresată promisiunea noului legământ, așa încât să putem trage învățături pentru noi cei de astăzi.
1. Oamenilor care primiseră mari binecuvântări de la Dumnezeu. „Casa lui Israel și casa lui Iuda” (vs. 27, 31) cărora li se face această promisiune reprezintă poporul lui Dumnezeu, ales de El dintre toate națiunile pământului. Dumnezeu Își arătase bunătatea față de ei într‑un mod cu totul special, „în ziua când i‑am apucat de mână să‑i scot din țara Egiptului” (v. 31). Privilegiile și binecuvântările primite de ei din partea lui Dumnezeu aveau să fie rezumate, peste veacuri, de apostolul Pavel: „Ei sunt israeliți, au înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduințele, patriarhii…” (Romani 9:4, 5). Așadar, am putea spune că cei cărora li se face promisiunea noului legământ sunt oameni care au avut parte din belșug de bunătatea și generozitatea lui Dumnezeu.
2. Oamenilor care au răspuns în mod nepotrivit la binecuvântările lui Dumnezeu. În cuvinte puține dar cu impact Ieremia descrie modul în care poporul Israel a ales să răspundă bunătății și binecuvântărilor lui Dumnezeu: „legământ pe care l‑au călcat” (v. 32). Răspunsul nepotrivit al poporului este surprinzător nu numai în lumina bunătății arătate de Dumnezeu („i‑am apucat de mână să‑i scot din țara Egiptului”) ci și în lumina drepturilor legale pe care Dumnezeu le avea asupra lor: „aveam drepturi de soț asupra lor, zice Domnul” (v. 32).
Necredincioșia repetată a lui Israel față de Dumnezeu în decursul istoriei era desigur cunoscută nu doar lui Ieremia ci și contemporanilor săi, cărora el li se adresa. La rândul lor, contemporanii lui Ieremia nu erau cu nimic mai buni decât înaintașii lor. În vremea lui Ieremia această necredincioșie îmbina mai ales forma unui sincretism religios, prin intermediul căruia închinarea adusă lui Dumnezeu era amestecată cu diverse forme de idolatrie păgână, specifică popoarelor care nu Îl cunoșteau pe Dumnezeul Cel adevărat.
3. Oamenilor care au ajuns să guste urmările neascultării de Dumnezeu. Cei cărora li se promite noul legământ sunt „prinșii de război” (v. 23), cei care în decursul anilor de exil au ajuns să cunoască din plin consecințele păcatului și ale depărtării de Dumnezeu: „am vegheat asupra lor ca să‑i smulg, să‑i tai, să‑i dărâm, să‑i nimicesc și să le fac rău” (v. 28).
4. Oamenilor care vor lua decizii pentru ei înșiși. Versetele 29 și 30 fac referire la o zicală a vremii ce avea să devină răspândită în rândul iudeilor din captivitate: „Părinții au mâncat aguridă și copiilor li s‑au sterpezit dinții”. Mulți iudei exilați considerau (oarecum întemeiat) că ei se află în condițiile mizere de acolo datorită păcatelor părinților lor. În contrast cu această zicală, beneficiarii noului legământ sunt aceia care vor înțelege importanța deciziilor personale în relație cu Dumnezeu.
II. Cum anume este noul legământ?
1. Un legământ lăuntric, nu exterior (v. 33). Contrastul cel mai important dintre legământul cel nou și legământul de la Sinai are de‑a face cu faptul că în timp ce legământul sinaitic consta din porunci scrise pe table reci, de piatră, legământul cel nou avea să fie scris în inimă. Motivația principală a ascultării de Dumnezeu nu mai este obligația, ci dragostea (vezi Evrei 8:7–10).
2. Un legământ bazat pe cunoaștere directă/personală, nu pe cunoaștere indirectă/intelectuală (v. 34a; Evrei 8:11). Un aspect cu totul deosebit despre noul legământ este că el nu se bazează pe cât de multe știm despre Dumnezeu (din ceea ce ne‑am informat, din ceea ce ne‑au spus alții), ci pe cât de mult Îl cunoaștem pe Dumnezeu la nivel personal.
3. Un legământ al iertării, nu al contabilizării: „căci le voi ierta nelegiuirea și nu‑Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor” (31:34b). O altă caracteristică specială a noului legământ este și aceea că în cadrul lui Dumnezeu nu mai este preocupat de a ține evidența greșelilor și păcatelor celor răscumpărați, ci odată ce păcătosul se pocăiește de păcatele sale Dumnezeu îi iartă păcatele pe baza jertfei Fiului Său și nu le mai amintește.
4. Un legământ veșnic, nu temporar. Versetele 35–37 conțin o descriere emoționantă a credincioșiei veșnice a lui Dumnezeu față de poporul Său, pe baza noului legământ. Pentru Ieremia și contemporanii săi era greu de imaginat ceva mai stabil și neschimbabil decât legile astrelor cerești (soarele, luna și stelele), respectiv activitatea neobosită a mărilor și oceanelor. Așa este credincioșia lui Dumnezeu față de poporul Său , subliniază profetul. Ca urmare a acestei credincioșii veșnice a lui Dumnezeu poporul Său va avea bucuria de a locui din nou acasă, în Ierusalim (vs. 38–40) – un Ierusalim glorios (vs. 38, 39), curățit de orice spurcăciune (v. 40a) și care nu mai poate fi afectat de puterea inamicului (v. 40b).
Aplicații practice:
• La fel ca poporul Israel de altă dată, și oamenii din vremea noastră au primit multe și mari binecuvântări de la Dumnezeu (în diverse moduri și măsuri): viață, sănătate, hrană, familii, resurse educaționale, sociale și tehnologice etc. Din multe puncte de vedere suntem mai privilegiați decât orice generație de oameni dinaintea noastră.
• Spre deosebire de cei din vremea lui Ieremia, noi avem și privilegiul de a cunoaște Cine este Acela prin care noul legământ a fost realizat și cât de mult L‑a costat pe Dumnezeu acest legământ (Ioan 3:16).
• Și noi, ca poporul evreu, prin păcatele și fărădelegile noastre, am răspuns în mod nepotrivit la mulțimea binecuvântărilor lui Dumnezeu și, într‑un fel sau altul, am ajuns să gustăm urmările neascultării de El (în trup, în suflet, în relații, în societate etc.).
• Fiecare dintre noi are posibilitatea și responsabilitatea de a lua decizii personale în raport cu Dumnezeu: nu putem blama pe alții (înaintași sau contemporani) pentru depărtarea noastră de Dumnezeu, dar nici nu ne putem mulțumi cu ceea ce au făcut sau fac ei pentru noi. Noul legământ este unul personal!
• Întrucât noul legământ vizează cu prioritate lăuntrul nostru, este important să ne evaluăm relația cu Dumnezeu mai mult prin prisma inimii decât prin prisma lucrurilor care țin de exterior (deși exteriorul este adesea o fereastră spre inimă).
• E important să ne întrebăm mereu nu cât cunoaștem despre Dumnezeu, ci cât de bine Îl cunoaștem pe Dumnezeu.
• Dacă Dumnezeu ne iartă păcatele și nu le contabilizează, trebuie să Îi fim profund recunoscători – și să procedăm la fel cu cei care ne greșesc nouă!
• Credincioșia lui Dumnezeu față de noi trebuie să ne responsabilizeze, nu „să păcătuim mereu ca să se înmulțească harul” (Romani 6:1).
• Va veni o vreme când „rămășița credincioasă” a poporului lui Dumnezeu, adică toți cei care și‑au însușit noul legământ prin Hristos, vor fi chemați la casa lor veșnică, în noul Ierusalim (Apocalipsa 20:2‑4).
Întrebări pentru discuții/ reflecție personală:
• Ce asemănări putem observa între vremea lui Ieremia și vremea noastră?
• Care sunt câteva dintre formele în care, în vremea noastră, închinarea curată a poporului lui Dumnezeu riscă să fie amestecată cu idolatria păgână?
• În ce măsură mai are Dumnezeu în vremea Noului Testament un plan special cu Israelul etnic?
• Cum am putea ajuta pe cineva care suferă în mod real datorită lucrurilor rele pe care le‑au făcut alții (v. 29)?
• Cum putem aprecia măsura în care noul legământ este scris în inimile noastre (v. 33)? Cât de important este exteriorul în această evaluare?
• Care sunt persoanele ale căror greșeli suntem cel mai adesea tentați să le contabilizăm? Ce ar presupune în mod practic decizia de a ierta acele persoane?
• Cât de pregătiți suntem pentru noul Ierusalim?
autor: Alexandru Neagoe, pastor, Biserica Baptistă „Betel” Timișoara
