Cultivând roada Duhului Sfânt – Pacea
Text: Efeseni 2:11-18
Versetul cheie: Vă las pacea , vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte. Ioan 14:27
Ideea centrală: Isus Hristos este Domnul Păcii care face posibilă pacea omului cu Dumnezeu și pacea între oameni prin lucrarea Duhului Sfânt.
Scopul lecției: Să înțelegem că adevărata pace nu este rezultatul eforturilor umane, nu este determinată de vremuri și împrejurări, ci de rodirea Duhului Sfânt în viață celor care s-au unit cu Hristos prin credință.
INTRODUCERE
Universul creat de Dumnezeu a fost caracterizat de pace și armonie atât între Creator și creație, cât și în interiorul creației. Cartea Geneza descrie în capitolul 2 relațiile armonioase între Dumnezeu și om, între Adam și Eva, între Adam și viețuitoarele pământului. Dar în Geneza 3 descoperim că pacea și armonia relațiilor au fost distruse de păcat. Relația armonioasă dintre Dumnezeu și om este înlocuită inițial de o relație a fricii și înstrăinării, iar mai apoi de o relație de vrăjmășie. La fel și relația armonioasă dintre Adam și Eva este înlocuită de acuzații și tensiuni. De asemenea, relația fraternală dintre Cain și Abel este înlocuită de fratricid. Cu fiecare generație, dizarmonia, tensiunile, conflictul și violența se amplifică. Lameh, de exemplu, introduce relațiile poligame în familie și violența în relațiile sociale (Geneza 4:19-24). Deteriorarea relațiilor atinge punctul culminant pe verticală în revolta universală a oamenilor împotriva lui Dumnezeu (Psalmul 2:1-3, Faptele Apostolilor 4:25-27), și în explozia urii și violenței la dimensiunile unei conflagrații mondiale în perioada premergătoare revenirii Domnului (Matei 24:6-10).
Toate încercările oamenilor de a restaura pacea și armonia prin resursele lor au falimentat datorită faptului că „inima este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea” (Ieremia 17:9). Pacea realizată prin puterea și resursele oamenilor fără Dumnezeu poate fi descrisă folosind mai multe metafore:
– „pacea din cimitir” între cei morți care nu mai au nicio relație;
– „pacea între tâlhari” sau pacea fără dreptate despre care vorbește Augustin când se referă la înțelegerile vremelnice între cei răi[1];
– „pacea înșelătoare” despre care vorbesc profetul Ieremia și apostolul Pavel (Ieremia 6:14; 1 Tesaloniceni 5:2)
Spre deosebire de pacea oamenilor, Sfânta Scriptură vorbește despre o astfel de pace pe care o oferă Domnul Isus prin Duhul Sfânt: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte” (Ioan 14:27). Această pace este de sorginte supranaturală, este roada Duhului Sfânt în viața celor credincioși, așa cum menționează apostolul Pavel în Galateni 5:22.
EXPLICAȚII EXEGETICE
Textul din Efeseni 2:11-18 ne oferă una dintre cele mai profunde lecții despre sursa și natura păcii. În paragraful acesta, Apostolul Pavel le amintește celor din Efes starea disperată a relațiilor conflictuale care au fost în trecut și ce anume a făcut Hristos pentru a-i aduce într-o stare fundamental diferită, adică la pace. Pacea despre care vorbește apostolul Pavel nu este doar absența conflictului și o stare de calm relativ, ci o realitate total diferită a reconcilierii pe verticală și orizontală ca urmare a lucrării realizate de Hristos în ei și pentru ei.
1. În trecut au fost divizați și înstrăinați datorită păcatului.
Pavel le aduce aminte efesenilor că în trecut erau „Neamuri din naștere, numiți netăiați împrejur de către aceia care se cheamă tăiați împrejur” (Efeseni 2:11), adică divizați nu doar din motive culturale obișnuite, ci marcați de o separare totală atât pe verticală cât și pe orizontală:
– Separare spirituală și socială – „fără Hristos și fără drept de cetățenie în Israel” (v. 12)
– Separare de promisiunile comunității credinței – „străini de legămintele făgăduinței” (v. 12)
– Separați de Dumnezeu – „fără nădejde și Dumnezeu în lume” (v. 12).
„Zidul de despărțire” (v. 14) dintre Neamuri și Evrei, pe de o parte, și dintre Evrei/Neamuri și Dumnezeu, pe de altă parte, era semnul vizibil al relațiilor ostile în care au fost prinși cei din Efes. Cu alte cuvinte, în trecut au trăit într-o lume conflictuală, cu bariere de netrecut și lipsită de orice urmă de pace.
2. Hristos a realizat un miracol.
Sintagma „dar acum, în Hristos Isus” din v. 13 introduce un punct de cotitură- „voi care odinioară erați despărțiți, ați fost apropiați prin sângele lui Hristos.” Apropierea nu este un rezultat al eforturilor diplomatice, acorduri politice, sau reforme social-morale, ci un rezultat al jertfei lui Hristos. În v. 14 apostolul Pavel afirmă: „Căci El este pacea noastră.” Hristos nu este doar un mesager al păcii, sau un exemplu de om al păcii, ci Domnul Păcii care întrupează și instaurează pacea (Isaia 9:6-7). Apostolul Pavel explică mijloacele prin care Isus Hristos realizează pacea:
– A surpat zidul de despărțire, a împlinit Legea cu poruncile ei și a înlăturat vrăjmășia dintre oameni și Dumnezeu prin jertfa de ispășire în trupul Lui,
– A îndepărtat barierele Legii care-i separa pe Evrei de Neamuri (v. 14-15),
– A creat o nouă umanitate în Hristos, eliberată de toate elementele din trecut care au generat dușmănia: „ca să-i facă pe cei doi să fie în El însuși un singur om nou, făcând astfel pace” (v. 15),
– A împăcat Evreii și Neamurile cu Dumnezeu prin trupul Său jertfit pe cruce (v. 16).
În desfășurarea acestor lucrări, apostolul subliniază faptul că pacea pe verticală precedă pacea pe orizontală. Nu poate exista pace adevărată între oamenii care sunt în vrăjmășie cu Dumnezeu.
3. În prezent experimentează pacea în Hristos.
Pacea lui Hristos are implicații multiple în viața celor credincioși, indiferent dacă sunt Evrei sau Neamuri:
– Prin Duhul Sfânt au intrarea liberă în prezența lui Dumnezeu Tatăl – „Căci prin El și unii și alții avem intrare la Tatăl, într-un Duh” (v. 18). Barierele care i-au separat pe oameni de Dumnezeu și pe oameni unii de alții au fost înlăturate, lăsând cale liberă la Tatăl.
– Unitatea Bisericii într-o nouă umanitate: „voi nu mai sunteți nici străini, nici oaspeți ai casei, ci sunteți împreună cetățeni cu sfinții, oameni din casa lui Dumnezeu” (v. 19). Pacea oferită de Hristos acestei comunități a credinței nu înseamnă pierderea identității personale sau comunitare: Evreii rămân Evrei și Neamurile rămân Neamuri. Pacea este realizată prin regenerarea în Hristos, adică printr-o transformare radicală care a înlăturat ostilitățile și a dat naștere unei noi comunități – casa lui Dumnezeu.
– Pacea realizată la cruce este proclamată prin Evanghelie și celor care sunt aproape și celor care sunt departe (v. 17).
Mai mult, pacea oferită de Hristos este obiectivă: „El (Hristos) este pacea noastră” (v. 14). Ea nu este dependentă de sentimentele noastre sau de împrejurările vieții. Este adevărat că pacea lui Hristos are și o dimensiune subiectivă la nivelul gândurilor și sentimentelor noastre (Filipeni 4:6), dar adevărata temelie a păcii este dată de dimensiunea ei obiectivă, adică de Hristos. De aceea, siguranța, dimensiunile și rezultatele păcii sunt veșnice.
De asemenea, pacea lui Hristos este relațională – reface relațiile care au fost afectate de păcat. Această pace nu se referă la încercarea oamenilor de a obține o anumită detașare de provocările vieții prin exerciții de relaxare, meditație yoga, sau în singurătate departe de agitația lumii. Biserica este o demonstrație vizibilă a unei umanități regenerate și unite în Hristos prin Duhul Sfânt.
Pacea lui Hristos este roada Duhului Sfânt
Pacea adevărată nu este un produs al efortului uman ci o roadă a Duhului Sfânt. Rodul crește în mod natural când pomul este sănătos. În Ioan 15:5 Domnul Isus ilustrează acest adevăr prin metafora viei: mlădițele sănătoase aduc roadă deoarece sunt unite cu vița (Ioan 15:5). Tot așa, Duhul Sfânt rodește pace în noi dacă rămânem în Hristos (Ioan 15:4). Apostolul Pavel ilustrează acest adevăr prin exemplul personal. El vorbește despre pacea lui Hristos din inima lui ca rod al Duhului Sfânt în timp ce se afla în închisoare pentru Evanghelie tocmai pentru a demonstra că „umblarea după lucrurile Duhului este viață și pace” (Romani 8:6), indiferent de împrejurări.
Ca roadă a Duhului, pacea lui Hristos operează în două direcții diferite dar relaționate:
– Pacea pe verticală – „Deci, fiindcă suntem socotiți neprihăniți prin credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos” (Romani 5:1). Înainte de regenerare omul a fost în vrăjmășie cu Dumnezeu, dar în momentul în care prin credința în jertfa Domnului Isus a primit mântuirea, Duhul Sfânt elimină vinovăția și aduce în inima omului împăcarea cu Dumnezeu. O inimă încărcată de păcat și vinovăție nu poate avea pace cu Dumnezeu.
– Pace pe orizontală – „a surpat zidul de la mijloc care-i despărțea” (Efeseni 2:14). În Hristos a fost îndepărtată ostilitatea dintre oameni. Cu alte cuvinte, Duhul Sfânt preia pacea obiectivă în Hristos și o aplică la dimensiunea subiectivă a oamenilor, făcând astfel posibilă împăcarea și acceptarea.
În vie, rodul nu apare instantaneu în toată plinătatea lui, ci crește și se maturizează în măsura în care mlădița rămâne în viță. Tot astfel, Roada Duhului crește și se maturizează în viața celor credincioși în măsura în care rămân sub autoritatea lui Hristos, ca Domn al vieții lor. Astfel, roada Duhului crește atunci când:
– În unire cu Hristos, Duhul Sfânt îi ajută pe cei credincioși să extindă pacea lui Hristos în relațiile cu semenii. „Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu” (Matei 5:9). Apostolul Pavel descrie modul în care copiii lui Dumnezeu extind pacea lui Hristos pe pământ: „Nu întoarceți nimănui rău pentru rău. Urmăriți ce este bine înaintea tuturor oamenilor. Dacă este cu putință, întru-cât atârnă de voi, trăiți în pace cu toți oamenii. Preaiubiților, nu vă răzbunați singuri, ci lăsați să se răzbune mânia lui Dumnezeu, căci este scris: ‚Răzbunarea este a Mea, Eu voi răsplăti’ zice Domnul. ‚Dimpotrivă, dacă îi este foame vrăjmașului tău, dă-i să mănânce, dacă-i este sete dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinși pe capul lui’. Nu te lăsa biruit de rău, ci biruie răul prin bine” (Romani 12:17-21).
– În unirea cu Hristos, Duhul Sfânt reorientează dorințele noastre de la lucrurile pământești la cele cerești. „În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământești umblă după lucrurile firii pământești; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile Duhului” (Romani 8:5). Când inima credinciosului caută prin Duhul împlinirea dorințelor în dependența de Dumnezeu, dispar îngrijorarea, frica, neliniștea și anxietatea care tulbură pacea inimii. (Matei 6:25-34).
– În unirea cu Hristos, Duhul Sfânt ne aduce aminte de promisiunile, puterea și prezența Domnului în mijlocul necazurilor și încercărilor. „Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăța toate lucrurile și vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu” (Ioan 14:26).
– În unire cu Hristos, Duhul Sfânt ne întărește credința deoarece face legătura între rugăciunile noastre și resursele lui Dumnezeu. „Și tot astfel și Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră; căci nu știm cum trebuie să ne rugăm. Dar însuși Duhul mijlocește pentru noi cu suspine negrăite. Și Cel ce cercetează inimile știe care este năzuința Duhului; pentru că El mijlocește pentru sfinți după voia lui Dumnezeu” (Romani 8:26-27). Rezultatul acestei legături între rugăciunea credinciosului și Dumnezeul tuturor resurselor este „pacea lui Hristos care întrece orice pricepere” (Filipeni 4:6-7).
CONCLUZII
Pacea lui Hristos în viața credinciosului nu este un concept teoretic de sorginte umană, ci o realitate obiectivă însoțită de experiențe și trăiri subiective. Altfel spus, adevărata pace nu este un exercițiu stoic de suprimare a emoțiilor, ci o prezență reală a lui Hristos care are autoritate și control asupra tuturor lucrurilor prin Duhul Sfânt. Sub călăuzirea Duhului, credinciosul este gata să ceară și să primească iertare, adică să caute pacea. Duhul Sfânt înlocuiește frica cu încrederea, ostilitatea cu reconcilierea, încrederea în forțele proprii cu dependența de Dumnezeu. Într-o lume dominată de anxietate și conflicte, pacea lui Hristos este o manifestare a Împărăției lui Dumnezeu care este „neprihănire, pace și bucurie în Duhul Sfânt” (Romani 14:17).
APLICAȚII
- Cultivă disciplina spirituală zilnică a relației cu Hristos prin Cuvânt și rugăciune.
- Cultivă zilnic pacea cu Dumnezeu prin mărturisirea păcatului și cere de iertare.
- Cultivă zilnic discernământul spiritual cu privire la lucrurile firii pământești și cu privire la lucrurile Duhului.
- Caută să fii întotdeauna călăuzit de Duhul Sfânt în relații și decizii.
- Urmărește lucrurile care promovează pacea și atunci când este nevoie, fii gata să-ți ceri iertare.
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII
- Care este diferența dintre pacea lumii și pacea lui Hristos?
- Care sunt lucrurile care îți afectează pacea cu Dumnezeu?
- Care sunt lucrurile care îți afectează pacea cu cei din jur?
- Care sunt cauzele falimentelor în umblarea cu Domnul?
- Ce trebuie să faci când ești cuprins de neliniște și tulburare lăuntrică?
- Care este diferența dintre pacea obiectivă și pacea subiectivă?
Prof. univ. dr. Paul Negruț Rector, Universitatea Emanuel din Oradea
[1] Augustin, City of God, Book XIX.
