Explicații studiu biblic 22 februarie

Duhul Sfânt – cel ce pecetluiește pentru veșnicie

Text: Efeseni 1:13-14

Versetul cheie: „Să nu întristați pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care ați fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării.” Efeseni 4:30

Ideea centrală: Duhul Sfânt, prin pecetluirea Sa, oferă credinciosului siguranța, autenticitatea și garanția moștenirii veșnice în Hristos, asigurându-l că mântuirea este o lucrare încheiată și ireversibilă, dar și o realitate vie care trebuie trăită în ascultare și sfințenie.

Scopul lecției: Să înțelegem că Duhul Sfânt îi pecetluiește pe cei credincioși în Hristos ca garanție a mântuirii lor veșnice și să fim încurajați să trăiască în ascultare de El, fără a-L întrista, având deplina siguranță că vom ajunge la împlinirea moștenirii noastre în ziua răscumpărării.

---

EXPLICAȚII

Apostolul Pavel ne-a vorbit despre binecuvântările spirituale revărsate de Dumnezeu asupra noastră. Binecuvântare înseamnă a favoriza, a înveseli. Dumnezeu ne-a arătat har, ne-a iubit. Cum a făcut El aceasta?

Mai întâi am văzut că Tatăl ne-a ales. El ne-a ales pentru a fi mântuiți și a decis ca destinul nostru să fie asemănarea cu Fiul Său. Fiul a făcut acest lucru posibil prin răscumpărarea noastră cu propriul Său sânge, iertându-ne păcatele și dându-ne neprihănirea Sa. El ne-a ales și ne-a răscumpărat pentru a fi mireasa Lui pentru veșnicie. Văzând aceasta, inimile noastre s-au bucurat la gândul iubirii lui Dumnezeu față de noi; acesta este viitorul nostru cu El.

O singură posibilitate ne-ar putea fura această bucurie. Ce-ar fi dacă am putea cădea din aceste binecuvântări? Dacă vom cădea din această poziție cu Hristos? Hristos este singura noastră speranță, Hristos este mântuirea noastră, viitorul nostru mire – toată dragostea, bucuria și pacea noastră sunt înrădăcinate în acest gând că, prin har, suntem „în Hristos”.

Dar  cum pot fi sigur că voi rămâne în Hristos până în acea zi glorioasă? Nu poate exista cu adevărat bucurie dacă statutul meu real de a fi în Hristos este pus la îndoială.  Însă acest pasaj se încheie cu cea mai înaltă asigurare posibilă. Tatăl ne-a ales să fim mireasa Fiului Său; Fiul a venit și a plătit prețul pentru ca noi să putem fi mireasa Lui, dar acum Duhul ne pecetluiește să rămânem mireasa Lui pentru totdeauna. Observați că apostolul Pavel își face timp să menționeze procesul prin care ajungem să fim pecetluiți de Duhul Sfânt în Isus Hristos.

În primul rând, ne spune că am auzit cuvântul adevărului, Evanghelia mântuirii noastre. Nimeni nu este ales, nimeni nu este răscumpărat, nimeni nu este Mireasa lui Hristos, nimeni nu este pecetluit de Duhul Sfânt dacă nu a auzit cuvântul adevărului, Evanghelia mântuirii. Biblia este absolut clară: „Fiindcă oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit. Lucrul acesta a fost vestit. Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Și cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Și cum vor auzi despre El fără propovăduitor? Și cum vor propovădui, dacă nu sunt trimiși? După cum este scris: «Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!» Dar nu toți au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: «Doamne, cine a crezut propovăduirea noastră?» Astfel, credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos”(Romani 10:13-17).

Cineva le-a predicat celor din Efes. Ar fi putut fi Pavel, putea fi Apolo ori Timotei. Dar, cineva le-a predicat Evanghelia. Mântuirea nu vine în vid. Dumnezeu este glorificat atunci când oamenii ascultă de ceea ce a spus El.

Astăzi există o învățătură care spune că Dumnezeu are poporul Său ales chiar și în alte religii. Dumnezeu i-a ales, i-a răscumpărat și i-a pecetluit, chiar dacă ei continuă să se închine idolilor. Astfel de oameni cred că glorifică suveranitatea lui Dumnezeu. Dar, oare Îl glorifică pe Dumnezeu să spui că Dumnezeu are poporul Său ales, dar nu-L mărturisesc pe Isus Hristos? Acest lucru este nu doar absurd ci și o mare eroare. Când o persoană este mântuită, ea mărturisește că Isus este Domnul. Deci, pentru ca oamenii să ajungă la credință, trebuie mai întâi să audă Evanghelia.

În al doilea rând, trebuie să creadă în El. Există auzirea, dar apoi trebuie să fie și credința. Credința vine numai după auzire. Credința este dată atunci când Cuvântul este citit și predicat. Omul primește adevărul atunci când primește Cuvântul. Observați că apostolul Pavel își face timp aici, în mijlocul discuției despre planul suveran al lui Dumnezeu, pentru a menționa responsabilitatea umană.

Da, există alegere! A existat preștiința Fiului! Este pecetluirea Duhului! Dar aceste binecuvântări și privilegii vin doar la cel care aude Evanghelia și crede în Isus Hristos. Apostolul Pavel nu lasă deschisă ideea că putem fi mântuiți fără a răspunde la inițiativa lui Dumnezeu. După ce ați auzit și ați crezut – ați fost pecetluiți.

Acum, apostolul Pavel trece la ceea ce vrem să analizăm – după ce ați crezut, ați fost pecetluiți. Acest lucru nu se referă la a fi pecetluit ca o a doua binecuvântare sau o a doua lucrare a harului. Expresiile „după ce ați auzit” și „după ce ați crezut” traduc verbele grecești dintr-un singur cuvânt care sunt la timpul trecut. Este la fel de corect să se traducă astfel: „când ați auzit cuvântul adevărului, când ați crezut”. Această pecetluire prin Duhul are loc în momentul în care te pocăiești de păcatul tău și crezi în Domnul Isus Hristos. Este condiționată de mântuire și se întâmplă simultan cu mântuirea.

Ce înseamnă că Duhul ne pecetluiește?

Pecetluirea însemna în vremurile trecute dar și vremurile moderne, o serie de lucruri care au menirea de a ne încuraja inimile.

1. Pecetluirea înseamnă siguranță

O pecete, în vremurile străvechi, era folosită pentru a închide și a sigila cărți sau scrisori, astfel încât să nu poată fi citite înainte de a ajunge la destinație. Dacă destinatarul primea scrisoarea cu o pecete intactă, atunci știa că scrisoarea sosise nealterată. Aceasta asigura conținutul pachetului.

• Chiar și mormântul Domnului Isus Hristos a fost pecetluit cu pecetea Romei. Oricine rupea acea pecete era pedepsit cu moartea.
• Când Daniel a fost pus în groapa leului, ni se spune că groapa era sigilată cu pecetea regelui.

Efeseni 4:30 spune: „Să nu întristați pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care ați fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării.”

Despre ce zi a răscumpărării este vorba? Ziua finală a răscumpărării, când vom fi mântuiți de însăși prezența păcatului, când toți își vor pleca genunchii înaintea lui Hristos, iar păcatul va fi eliminat pentru totdeauna. Noi suntem pecetluiți de Duhul Sfânt pentru a ajunge în siguranță, în acea zi și în acel loc.

Cum poate Duhul Sfânt să ne pecetluiască, dacă este posibil să nu ajungem la destinație? Cum poate fi adevărat că Duhul ne pecetluiește, dacă suntem capabili să rupem singuri pecetea și să ieșim din Hristos? Duhul Sfânt care ne pecetluiește până la ziua răscumpărării ne oferă acest sentiment de siguranță.

• Dumnezeu, Tatăl, a decis mântuirea noastră. 
• Dumnezeu, Fiul, a făurit mântuirea
• Dumnezeu, Duhul Sfânt, aplică și asigură.

Dacă cineva este mai puternic decât Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, atunci sigiliul ar putea fi rupt. Dar Biblia spune clar: nimeni nu poate să ne smulgă din mâna lui Dumnezeu. Nici înălțimea, nici adâncimea, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici vreo altă făptură nu ne pot despărți de dragostea lui Dumnezeu care este în Hristos Isus, Domnul nostru. Suntem în siguranță pentru că Duhul ne va păstra în Hristos. Suntem, de asemenea, în siguranță pentru că Duhul ne va păzi de căderea în necredință totală.

1 Petru 1:5:„Voi sunteți păziți de puterea lui Dumnezeu prin credință pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi!”

Iuda 24: „Iar Aceluia care poate să vă păzească de orice cădere și să vă facă să vă înfățișați fără prihană și plini de bucurie înaintea slavei Sale”.

Filipeni 1:6: „Sunt încredințat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.” Așadar, pecetea Duhului Sfânt ne oferă o mare siguranță.

2. Pecetluirea Duhului vorbește despre o tranzacție finalizată.

Pecețile erau utilizate adesea pentru a declara că o tranzacție fusese finalizată. Ieremia scrie: „Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ‘Iată că Hanameel, fiul unchiului tău Șalum, va veni la tine să-ți spună: «Cumpără ogorul meu care este la Anatot, căci tu ai drept de răscumpărare ca să-l cumperi.»’ Și Hanameel, fiul unchiului meu, a venit la mine, după Cuvântul Domnului, în curtea temniței și mi-a zis: ‘Cumpără ogorul meu, care este la Anatot, în țara lui Beniamin, căci tu ai drept de moștenire și de răscumpărare. Cumpără-l!’ Am cunoscut că era Cuvântul Domnului. Și am cumpărat de la Hanameel, fiul unchiului meu, ogorul de la Anatot și i-am cântărit argintul – șaptesprezece sicli de argint. Am scris un zapis, pe care l-am pecetluit, am pus martori și am cântărit argintul într-o cumpănă. Am luat apoi zapisul de cumpărare, pe cel care era pecetluit după lege și obiceiuri și pe cel ce era deschis și am dat zapisul de cumpărare lui Baruc, fiul lui Neriia, fiul lui Mahseia, în fața lui Hanameel, fiul unchiului meu, în fața martorilor care iscăliseră zapisul de cumpărare și în fața tuturor iudeilor care se aflau în curtea temniței”(Ieremia 32:6-12).

Ieremia a cumpărat țarina și apoi a pecetluit-o ca dovadă că plătise prețul integral pentru teren și nu mai era nimic de plătit. Acest lucru ne aduce o mare bucurie, deoarece înseamnă că siguranța noastră în Domnul Isus nu este condiționată de comportamentul nostru. Dacă ar trebui să plătim cu o viață sfântă, atunci tranzacția nu ar fi completă. Ar însemna că Dumnezeu a plătit doar un procent din prețul nostru de răscumpărare și noi ar trebui să depunem restul. Din păcate, asta cred mulți oameni. Ei cred că, dacă nu continui să faci anumite lucruri, îți vei pierde mântuirea. Adevărul este că, în calitate de creștin, Duhul lui Dumnezeu din tine te va face să vrei să trăiești o viață sfântă. Dacă Duhul Sfânt este în noi, putem și vom trăi pentru Dumnezeu. Nu există niciun motiv ca El să ne părăsească, pentru că El este Cel care poate să ne ferească de cădere. Așadar, din moment ce El este capabil să ne împiedice de la a ajunge la apostazie totală, Duhul Sfânt este cea mai bună protecție împotriva pierderii Duhului.

Domnul Isus a spus pe cruce: „S-a isprăvit!” și într-adevăr, s-a terminat. Tranzacția este pecetluită. Este complet plătită. Nicio altă tranzacție nu trebuie să aibă loc. Singurul lucru care a mai rămas este livrarea. Dar pecetluirea Duhului înseamnă un al treilea adevăr minunat.  Înseamnă că mântuirea noastră este autentică.

3. Pecetluirea înseamnă autentificare.

O pecete era folosită și pentru a indica faptul că ceva era autentic, confirmat sau aprobat. Când un document era un edict aprobat de rege, acesta îl pecetluia. Pecetea regelui era echivalentul antic al unei semnături. A devenit declarația de autenticitate. Pecetluirea arată că cineva sau ceva este autentic.

Iată ce scrie în Ioan 6:27: „Lucrați nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viața veșnică și pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică Însuși Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui.” Domnul Isus este autentificat ca Mesia – Tatăl L-a pecetluit: „Totuși temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită, având pecetea aceasta: „Domnul cunoaște pe cei ce sunt ai Lui” și „Oricine rostește Numele Domnului să se depărteze de fărădelege!”(2 Timotei 2:19).

Dumnezeu îi pecetluiește pe cei ce sunt ai Lui – ei au pecetea Lui de proprietate, de aprobare. Și este pecetea Duhului. Pecetluirea Duhului este modul prin care Dumnezeu ne asigură că suntem copiii Săi, prin prezența Duhului.

Versetul 14 ne spune cum avem asigurarea mântuirii: Duhul Sfânt este arvuna moștenirii noastre până la răscumpărarea posesiunii cumpărate. Aceasta înseamnă pur și simplu că Duhul Sfânt este garanția moștenirii noastre până când ajungem în posesia ei. Înseamnă un avans ca promisiune a mai multor lucruri pe care le vom primi. Așadar, în timp ce tranzacția răscumpărării noastre este completă, Duhul Sfânt a fost lăsat cu noi ca avans pentru ceea ce vom primi pe deplin în ziua viitoare, când vom fi pentru totdeauna cu Domnul Hristos. Duhul este o garanție; modul prin care Dumnezeu garantează că tot ce ne-a promis în Hristos se va împlini cu siguranță datorită prezenței Sale.

Interesant este că o formă a cuvântului grecesc pentru „arvună” a ajuns să însemne inel de logodnă. Un inel de logodnă este dat, într-un anumit sens, ca o promisiune că ceea ce este și mai important va veni, că s-a făcut un angajament care se va încheia prin căsătorie.

Duhul Sfânt este inelul de logodnă al lui Hristos pentru noi. Este promisiunea Lui prețioasă – Mă voi întoarce cu siguranță la voi și vă voi lua la Mine. Acum, dacă prezența Duhului în noi este garanția că suntem pecetluiți și că vom fi cu siguranță cu Hristos; dacă prezența Lui este ceea ce îmi dă siguranța mântuirii, cum pot să cunosc prezența Lui? Unii confundă emoțiile cu Duhul Sfânt. Alții confundă reacțiile psihosomatice cu Duhul Sfânt. Unele culte confundă o arsură în tălpi cu Duhul Sfânt. Cum știm cu adevărat dacă avem Duhul Sfânt?

Știm că El locuiește în noi atunci când suntem mântuiți, dar care sunt dovezile că El este acolo? Dovada este destul de simplă. Este legată de lucrarea Sa principală. Lucrarea Sa principală este revelarea lui Isus Hristos: „Dar când va veni Mângâietorul, pe care vi-L voi trimite de la Tatăl, Duhul adevărului, care vine de la Tatăl, El va mărturisi despre Mine.” (Ioan 15:26); „ El Mă va proslăvi pentru că va lua din ce este al Meu și vă va descoperi”(Ioan 16:14).

Aceasta este principala lucrare a Duhului – descoperirea lui Isus Hristos. Prin urmare, putem ști dacă pecetea Duhului este peste noi, dacă ni s-a descoperit Hristos și am crezut în El. Ce înseamnă asta?

• Dacă am citit Biblia și L-am descoperit pe Hristos în ea – atunci Acesta este Duhul care ne luminează pentru a-L vedea pe Hristos în Cuvânt.
• Dacă am încercat să ascultăm de ceea ce am văzut în Cuvânt și am avut succes, Acesta este Duhul Sfânt care rodește în viața noastră pentru a ne ajuta să creștem în asemănare cu Hristos.
• Dacă simțim vinovăție pentru păcat și dorința de a-l mărturisi – aceasta este puterea Lui de convingere, care ne arată când am fost neascultători de El.
• Când suntem convinși în inimile noastre că Dumnezeu este Tatăl nostru – atunci Duhul Sfânt ni-L revelează pe Hristos în sensul că El este și Fiul lui Dumnezeu: „Și voi n-ați primit un duh de robie, ca să mai aveți frică, ci ați primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: Ava!, adică Tată! Însuși Duhul adeverește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu” (Romani 8:15-16).

Duhul Sfânt ne ajută să înțelegem că Isus este Domnul și că trebuie să Îl ascultăm. Dacă nu L-ai cunoscut sau văzut niciodată pe Hristos în Cuvântul lui Dumnezeu; dacă Biblia este încă un mister pentru tine; dacă nu ai nicio dorință de a fi ca Hristos și de a îndepărta păcatul; dacă nu ai nicio putere asupra păcatului; dacă nu simți nicio relație cu Dumnezeu ca Tată, s-ar putea să ai motive întemeiate să te îndoiești că ai Duhul Sfânt. „Voi însă nu mai sunteți pământești, ci duhovnicești, dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui” (Romani 8:9).

Dar, pe de altă parte, poate ai avut o oarecare experiență în care sau prin care L-ai întristat pe Duhul Sfânt. Îl întristezi pe Duhul Sfânt când trăiești în mândrie, independent de El. Îl stingi când răspunzi la îndemnul Lui cu răceală, indiferență, dezinteres sau Îl ignori. Întristarea și stingerea Lui ne fac să vedem prea puțin din lucrarea Sa de a-L descoperi pe Hristos. De aceea, mulți creștini se luptă cu nesiguranța. Trăind în neascultare, ei văd puțin sau deloc din lucrarea Lui. Și un creștin care nu-L vede pe Hristos, se va întreba curând dacă chiar este creștin.

Dar, chiar și această nesiguranță este semnalul de alarmă al Duhului – care ne face să ne întoarcem cu pocăință la Dumnezeu. Dacă nu suntem mântuiți – chemarea este să credem în Fiul lui Dumnezeu. Dacă suntem mântuiți – chemarea este să ne asigurăm că nu întristăm și nu stingem Duhul Sfânt ca nu cumva să pierdem bucuria minunată a siguranței noastre veșnice. Duhul Sfânt ca și arvună/garanție implică realitatea că ceea ce primim acum este o pre-gustare a ceea ce va veni. Cerul va consta în aceleași glorii ale iubirii și păcii, bucuriei și purității începute aici și, pur și simplu extinse acolo până la perfecțiunea completă și veșnică. Ceea ce a început aici este desăvârșit acolo.

De aceea, dacă nu ai acum nicio dorință după o relație personală și profundă cu Isus Hristos, ai motive să te cercetezi pentru a afla dacă ești mântuit. Dacă ai vreo dorință de a-L cunoaște și iubi, atunci raiul va fi împlinirea dorinței tale supreme. Așadar, pecetea Duhului este un semn de siguranță. Este un semn al unei tranzacții finalizate. Este, de asemenea, un semn de autenticitate.  Prezența Sa interioară, revelându-ni-L pe Isus Hristos, este o promisiune a ceea ce va veni – revelația supremă a lui Isus Hristos.

APLICAȚII

1. Dacă există vreo dorință de a-L iubi și de a-I sluji; vreo dorință de a-L onora și de a-L cunoaște; vreo dorință de a fi ca El, atunci Dumnezeu te-a binecuvântat cu o pecete de neînlăturat, Duhul Sfânt.
2. Dacă te-ai încrezut în Hristos ca Mântuitor, Dumnezeu ți-a dat Duhul Său Sfânt ca pecete și garanție a moștenirii tale, astfel încât să-L lauzi și să-L slăvești. Întrucât scopul principal al omului este să-L slăvească pe Dumnezeu și să se bucure de El pentru totdeauna, trebuie să te simți în siguranță cu mântuirea pe care ți-a dat-o, astfel încât să-ți îndeplinești acest scop.

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚII

1. De ce este important să înțelegem corect învățătura despre pecetluirea Duhului?
2. Când un credincios declarat trăiește în păcat și se justifică, ar trebui să-i oferim asigurarea mântuirii? De ce da/de ce nu?
3. Când un credincios se întristează din cauza păcatului său, ar trebui să-l ajuți să-și recâștige asigurarea mântuirii? Dacă da, cum?

Adrian Condrea, pastor, Biserica Baptistă „Maranata” Hunedoara