Slujindu-L pe Dumnezeu împreună cu poporul lui Hristos
Text: Evrei 12:18-29
Versetul cheie: Evrei 12:28-29
Ideea centrală: A-L sluji pe Dumnezeu este un privilegiu, dar și o responsabilitate care presupune mulțumire, închinare, evlavie și respect.
Scopul lecției: Să ne pregătească pentru a-L sluji pe Dumnezeu în ascultare împreună cu poporul celor credincioși.
Introducere
Suntem în secțiunea practică a epistolei. Autorul oferă la acest punct îndemnuri clare de ascultare față de Dumnezeu, îndemnuri bazate pe experiențele poporului Israel consemnate în Vechiul Testament. Se menține aceeași logică a întregii argumentări a epistolei: Noul Legământ este superior Vechiului Legământ, datorită unicului mijlocitor, Domnul Isus Hristos. Datorită Lui noul popor al lui Dumnezeu, biserica, se poate apropia de Domnul fără teamă în slujire și închinare.
1. Slujirea pe Muntele Sinai și pe Muntele Sion (vv. 18-24)
Autorul prezintă o descriere dramatică a situației de la Muntele Sinai unde a fost dat Vechiul Legământ. Poporul Israel s-a apropiat de Dumnezeu într-o atmosferă înfricoșătoare, de venerație și teamă (Exodul 19:9-23, Deuteronom 9:8-19). Deși israeliții s-au apropiat de Dumnezeu, în mod real nu s-au putut apropia nici măcar de munte. Nimic din ce se petrecea acolo nu încuraja la o apropiere (vv. 18-21). Imaginea nu era una care să invite la apropiere sau închinare, ci la teamă. Descrierea este dramatică: muntele „nu se putea atinge,” „era cuprins de foc,” „negură, întuneric, furtună” (v. 18). Mai mult, glasul care le vorbea i-a înspăimântat și au cerut să nu le mai vorbească (v. 19). Apropierea de munte era interzisă nu doar oamenilor, ci și animalelor, planând asupra tuturor pedeapsa cu moartea (v. 20). Aparent și Moise, robul lui Dumnezeu, a fost afectat de imaginea înfricoșătoare desfășurată pe munte și în jurul lui, încât ar fi spus: „Sunt îngrozit și tremur” (v. 21).
Realitățile Vechiului Legământ sunt ilustrate prin experiența poporului la Muntele Sinai. Însă realitățile Noului Legământ sunt puse în contrast. Ele sunt asociate cu Muntele Sion și cu ceea ce se întâmplă în cerul, în prezența glorioasă a lui Dumnezeu (vv. 22-24). Imaginea este una ideală. Noul popor al lui Dumnezeu, poporul Noului Legământ, se poate într-adevăr apropia de Dumnezeu, chiar dacă dimensiunea terestră este diferită de cea celestă. În Noul Legământ, prin mijlocirea Domnului Isus Hristos, cele două dimensiuni se întâlnesc. De aceea autorul epistolei poate spune în cuvinte categorice: „voi nu v-ați apropiat…” (v.18), „ci v-ați apropiat” (v. 22). Apare „cetatea Dumnezeului celui viu” în contrast evident cu muntele Sion care însemna moartea pentru oricine se atingea de el. Acum este vorba de Ierusalimul ceresc, orașul păcii eterne, cu mulțimi de oameni și ființe cerești, îngeri. Acolo nu mai există spaima generată de sunetul asurzitor al trâmbiței, de întuneric, fum și foc, ci este o adunare de sărbătoare. Biserica este prezentă, biserica întâilor născuți. Probabil este vorba de prima generație de creștini care trecuse deja din viața aceasta în cea veșnică, sau poate fi vorba de un indiciu al faptului că a fi parte a bisericii este un privilegiu asociat cu acela de a fi „scris în ceruri,” după cum întâii născuți erau privilegiați în contextul Vechiului Legământ. Mai mult, credincioșii Noului Legământ se apropie de Dumnezeu, care, deși este Judecătorul tuturor, le permite totuși să se apropie. Totodată ei se apropie de Isus, mijlocitorul Noului Legământ. Sângele Său permite apropierea de Dumnezeu la fel cum în vechime sângele jertfelor permitea o apropiere temporară de Dumnezeu. Sângele lui Isus transmite un mesaj după cum și sângele lui Abel a transmis un mesaj. Sângele lui Abel, primul martir din istoria umanității, strigă după judecată și răzbunare din partea lui Dumnezeu, dar sângele lui Isus reclamă iertarea și acceptarea din partea lui Dumnezeu pentru toți cei credincioși.
Concluzia este simplă: este mult mai bine să te apropii de Dumnezeu în contextul Noului Legământ împreună cu noul popor al lui Dumnezeu, slujindu-L pe Domnul fără teamă.
Aplicații:
– credincioșii trebuie să fie mulțumitori Domnului că trăiesc în vremea privilegiată a Noului Legământ, vreme ce poate fi văzută ca o sărbătoare continuă;
– credincioșii trebuie să aprecieze libertatea apropierii de Dumnezeu în închinare, fără teamă și fără restricții amenințătoare;
– credincioșii trebuie să înțeleagă că chemarea la slujire le este adresată tuturor credincioșilor, nu datorită perfecțiunii lor spirituale, ci datorită mijlocirii sângelui Domnului Isus Hristos.
2. Slujirea unui Dumnezeu Sfânt (vv. 25-29)
Secțiunea aceasta a pasajului prezintă un avertisment cât se poate de serios. A refuza să asculți mesajul lui Dumnezeu este o ofensă deosebit de gravă. Cei aflați în contextul Vechiului Legământ nu au scăpat de consecințele nefaste ale neascultării și încălcării legământului. Când israeliții au intrat în legământ cu Iahve, Dumnezeu S-a coborât, S-a manifestat pe pământ, la Muntele Sinai. Dumnezeu însuși le-a vorbit pe pământ și în ciuda faptului că au fost martori la acest eveniment senzațional au încălcat totuși Legământul. În contextul Noului Legământ Hristos S-a înălțat la cer și mijlocește continuu pentru cei credincioși. Mai mult, cei credincioși s-au apropiat din punct de vedere spiritual direct de cerul lui Dumnezeu, direct de Dumnezeu. Așadar, a încălca Noul Legământ este mult mai grav (v. 25). A te îndepărta de Dumnezeu acum este mai grav decât atunci, pentru că acum cei care se apropie nu sunt întâmpinați de foc, fum și groază, ci de o adunare de sărbătoare. Accesul la Dumnezeu în Noul Legământ nu este într-un context pământesc, ci în unul ceresc. Dar Dumnezeu este același în autoritatea, sfințenia și măreția Sa. El are aceeași putere de a clătina nu numai pământul, ca la Sinai, ci și cerul (v. 26, vezi Exodul 19:18, Habacuc 2:6). Acesta este un limbaj escatologic, mult apreciat în cultura iudaică, dar oarecum străin nouă astăzi și dificil de înțeles. Lucrurile clătinate sunt lucrurile care țin de creația pământească, iar lucrurile neclătinate țin de cerul lui Dumnezeu (v. 27). Lucrurile care se pot clătina sunt trecătoare, pe când lucrurile care nu se clatină sunt veșnice. Este un contrast asemănător cu cel al lucrurilor care se văd și care nu se văd. Dumnezeu a făcut permanentă trecerea de la Vechiul Legământ la Noul Legământ. Cel vechi s-a clătinat și a trecut, cel nou nu se clatină și rămâne.
Ne îndreptăm spre o concluzie. Credincioșii fac parte din împărăția escatologică a lui Dumnezeu. Ei au primit-o. Ei sunt responsabili față de ea, de aceea trebuie să aibă o bună mărturie în modul în care se apropie de Dumnezeu. În mod evident această împărăție nu se clatină. Conștientizarea acestui fapt ar trebui să îi determine pe credincioși să îi fie mulțumitori lui Dumnezeu și să îi aducă o închinare plăcută, acceptată, însoțită de evlavie și reverență (v. 28). O traducere mai precisă a cuvintelor „să ne arătăm mulțumitori” ar fi „astfel să primim harul.” Credincioșii Noului Legământ se apropie de Dumnezeu prin harul lui Dumnezeu. Tot prin harul lui Dumnezeu ei se pot închina liberi, fără restricțiile Vechiului Legământ, dar păstrând cu grijă atitudinea de evlavie și reverență, demonstrând că slujirea lor nu este superficială. Sfințenia lui Dumnezeu este constantă și în contextul Vechiului Legământ și în contextul Noului Legământ (v. 29), de aceea răzbate până în timpul Noului Legământ faptul că „Dumnezeu e un foc mistuitor” (Exodul 24:17, Deuteronom 9:3).
Aplicații
– credincioșii ar trebui să se gândească serios la implicațiile grave ale încălcării Noului Legământ sau a renunțării la el, deoarece judecată divină ar fi mult mai aspră decât pentru cei ce au făcut acest lucru în contextul Vechiului Legământ;
– credincioșii ar trebui să fie încurajați să slujească mai mult în contextul Împărăției lui Dumnezeu, pentru că a face parte din ea este un privilegiu;
– credincioșii ar trebui să ia în serios importanța atributelor lui Dumnezeu, importanța sfințeniei Sale – slujirea și închinarea noastră arată percepția noastră despre sfințenia lui Dumnezeu.
Întrebări pentru studiu
– Cum este descrisă apropierea de Dumnezeu în contextul celor două legăminte în pasajul nostru?
– Care este rolul explicit al Domnului Isus Hristos în pasajul nostru?
– De ce este atât de importantă ascultarea de Dumnezeu în ambele legăminte?
– Care este relația dintre slujire și închinare din punct de vedere biblic?
– Cum este prezentat harul lui Dumnezeu în pasajul nostru?
Pastor Dr. Daniel-Marius Mariș
Biserica Creștină Baptistă „Golgota” București
Rectorul Institutului Teologic Baptist din București
Pastor Dr. Teodor-Ioan Colda
Biserica Creștină Baptistă „Golgota” București
Prodecanul Institutului Teologic Baptist din București
