Tema: Robul lui Avraam – nădăjduiește în credincioșia lui Dumnezeu
Text biblic: Geneza 24:1–27
Verset cheie: Geneza 24:27
Ideea centrală: Nădejdea în credincioșia lui Dumnezeu ne dă putere să trecem peste încercările pe care le așază viața înaintea noastră și ne ajută să ne împlinim misiunea încredințată (așteptările lui Dumnezeu de la noi).
Scopul lecției: Să descoperim modul în care oameni trecuți cu vederea Îl onorează pe Dumnezeu într-un mod deosebit. Să înțelegem implicarea lui Dumnezeu în viața celor care nădăjduiesc în credincioșia lui Dumnezeu.
După ce a încheiat magnifica Simfonie a IX-a a lui Beethoven, dirijorul Arturo Toscanini și-a coborât bagheta într-o explozie de aplauze. Publicul era în delir și îi aclama. Toscanini și orchestra lui au făcut plecăciuni repetate. Când în cele din urmă aplauzele s-au domolit, Toscanini s-a întors spre instrumentiștii săi aplecându‑se peste pupitru. În cuvinte șoaptite, le-a mărturisit: „Domnilor, eu nu sunt nimic… Domnilor, voi sunteți nimic… dar Beethoven… Beethoven este totul, Beethoven este totul, Beethoven este totul!”
Atunci când înțelegem că noi nu suntem nimic și nu putem realiza nimic cu propriile noastre puteri, suntem determinați a ne încrede cu toată inima în credincioșia lui Dumnezeu, iar ascultarea de El garantează întotdeauna succesul. Orchestra dirijată de Toscanini nu a făcut altceva decât să urmărească cu fidelitate notele scrise de Beethoven și succesul a fost asigurat.
Avraam este omul credinței, care se pare că a știut să-și împărtășească credința cu slujitorii lui, fiindcă întâlnim pe cel mai în vârstă slujitor, cel care îi administra averea, având o credință de excepție și nădăjduind în credincioșia lui Dumnezeu. Relația cu Dumnezeu nu trebuie să fie conjuncturală! Nu doar când a dat de greu slujitorul lui Avraam s-a încrezut în credincioșia lui Dumnezeu, ci întotdeauna, și a putut să experimenteze această credincioșie divină pe tot parcursul vieții sale.
În textul nostru Avraam, omul credinței, îl însărcinează pe acest slujitor de încredere să meargă în țara de unde a venit Avraam, la familia sa, pentru a găsi o soție fiului său Isaac dintre rudeniile sale. Cu siguranță că Avraam nu a împuternicit pe oricine cu o astfel de misiune, ci a încredințat-o unui om de caracter, temător de Dumnezeu, care nădăjduia în credincioșia lui Dumnezeu – așa cum făcea și el însuși. Domnul i-a promis lui Avraam că va face din urmașii lui un neam mare, care să fie o binecuvântare pentru toate națiunile pământului. Dar pentru a se împlini promisiunea, era necesar ca Isaac să-și întemeieze o familie, și cea mai potrivită soție este aceea care provine dintr-o familie temătoare de Dumnezeu.
Încrederea în credincioșia lui Dumnezeu, care i-a promis o sămânță de urmași, îl determină pe Avraam să creadă în succesul călătoriei slujitorului său, fiind convins că Dumnezeu va mobiliza cerul (va trimite pe Îngerul Său – v. 7) și va potrivi toate lucrurile pentru împlinirea planului Său. Slujitorul lui Avraam, crezând și el în credincioșia lui Dumnezeu, jură fidelitate față de cerințele stăpânului său (v. 9), fiind convins de implicarea divină și de succesul misiunii sale.
Privind la descrierea biblică a evenimentelor, putem înțelege că slujitorul care nădăjduiește în credincioșia lui Dumnezeu înțelege seriozitatea și gravitatea misiunii încredințate, și în același timp își recunoaște slăbiciunile. El se pune la dispoziția lui Dumnezeu, lăsându-se călăuzit de El și acționează convins că Dumnezeu îi va da izbândă.
Nădejdea în credincioșia lui Dumnezeu vine dintr-o recunoaștere a suveranității Sale (El poate împlini tot ce a promis), dintr-o cunoaștere a dragostei și bunătății Sale (în baza cărora a făcut promisiunea) și dintr-o conștientizare a existenței unui plan al lui Dumnezeu, pe care El îl derulează în istoria omenirii. Slujitorul știa că familia lui Avraam este parte a acestui plan.
Slujitorul care nădăjduiește în credincioșia lui Dumnezeu înțelege seriozitatea și gravitatea misiunii încredințate și își recunoaște slăbiciunile!
Slujitorul lui Avraam se bucură de încrederea acordată de stăpânul său, dar știe că misiunea nu este una ușoară și de aceea cere lămuriri și detalii cu privire la modul în care trebuie să procedeze (v. 5). El se încrede în credincioșia lui Dumnezeu, dar se vede neputincios în a controla lucrurile și pentru că nu vrea să facă greșeli, cere detalii cu privire la voia lui Dumnezeu. A crede în credincioșia lui Dumnezeu nu înseamnă a acționa după impulsul de moment, crezând că oricum Dumnezeu își va împlini planul, ci trebuie să înțelegi și responsabilitatea personală, care vizează supunere și ascultare. Slujitorul se supune și ascultă, dar știe că misiunea nu este ușoară și continuă să nădăjduiască în ajutorul și credincioșia divină.
Seriozitatea și gravitatea misiunii încredințate de Avraam slujitorului său se văd din …:
1. …forma jurământului cerut. Prin punerea mâinii sub coapsa tatălui se declara că, dacă jurământul este încălcat, copiii care s-au născut sau care urmau să se nască din această ,,coapsă” urmau să răzbune călcarea lui. Acest demers a fost numit ,,jurământul pe urmași” și este în mod deosebit aplicabil în cazul nostru, pentru că misiunea slujitorului era să asigure urmașii lui Avraam prin Isaac (v. 4). Dacă el ar fi eșuat, orice urmaș al lui Avraam ar fi avut dreptul să se răzbune în mod direct, cu excepția în care nu depindea de el împlinirea (v. 8). Pentru că promisiunea divină (cu jurământ – v. 7) viza tocmai sămânța lui Avraam, misiunea încredințată era una extrem de importantă.
2. …profilul pe care trebuia să-l aibă soția lui Isaac. Nu putea fi orice soție, ci una temătoare de Dumnezeu. De aceea, Avraam își trimite slujitorul la rudeniile sale, la care întâlnim cunoștință și teamă de Dumnezeu. Fetele canaaniților (ale popoarelor păgâne) nu corespundeau profilului dorit de Dumnezeu. Pentru ca planul lui Dumnezeu să se deruleze fără obstacole, este nevoie de oameni care să-L asculte și să-L slujească. Deși linia genealogică a seminței lui Avraam este pe linie bărbătească, soțiile sunt la fel de importante, fiindcă prin ele se nasc urmașii și ele contribuie la armonia din familie, cât și la educarea copiilor. În spatele unui bărbat puternic stă întotdeauna o soție puternică.
3. …locul unde trebuie să trăiască. Soția aleasă, trebuia să se supună voii divine, să fie gata să-și părăsească familia, pentru a veni să fie alături de Isaac, în locul ales de Dumnezeu (în Canaan). De la bun început ea trebuia să realizeze că trebuie să-și pună viața la dispoziția lui Dumnezeu, ca El să poată împlini toate promisiunile Sale pentru ei. Ea primea cinstea de a fi parte a poporului ales de Dumnezeu, dar și responsabilitatea care decurge odată cu această cinste.
Privind la aceste cerințe, slujitorul lui Avraam își dă seama că el este neputincios în a-și împlini misiunea încredințată, dar se încrede în credincioșia lui Dumnezeu. Știe că dacă Dumnezeu a făcut o promisiune (ba încă și cu jurământ – v. 7), cu siguranță că o va împlini, și el este gata să se pună la dispoziția lui Dumnezeu, fiind convins că împreună cu Dumnezeu va izbuti. Nu se încrede în el sau în abilitățile sale, ci în credincioșia lui Dumnezeu și providența Lui. Întocmai ca psalmiștii el vine înaintea Domnului spunând: Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci Numelui Tău dă slavă pentru bunătatea Ta, pentru credincioșia Ta!” (Psalmul 115:1); Căci mare este bunătatea Ta și se înalță mai presus de ceruri, iar credincioșia Ta, până la nori. (Psalmul 108:4)
Slujitorul care nădăjduiește în credincioșia lui Dumnezeu se pune la dispoziția Lui
Vedem că, deși slujitorul lui Avraam știa destinația călătoriei sale și știa și locația, nu vrea să acționeze în propria-i putere, ci se pune la dispoziția lui Dumnezeu, cerând călăuzire în ce privește alegerea soției pentru Isaac. Ajuns la hotarul cetății în care locuiau rudeniile lui Avraam, cere ajutorul lui Dumnezeu în selecția soției. El nu avea cum să-și dea seama de caracterul ei și nici nu are criterii raportate la aspectul ei. Nu se axează pe calitățile superficiale, care izbesc ochiul, ci pune accent pe lucrurile importante, pe care se bazează și se clădește un cămin. El știe că doar Dumnezeu cunoaște inima și se încrede din nou în credincioșia lui Dumnezeu. El are convingerea că Dumnezeu a pregătit deja în planul Său soția pentru Isaac, dar Îl roagă pe Dumnezeu să i-o arate și lui. Nu vrea să facă o alegere greșită, contrară voii divine.
Omul care se încrede în credincioșia lui Dumnezeu, acționează în dependență de Dumnezeu, știind că alegerile lui Dumnezeu sunt întotdeauna cele mai bune. Astfel, îl vedem cerând ajutorul lui Dumnezeu în rugăciune. El înțelege că promisiunea divină față de Avraam, planul revelat cu privire la omenire (care urma să fie binecuvântată prin sămânța lui Avraam) este un act al îndurării lui Dumnezeu (v. 12), și cere ca Domnul să-Și arate îndurarea, prin călăuzirea de care are nevoie în alegere. Putem observa că rugăciunea sa vizează atât recunoașterea soției alese de Dumnezeu pentru Isaac, cât și confirmarea îndurării divine față de stăpânul său Avraam (v. 14). De fapt, accentul este pe îndurarea divină care se manifestă în alegere. El vede alegerea soției lui Isaac ca fiind un act al îndurării divine, în baza credincioșiei Sale.
Aspectele (calitățile) pe care slujitorul lui Avraam le considera importante la o soție (așa cum reies din rugăciunea lui) sunt:
- deschisă și respectuoasă – să nu-i respingă pe oameni, ci să fie gata să le slujească.
- iubitoare de oameni – vede nevoile și este gata să sară în ajutor pentru a le împlini. E gata să-i dea să bea din vasul ei, arătând că este deschisă pentru părtășie.
- miloasă – știe că nu doar călătorul are nevoie de apă, ci și animalele lui de povară și e gata să le potolească setea.
- harnică – să nu i se pară greu să scoată apă. O cămilă bea 125 de litri de apă – deci undeva la 12–13 găleți de apă de câte 10 litri. Ori slujitorul lui Avraam avea mai multe cămile. A le adăpa necesita un efort considerabil.
Deși nu ni se spune, cu siguranță că el a cerut și ca acea fată să fie dintre rudeniile lui Avraam. Astfel, ni se arată cu claritate că nu era ușoară alegerea pe care o avea de făcut, și de aceea cere ajutorul Domnului, știind că doar El poate să-i reveleze caracterul pe care-l are o fată din familia lui Avraam.
Un aspect important este că omul care se încrede în credincioșia lui Dumnezeu nu se grăbește. Nu acționează în pripă, ci este gata să aștepte, să observe, să se convingă de alegerea divină. Misiunea slujitorului lui Avraam era una crucială, de aceea nu putea fi făcută fără ajutorul lui Dumnezeu și fără confirmarea divină. Nu caută să se scape de misiunea încredințată cât mai repede, ci vrea să se asigure că este făcută cu credincioșie, atât față de Dumnezeu, cât și față de stăpânul său. Cu siguranță că a durat ceva până s-au săturat de băut toate cămilele, timp în care a putut observa și medita la implicarea divină, dar până nu află a cui fată este Rebeca, nu spune nimic și nici nu începe să mulțumească Domnului. Așteaptă să vadă dacă se potrivesc toate cerințele și abia după aceea acționează.
Slujitorul care nădăjduiește în credincioșia lui Dumnezeu acționează convins de credincioșia lui Dumnezeu care oferă izbândă
După ce toate semnele cerute se împlinesc și află că fata este fata lui Betuel, fiul Milcăi și a lui Nahor, fratele lui Avraam (v.24), primul lucru pe care-l face slujitorul lui Avraam este să se închine înaintea Domnului și să-I mulțumească. De acum este convins de izbândă și știe că ea se datorează numai lui Dumnezeu, de aceea laudă Numele Domnului, pentru:
• îndurarea și credincioșia Lui manifestată față de Avraam – observăm că el se vede doar o unealtă în împlinirea planului lui Dumnezeu cu Avraam. Nu îndrăznește nici măcar să spună că a fost ascultată rugăciunea lui, ci e convins că răspunsul la rugăciune se datorează credincioșiei lui Dumnezeu față de Avraam, nu față de el. El înțelege că el nu este nimic.
• călăuzirea pe care i-a oferit-o pentru a putea împlini misiunea încredințată.
Pentru că a văzut mâna lui Dumnezeu la lucru și știe că El a făcut alegerea, de acum nu mai are ce aștepta și vrea să finalizeze totul cât mai repede. Când există convingere deplină, nu mai e nevoie de așteptare, ci este vremea acțiunii.
Convins de credincioșia lui Dumnezeu, slujitorul lui Avraam, după ce mulțumește Domnului și laudă Numele Lui, …:
1. … oferă darurile pregătite Rebecăi, fiind convins de alegerea divină (vv. 22, 30). Deși textul nu ne spune explicit și nu descrie întreaga discuție pe care robul lui Avraam a avut-o cu Rebeca, deducem că el i-a vorbit despre alegerea făcută de Dumnezeu și despre planul pe care Dumnezeu îl are cu ea. Darurile date sunt un fel de arvună a intențiilor pe care le are cu privire la ea și semnul considerației deosebite pe care i-o poartă.
2. …prezintă familiei Rebecăi modul providențial de lucru și credincioșia lui Dumnezeu, care l-a călăuzit în alegerea Rebecăi (vv. 33–49). Și ei trebuie să știe că alegerea nu este aleatoare, ci în baza unui plan bine stabilit de Dumnezeu, care l-a îndrumat spre familia lor. El nu este la voia întâmplării oaspetele lor. Omul care crede în credincioșia lui Dumnezeu ori de câte ori are ocazia, dorește să o împărtășească și altora. Atât de captivat a fost de modul minunat de lucru a lui Dumnezeu, încât nici nu-i mai este foame, ci vrea să împărtășească cu ei lucrurile minunate ale lui Dumnezeu.
3. …cere acordul familiei ca Rebeca să fie dată ca soție lui Isaac. E convins că dacă Dumnezeu l-a călăuzit până la acel moment, va lucra și la inima rudeniilor lui Avraam, pentru că credincioșia Lui nu are limite. Observăm că el este sincer și le spune și faptul că este dezlegat de jurământ dacă familia nu o dă sau dacă fata nu vrea să-l urmeze. Astfel, în ciuda faptului că are toate indiciile implicării lui Dumnezeu, nu impune nimic și nu forțează lucrurile, obligând pe cineva să asculte de voia Domnului. Se încrede în credincioșia lui Dumnezeu până la capăt, care înmoaie inimile ca să se supună planului Lui.
Răspunsul lui Laban mărturisește convingerea tuturor cu privire la implicarea și credincioșia lui Dumnezeu: De la Domnul vine lucrul acesta; noi nu mai putem spune nici rău, nici bine. (v. 50). Dacă este hotărârea și alegerea Domnului, nimeni nu se poate împotrivi!
Mai putem observa că omul care nădăjduiește în credincioșia lui Dumnezeu cere ca planul lui Dumnezeu să fie pus în aplicare cât mai repede. Pentru el planul lui Dumnezeu este prioritar, cât și ascultarea care este cheia binecuvântărilor divine.
Întrebări pentru discuție și aprofundare
- Ce credeți, există legătură între credincioșia noastră și credincioșia lui Dumnezeu? Dacă da, prezentați-o. În cadrul discuțiilor luați în calcul și 2 Timotei 2:13.
- Care este rolul credincioșiei lui Dumnezeu față de planul Său în alegerea unui partener de viață?
- Cum reacționezi în fața unor evidențe clare ale credincioșiei și călăuzirii lui Dumnezeu? Vezi cum a făcut-o slujitorul lui Avraam (Genesa 24:26–27) și Laban (Genesa 24:50).
Aplicații practice
- Credincioșia lui Dumnezeu nu exclude rugăciunea noastră și dependența de El. Cum îți manifești tu nădejdea în credincioșia lui Dumnezeu? Caută câteva aspecte practice prin care să o manifești.
- Care este primul lucru care-l faci atunci când vezi implicarea divină și împlinirea promisiunilor Sale? Vino cu rugăciuni de laudă și mulțumire după modelul slujitorului lui Avraam.
- Caută modalități prin care să-ți dezvolți nădejdea în credincioșia lui Dumnezeu. Meditează la promisiunile Lui din Scripturi, la providența Sa și la modul în care s-au împlinit de-a lungul istoriei.
- Nu te baza niciodată pe capacitățile tale sau meritele tale, ci întotdeauna bazează-te pe credincioșia lui Dumnezeu și nădăjduiește în ea!
autor: Marcel Țepeneu, pastor, Biserica Creștină Baptistă „Maranata” Fârliug; marceltepeneu@yahoo.com
