Tema: Slujitorul lui Ionatan – crede în izbăvirea lui Dumnezeu
Text biblic: 1 Samuel 14:1–2
Verset cheie: 1 Samuel 14:6
Ideea centrală: În această întâmplare de demult vedem modul în care Dumnezeu își arată slava ajutându-i pe cei ce sunt ai Lui să fie învingători, chiar și în situații limită.
Scopul lecției: Să ne ajute să înțelegem că suntem chemați să ne facem partea noastră în ceea ce-L privește pe El, indiferent de ceea ce fac cei din jur, iar Domnul întotdeauna Își arată slava.
Structura lecției:
În vremurile Vechiului Testament filistenii au fost un popor păgân care a creat cele mai multe probleme poporului lui Dumnezeu, Israel. Filistenii locuiau pe coasta Mării Mediterane, erau războinici excelenți, foarte bine organizați într-un regat condus de regii a cinci cetăți (Gaza, Gat, Ecron, Ascalon și Asdod), mereu dispuși să atace pe Israel, foarte buni strategi și cu o încrâncenare deosebită. Îi vedem din cartea Genezei (21:22–34) până în vremea marilor profeți ai Vechiului Testament (Isaia 14:28–32; Ieremia 47:1–7). Întotdeauna au fost identificați ca fiind dușmanii de moarte ai poporului lui Dumnezeu, Israel.
În vremea judecătorilor găsim pe judecătorul Șamgar (Judecători 3:31) un izbăvitor al lui Israel, apoi pe Iefta, cel ce are de-a face cu apăsarea exercitată de filisteni alături de fiii lui Amon (Judecători 10:7), însă judecătorul care a luptat cel mai mult cu filistenii a fost Samson.
Samson a avut ca mandat din partea lui Dumnezeu începutul izbăvirii evreilor de sub jugul filistean (Judecători 13:5); o viață de luptă permanentă, timp de 20 de ani, împotriva acestui dușman nemilos. Mai târziu, judecătorul Eli moare în urma unei mari înfrângeri suferite de evrei din partea filistenilor, chiar Chivotul Legământului este luat ca și trofeu de război în cetățile filistenilor timp de șapte luni (1 Samuel 6:1). Apoi Samuel are partea lui de criză filisteană (1 Samuel 7:7–14). Timpul domniei lui Saul a fost un înverșunat război împotriva filistenilor (1 Samuel 14:52), regele Saul și trei din fiii lui murind chiar în urma unei bătălii crâncene împotriva filistenilor.
Regele care avea să fie folosit de Dumnezeu pentru a înfrânge pentru totdeauna puterea filistenilor este David. În prima parte a domniei lui, în urma unor războaie succesive, îi înfrânge definitiv pe filisteni zdrobindu-i, astfel că nu îi mai regăsim în Biblie suficient de puternici pentru a crea probleme poporului lui Dumnezeu.
Aveau să creeze probleme în alt fel! Numele „Palestina” este o derivare legată de numele poporului filistean (în ebraică filistenii erau numiți de evrei pelestim) Romanii au numit țara lui Israel – Palestina, iar de aici iată că și în zilele noastre, deși nu mai avem niciun filistean declarat, amintirea lor este o mare problemă a Israelului de azi.
Revenind la lecția noastră, avem de-a face cu un episod deosebit de sângeros al războiului filisteano-israelit din timpul domniei regelui Saul. Studiind eroii anonimi ai credinței, descoperim pe tânărul acesta, slujitorul lui Ionatan, care fără multe declarații sau mesaje este gata de a sta alături de Ionatan într-unul din cele mai grele episoade ale vieții lui.
Privind la textul nostru vom descoperi:
I. Contextul în care Dumnezeu ridică oameni credincioși
Uitându-ne la vremea prezentată în text, descoperim că nu era una propice poporului lui Dumnezeu Israel.
1. Dușmanii intimidează
Pe filisteni îi vedem în capitolul anterior ca făcând o prezentare dură a forțelor de care dispuneau. În 1 Samuel capitolul 13, versetul 2, evreii dispun de 3 000 de războinici, 2 000 alături de regele nou ales, Saul, și 1 000 alături de fiul regelui, Ionatan! Iar filistenii „…ca nisipul de pe țărmul mării…” (1 Samuel 13:5) aveau 1 000 de care de luptă și 6 000 de războinici!
Mai mult, filistenii dispuneau de secretul prelucrării fierului având armament diversificat, care din fier – tancurile antichității, sulițe, săbii, iar în tot Israelul nu erau decât… 2 săbii, una a regelui Saul și alta a fiului acestuia, Ionatan! (1 Samuel 13:19–22) Cum să lupți, când nici măcar nu ai arme?
Demonstrația lor de forță era menită să intimideze poporul Israel, astfel ca nici măcar să nu încerce să se opună!
Ce face poporul lui Dumnezeu în acest timp?
2. Poporul lui Dumnezeu abandonează
În vremea aceasta evreii, în loc să se mobilizeze cum au mai făcut în trecut, ei aleg o altă cale, fuga! Abandonează lupta, pe regele pe care l-au dorit și pe care l-au ales și chiar locurile în care locuiau! Nu fac altceva decât să le facă jocul dușmanilor, exact asta au dorit filistenii! În 1 Samuel 13:6 și 7 citim că bărbații lui Israel… s-au ascuns în peșteri, în tufișuri, în stânci, în turnuri și în gropile pentru apă! Ce penibil să renunți atât de ușor! Ba mai mult, citim în capitolul 14:21 că erau evrei și în tabăra filistenilor: de frică unii israeliți s-au alăturat dușmanului, erau în tabăra lor, în vreme ce frații lor se străduiau să facă față agresiunii!
Dintre războinicii care erau alături de rege și de fiul lui unii începeau să dezerteze, din 3 000 au rămas cu 600, mai bine de jumătate au dezertat! (1 Samuel 13:15).
Ce face regele în vremea asta?
3. Liderul falimentează
În fața unui mare examen al vieții lui, cel mai mare de până acum, regele cade și falimentează! Prorocul Samuel l-a anunțat că vor fi trei semne ce arată alegerea lui de către Dumnezeu și urmează un test… să aștepte șapte zile la Ghigal! (1 Samuel 10:8)
Iată-l pe rege la Ghilgal, cu 3 000 de războinici așteptând șase zile, iar în a șaptea când mai avea doar câteva ore de așteptare nu mai are răbdare și cade! În loc să aștepte ca Samuel să aducă jertfe, cum se cuvenea, Saul se crede demn de a fi și preot și aduce el singur jertfa, stârnind astfel mânia lui Dumnezeu! (1 Samuel 13:8–15)
Regele dorit și ales este acum lepădat, un rege ce a falimentat lamentabil! Mai mult chiar, prorocul Samuel în lasă în pace și pleacă fără să arate nicio soluție la criza prin care trecea Israel.
Ce să faci în acest context?
Toate premisele pentru abandon! Diavolul ar fi vrut ca toți să fugă! Să își abandoneze moștenirea, să renunțe la închinarea lor, să treacă de partea altor dumnezei!
Nici vremurile noastre nu sunt propice mărturiei, avem dușmani ce fac tururi de forță, părând intangibili, poporul lui Dumnezeu pare că abandonează, ba unii chiar se răcesc, iar uneori ne găsim și în situația tristă ca unii din lideri să falimenteze! Soluția la îndemână pare abandonul, dar nu e soluția lui Dumnezeu!
II. Modul prin care Dumnezeu ridică oameni credincioși
Când toate aceste lucruri se întâmplă, ce ar trebui să facă cei credincioși?
1. Să fie dispuși să lupte pentru Dumnezeu
Interesant de observat faptul că deși dușmanii erau mulți, deși războinicii încercați se ascundeau, chiar tatăl lui s-a dovedit vrednic de a fi lepădat, fiul regelui, Ionatan, este dispus să facă ceea ce nu se gândea nimeni: să lupte.
Cu această intenție de a lupta începe capitolul 14: Într-o zi, Ionatan… a zis tânărului care-i purta armele: „Vino să pătrundem până în straja filistenilor…”. (1 Samuel 14:1)
Cel căruia îi este adresată provocarea, slujitorul anonim, este de asemenea dispus să lupte pentru Domnul! Mereu alături de prințul Ionatan, gata să îi împărtășească planurile, gata să suporte urmările. Astfel că Ionatan găsește un sprijin puternic în acest slujitor.
2. Să fie deschiși în a afla voia lui Dumnezeu
Vedem din Scriptură că cei doi nu sunt niște inconștienți care se aruncă orbește înainte, ci sunt gata să aștepte răspunsul lui Dumnezeu la intenția lor. Îi vedem astfel în versetele 9 și 10 fiind dispuși să afle planul lui Dumnezeu. Ideea era simplă, dacă Dumnezeu vrea să facem asta ne deschide calea, dacă nu, calea ne este închisă.
Câtă credincioșie din partea unor tineri, chiar în vremea în care oamenii maturi sunt gata să facă orice numai să nu afle voia lui Dumnezeu!
3. Să fie hotărâți să îndeplinească voia lui Dumnezeu
Când voia lui Dumnezeu este clară pentru ei, cei doi pornesc la acțiune. Modul în care ne prezintă Samuel determinarea lor este frumos: și Ionatan s-a suit ajutându-se cu mâinile și picioarele, și cel ce-i ducea armele a mers după el(1 Samuel 14:13) Din Biblie putem trage concluzia că nu era un teren accesibil, trebuiau să facă eforturi pentru a ajunge la punctul în care era garnizoana filistenilor, nu era o plimbare ci un efort considerabil, în care nu picioarele erau elementul principal de deplasare, ci mâinile!
Să fii determinat să lupți când alții fug, să fii gata să faci voia lui Dumnezeu când alții nici măcar nu întreabă, să fii gata să depui efort urcând ajutat de mâini și de picioare, când ai putea sta comod la umbră într-un tufiș sau la răcoare într-o groapă de adunat apa, asta este adevărata credincioșie! Avem de învățat de aici!
Ce frumoasă mărturie depune Ionatan, iar slujitorul lui îl aprobă: Nimic nu împiedică pe Domnul să dea izbăvire printr-un mic număr ca și printr-un mare număr! (1 Samuel 14:6)
III. Efectul pe care îl are ridicarea oamenilor credincioși
Rezultatul determinării arătate de cei doi – biruința!
1. O biruință de amploare
Amploarea biruinței obținute este foarte clar exprimată în versetul 15. Chiar dacă ceea ce au obținut cei doi nu a fost decât nimicirea gărzii ce era în trecătoarea Micmașului, efectul adus de această victorie a fost devastator! Din trecătoarea Micmașului, vuietul victoriei celor doi evrei a ajuns în tabăra războinicilor încercați ai filistenilor și acolo a pornit groaza. Samuel explică limpede: groaza Domnului! Nu doar garda din trecătoare, nu doar oștenii din tabără, ci întreaga țară a filistenilor tremura acum! Cine a făcut asta? Domnul, prin doi tineri hotărâți să facă ce este bine pentru Creatorul lor!
2. O biruință neașteptată
Efectul neașteptat al biruinței este dat nu doar de groaza din rândul filistenilor, ci și de mirarea din tabăra evreilor. În versetele 16 și 17 vedem mirarea evreilor. Regele Saul înțelege că cineva din tabăra lor a fost implicat în ceea ce se întâmpla și descoperă că este vorba de fiul său Ionatan și de tânărul care-i purta armele!
Modul în care este prezentată atitudinea taberei evreiești ne arată că ei erau foarte bine cantonați acolo, gata să se apere, în Ghibea lui Beniamin, și fără nicio intenție de a ataca dușmanul. De aceea, biruința o fost una neașteptată chiar și pentru ei!
N-ar fi trebuit să fie așa. Samuel ne spune de două ori câți luptători erau de partea lui Saul, 600 (1 Samuel 13:15, 14:2), iar în versetul 17 din capitolul 14 se mai numără încă o dată! Tot nu își aduc aminte că în urmă cu mulți ani, Ghedeon avea să câștige ajutat de Dumnezeu o mare biruință cu doar… 300 de luptători! Și ei erau de două ori mai mulți! S-au numărat de trei ori, dar tot n-au priceput ceea ce Ionatan și slujitorul lui înțeleseseră deja – Domnul poate da biruința printr-un număr mic de oameni!
3. O biruință mobilizatoare
Când victoria părea acum posibilă, lângă cei doi tineri vin și alții. Tabăra lui Saul se mișcă, ajunge la locul bătăliei și iată că filistenii se măcelăreau între ei. Mai mult, evreii care mai înainte din frică sau din interes s-au alăturat filistenilor, acum se ridică și ei împotriva filistenilor. Astfel că implicarea celor doi tineri mobilizează un număr mare de oameni ce aduc o mare biruință!
Aplicații:
- În împrejurări nefavorabile, ai vrea să faci ceva pentru Domnul?
- Dacă alții fug și stau ascunși sau pleacă departe de locul bătăliei, tu ești gata de sacrificiu?
- Crezi că același Dumnezeu poate să Își arate slava tot așa și acum?
- Este cineva gata să lucreze pentru Domnul chiar dacă condițiile sunt vitrege?
- Se mai găsesc oare azi credincioși dispuși să renunțe la confortul oferit de lumea exterioară și să lupte pentru Domnul?
Concluzii:
- Ce învățăm de aici? Motive de a sta de-o parte sunt multe, oameni care să nu facă nimic sunt mulți, cei care îi descurajează pe cei ce ar vrea să facă ceva, iarăși se găsesc destui! Însă Domnul nu are nevoie de mulțimi, ci are nevoie de slujitori dedicați!
- Chiar dacă uneori pare că Biserica lui Hristos a ațipit sau chiar doarme, totul se poate transforma radical, trebuie doar să fie cineva gata de implicare! Întotdeauna dușmanul Bisericii lui Hristos a căutat să oprească Biserica de la împlinirea mandatului ei. A folosit pentru asta tot ce are la dispoziție. Uneori chiar unii din Biserică au cedat presiunilor, dar Domnul are întotdeauna oameni gata de implicare. Ești tu unul dintre aceștia?
autor: Valentin Sfercoci, păstor, Biserica Creștină Baptistă „Speranța” Oravița; e‑mail: valisfercoci@yahoo.com