Ideea centrală: Credința în Domnul Isus Hristos și rugăciunea în Numele Lui sunt mijloacele prin care oricine poate sluji cu un impact deosebit Împărăției lui Dumnezeu.
Scopul lecției: Să descoperim slava Dumnezeului adevărat care răspunde celor care se roagă cu credință pentru lucrarea de slujire la care sunt chemați.
Observații contextuale și exegetice:
Înainte de patimile și moartea Sa, Domnul Isus se află împreună cu ucenicii în camera de sus, unde le spală picioarele, îl descoperă pe Iuda ca vânzător, vorbește despre dragostea frățească și îl înștiințează pe Petru de lepădarea ce va urma. Apoi își îmbărbătează ucenicii, spunându-le că ceea ce urmează să se întâmple nu trebuie să îi tulbure și le promite un loc în casa Tatălui Lui după plecarea din mijlocul lor. Nedumeritul Toma află că modalitatea de a ajunge la Dumnezeu Tatăl este doar prin Dumnezeu Fiul, iar curiosul Filip aude că, cine L-a văzut pe Fiul, l-a văzut pe Tatăl. Relația dintre Fiul și Tatăl este accentuată în mod repetat pentru a-i ajuta pe ucenici să creadă și să poată sluji cu putere.
Discursul din camera de sus prezentat de Ioan este unic în evanghelii. Niciun alt evanghelist nu-l consemnează așa cum o face Ioan. Aceasta este ultima noapte pe care Mântuitorul o petrece cu ucenicii înainte de răstignire, sunt ultimele cuvinte pe care Domnul le oferă celor pe care îi iubește. Hristos își încurajează ucenicii tulburați de vestea că unul dintre ei Îl va trăda, Petru se va lepăda de El, iar El îi va părăsi. Mai precis, îmbărbătarea constă într-o promisiune extraordinară. Despre ce este vorba?
Promisiunea Domnului Isus
Domnul Isus le promite ucenicilor că absența Lui fizică nu va însemna absența puterii pentru slujirea lor. Dimpotrivă, tocmai datorită plecării Sale la Tatăl, ei vor avea parte de o putere deosebită. În textul alocat studiului nostru observăm:
Mărimea promisiunii: după plecarea Lui ei vor face aceleași lucrări pe care le-a făcut El și chiar lucrări mai mari decât a făcut El. De fapt, ei vor avea parte de orice vor cere de la El.
Condițiile promisiunii: credința în El și rugăciunea către Dumnezeu.
Bazele promisiunii: plecarea Fiului la Tatăl și rugăciunea făcută în Numele Fiului.
Obiectivul promisiunii: proslăvirea Tatălui în Fiul.
Rezultatul promisiunii: extinderea Împărăției lui Dumnezeu.
A. Lucrări identice cu cele făcute de Domnul Isus (v.12a)
Promisiunea Domnului Isus dată celor ce cred în El cu privire la lucrările lor mai mari decât lucrările făcute de El este cel puțin surprinzătoare, în special când ne amintim că unele dintre lucrările Lui au fost manifestări ale unei puteri supranaturale. Până în acest moment Domnul Isus transformase apa în vin (2:1–11), citise gândurile femeii din Samaria (4:18), îl vindecase pe fiul slujbașului împărătesc (4:46–54), îl vindecase pe slăbănogul de 38 de ani (5:1–9), hrănise 5 000 de oameni cu cinci pâini și doi pești (5:1–14), umblase pe apă (6:19), vindecase un om născut orb (9:1–7) și îl înviase pe Lazăr aflat de patru zile în mormânt (11:43–44). Mai mult, Isus pare să spună că nu doar ucenicii de la acea vreme, ci toți credincioșii (cine crede în Mine), vor face astfel de lucrări.
Ce a vrut să spună Isus când a afirmat aceste lucruri? A intenționat să transmită ideea că fiecare credincios va face toate aceste lucrări miraculoase? Sau că fiecare creștin va face unele dintre aceste lucrări? Acest lucru nu pare probabil, având în vedere faptul că în epistolele Noului Testament, în care sunt menționate lucrări miraculoase, acestea sunt un dar pe care unii credincioși îl au iar alții nu îl au. De exemplu, în 1 Corinteni 12 apostolul Pavel spune: Și fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora. De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înțelepciune; altuia, credința prin același Duh; altuia, darul tămăduirilor prin același Duh; altuia, puterea să facă minuni;… Toți sunt făcători de minuni? Toți au darul tămăduirilor? Toți vorbesc în alte limbi? (1 Corinteni 12:7–10, 29–30). Întrebările lui Pavel sunt retorice și răspunsul este unul clar: nu toți sunt făcători de minuni.
Atunci, dacă Isus nu vrea să spună că toți credincioșii vor face minuni ca ale Lui, ce trebuie totuși să înțelegem din afirmația Lui? Pentru a da un răspuns corect la această întrebare va trebui să ne uităm mai atent la contextul apropiat al cuvintelor Domnului Isus. În versetul 11 El le cere ucenicilor să creadă (că El este în Tatăl și Tatăl este El) cel puțin pentru lucrările acestea. Prin urmare, lucrările făcute de Isus au avut principala menire de a-i ajuta pe oameni să creadă în El. În lumina acestui lucru înțelegem din versetul 12a că lucrările pe care le vor face credincioșii sunt lucrări identice cu cele ale Domnului Isus, adică lucrări care să-i ajute pe oameni să creadă în El.
Isus spune: V-am spus și nu credeți. Lucrările pe care le fac Eu în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine (Ioan 10:25). Observăm aici că scopul lucrărilor este să depună mărturie despre Hristos. La fel citim în Ioan 17:4 și Efeseni 2:10 despre lucrări care Îl glorifică pe Tatăl. Despre astfel de lucrări vorbește Isus și în textul studiului nostru.
În concluzie, indiferent căror și câtor credincioși le-ar oferi Dumnezeu puterea de a face lucrări miraculoase, toți vor face lucrările lui Isus în sensul că toate aceste lucrări vor mărturisi despre adevărul și dumnezeirea Lui. Ce promisiune măreață pentru o slujire binecuvântată!
B. Lucrări mai mari decât cele făcute de Domnul Isus (v.12b)
La prima vedere Domnul Isus continuă să ne uimească prin această declarație. Oare chiar este posibil ca orice credincios să facă lucrări mai mari decât cele făcute de Însuși Dumnezeu Fiul? Oare a existat vreodată un apostol, un misionar sau un creștin care să depășească lucrările Domnului Isus? Ce ar putea fi mai mare decât ceea ce a făcut deja Hristos? Un răspuns potrivit ar fi că lucrările credincioșilor vor întrece lucrările Domnului Isus nu în calitate, ci în amploare. Având în vedere că nu este nimic mai valoros decât mântuirea oamenilor, Hristos a predicat într-o zonă geografică foarte restrânsă, în timp ce urmașii Săi au răspândit Evanghelia în întreaga lume. Isus a avut doar o lucrare limitată față de neamuri, dar ucenicii (în special Petru și, mai târziu, Pavel) au intrat adânc cu Evanghelia printre neamuri. Numărul credincioșilor în Hristos a crescut cu mult peste sutele de suflete care au fost mântuite în timpul vieții lui Isus. În urma predicării Evangheliei în întreaga lume miliarde de bărbați și femei au avut parte de miracolul nașterii din nou.
Un alt aspect important menționat de Ioan este și acela că puterea de a înfăptui aceste lucrări mai mari în amploare este disponibilă numai pentru că Isus s-a dus la Tatăl. Doar în urma acestei plecări El a trimis Duhul Sfânt să locuiască în credincioși și să le dea putere pentru slujire (Faptele ap. 1:8; 1 Corinteni 12:4–11; Efeseni 3:20). Aceasta înseamnă că urmașii lui Hristos nu sunt mai mari decât El, întrucât Dumnezeu este Cel ce lucrează în noi și ne dă, după plăcerea Lui, și voința, și înfăptuirea (Filipeni 2:13). Înseamnă că lucrările noastre pot fi mai mari decât ale Lui Isus în sensul că noi avem acum privilegiul de a participa la rezultatele lucrării deja încheiate a lui Hristos. Mai precis, lucrările noastre sunt acum făcute în urma morții, învierii, înălțării și domniei lui Isus. Ce promisiune deosebită împlinită în slujirea noastră!
C. Rugăciunea de cerere (vv. 12, 13)
Promisiunea Domnului Isus este condiționată de rugăciunea de cerere. Remarcăm câteva aspecte ale acesteia:
Este descrisă:veți cere în Numele Meu.
Numele lui Isus se referă la persoana, lucrarea și voia Lui. Reprezintă tot ceea ce este El și tot ceea ce a făcut El pentru noi la cruce. A cere în Numele lui Isus înseamnă a veni la Tatăl prin Fiul ca Mare Preot, a recunoaște că Numele Său este mai presus de orice nume care se poate numi atât în veacul acesta, cât și în cel viitor (Efeseni 1:21) și a cere doar ce este după voia Lui (1 Ioan 5:14).
Este motivată:pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul
Motivul pentru care rugăciunea este ascultată este gloria lui Dumnezeu, nu a noastră. Hristos va face ceea ce cerem în Numele Lui, pentru ca să se vadă înțelepciunea suverană și dragostea supremă a Tatălui în Fiul.
Este așteptată:orice veți cere… dacă veți cere
Domnul Isus așteaptă ca noi să cerem (Matei 6:5–7, 9; Luca 11:9) urmând exemplul Lui când era pe pământ (Luca 5:16). Dar rugăciunea de cerere nu este doar o poruncă divină (Matei 7:7), ci și o invitație regală (Evrei 4:16).
Este răsplătită:voi face
Răspunsul Domnului la rugăciunile noastre este asigurat prin promisiunea Lui (Psalm 65:2; Matei 7:7, 8). Ce promisiune încurajatoare pentru o viață împlinită și o slujire plină de roade!
Aplicații practice:
Promisiunea Domnului Isus din acest pasaj ne încurajează, ne mângâie, dar, poate cel mai mult, ne provoacă. La prima vedere lucrările mari promise nouă de Hristos par greu de asociat cu realitatea experiențelor multora dintre noi. Cât despre lucrări mai mari decât a făcut Isus, nici nu îndrăznim să ne gândim. Poate că, într-adevăr, Dumnezeu nu ne-a folosit niciodată pentru a face un miracol sau lucrări de mare amploare. Și nici nu putem spune că orice Îi cerem să facă, El face de fiecare dată. Dar, gândindu-ne cu atenție la învățătura cuprinsă în aceste versete, acceptăm prin credință cuvintele Mântuitorului și ne punem la dispoziția Lui, pentru a ne folosi așa cum crede El de cuviință. Credem că promisiunea Lui rămâne valabilă și urmează să fie împlinită.
Puterea și măreția lucrărilor noastre vor depinde întotdeauna doar de măsura în care îi vom ajuta pe oameni să-L vadă pe Isus și să creadă în El. Orice altă dimensiune a slujirii noastre va rămâne fără valoare și răsplată. Să nu urmărim senzaționalul în defavoarea scopului, interesul strict personal în schimbul binelui altora, nici bunăstarea fizică și materială în locul binecuvântărilor duhovnicești și veșnice!
Puterea rugăciunii noastre stă în credința noastră în Hristos. Rugăciunea autentică este întotdeauna rezultatul unei credințe puternice. În același timp, credința crește în urma rugăciunii (Luca 17:5; 22:31). Cu cât ne rugăm mai fierbinte (Iacov 5:16), cu atât vedem cum Domnul ne răspunde (Iacov 5:17, 18), iar credința noastră crește. Relația dintre rugăciune și credință este alimentată din ambele sensuri și funcționează doar atâta vreme cât ambele sunt active.
Persoanele cărora le este făcută promisiunea nu reprezintă un grup restrâns. Promisiunea ascultării rugăciunilor este pentru toți credincioșii, nimeni nu este exclus. Nu contează vârsta, maturitatea spirituală sau experiența în viața de credință. Promisiunea rugăciunilor ascultate prin lucrări mari este pentru toți cei ce cred în Hristos. Cu alte cuvinte, acesta este creștinismul normal. Aceasta înseamnă să fii creștin.
Perseverența în rugăciune este esențială. Una dintre cele mai solemne avertizări pe care Charles H. Spurgeon le-a adresat bisericii în care slujea a fost despre pericolul ca membrii ei să înceteze să fie dependenți de Dumnezeu în rugăciune: „Fie ca Dumnezeu să mă ajute, dacă voi veți înceta să vă rugați pentru mine! Să-mi comunicați ziua și va trebui să încetez să predic. Spuneți-mi când aveți de gând să puneți capăt rugăciunilor voastre și voi striga: «O, Dumnezeul meu, pregătește-mi azi mormântul și lasă-mă să-mi găsesc odihna în țărână».” La fel a gândit și William Walford atunci când a compus versurile binecunoscutei noastre cântări1:
Al rugăciunii dulce ceas, Tu porți pe aripi al meu glas Spre cer, de unde Dumnezeu Dă binecuvântări mereu. Al rugăciunii dulce ceas, Vei fi mereu al meu popas Cât timp aici călătoresc Și către cer cu dor privesc.
Întrebări pentru discuții/ aprofundare:
Dacă ai înțeles că rugăciunea ta de cerere este așteptată, te vei ruga? Vei lua zilnic această decizie și te vei disciplina pentru a o pune în practică? După cum planifici din timp pentru muncă, școală, examene, vacanțe, concedii etc., și te ții de planurile făcute, vei face la fel și în vederea rugăciunii? Te vei ruga azi, mâine și în fiecare zi?
Dacă ai înțeles că, pentru a fi ascultată, rugăciunea ta de cerere trebuie făcută în Numele lui Isus, vei căuta să înveți tot mai mult despre importanța persoanei lui Hristos, să aprofundezi însemnătatea lucrării Lui și să descoperi înțelepciunea voii Sale?
Dacă ai înțeles că rugăciunea ta de cerere primește răspuns, te vei ruga cu perseverență? Te angajezi să nu te dai bătut și să nu te oprești decât dacă Dumnezeu îți răspunde într-un fel sau altul? Chiar și atunci când nu primești răspunsul dorit la o anumită rugăciune, vei hotărî să continui să te rogi pentru alte lucruri?
Dacă ai înțeles că rugăciunea ta de cerere este ascultată, pentru ca Dumnezeu să fie proslăvit, vei avea grijă să nu îți asumi niciun merit pentru răspunsul primit?
Dacă ai înțeles că, prin credință, poți face lucrări chiar mai mari în amploare decât cele făcute de Domnul Isus, ești doritor, gata și nerăbdător să lucrezi pentru mântuirea oamenilor?
Dacă ai înțeles că doar Dumnezeu trebuie să primească gloria din slujirea ta, te vei asigura că lucrările tale vor fi întotdeauna motivate doar de dorința de a-L arăta oamenilor pe Hristos?
autor: Cătălin Croitor, pastor, Biserica Baptistă „Betleem” Suceava, catalincroitorr@yahoo.com
